ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, transmite, în
Pastorala sa de Crăciun, ca medicii și asistenților medicali să aleagă viața și să nu
mai accepte uciderea pruncilor nenăscuți. „Uciderea de prunci a devenit un produs social, oferit și
consumat, în văzul și cu complicitatea tuturor, de cei care se consideră
„păzitori ai vieții”: medici, tați și mame”, afirmă Înaltpreasfințitul Părinte tomitan. „Credincioșii
medici și asistenți să stăruie cu curaj în rândul colegilor pentru
încetarea practicii barbare a vărsării „pe treizeci de arginți” a
sângelui nevinovat.” cere ÎPS Teodosie în Pastorala sa mișcătoare pe care o redăm integral mai jos.

Vedeți și IPS Teodosie, al 17-lea copil al unei mame credincioase, continuă lucrarea de dăruire pentru copii și nevoiași – VIDEO

 

Ӡ TEODOSIE,

prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Tomisului,

Clerului și poporului dreptcredincios din cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului,

Bucurie de la Domnul Întrupat iar de la noi părintească îmbrățișare!

 

 

Iubiți fii duhovnicești,

Din
Duhul Sfânt și din Fecioara Maria Se naște Cel ce este Același ieri și
astăzi și în veci (Evrei 13, 8). Pe „Domnul Cel preaînălțat”, Care S-a
pogorât la noi din sânurile Tatălui, Îl aflăm cu emoție în Biserici.

Pruncul
plânge în brațele Maicii preacurate știind că „întru ale Sale a venit
dar ai Săi nu l-au primit” (Ioan 1, 11). Ni se încredințează Întreg,
într-o totală renunțare la Sine, așa cum mărturisește un vechi colind
românesc: „Pe Fiul în al Său nume/ Tatăl L-a trimis în lume/ Să se
nască/ Și să crească/ Să ne mântuiască”. Nimic din ceea ce cunoaștem sau
vom cunoaște vreodată nu se compară cu dragostea Lui sinceră și
nevinovată, dătătoare de nemurire și sfințenie. Împreună cu păstorii și
magii, ne apropiem de Neprețuitul Dar iar în strigăt de biruință „Leru-i
ler!” Îl chemăm prin slujitorii euharistici ai comunității.

Nașterea sfințeniei în familia creștină

Întrucât
praznicul Nașterii Domnului este pe drept considerat ziua familiei
creștine, se cuvine să aducem vorba și despre această profundă, însă
mult lovită, strălucire a sa. Unitatea de rugăciune și ajutor cu
ceilalți frați de credință începe din familie. Când vorbim de familie ne
referim la rădăcina unei vieți creștine, nu păgâne.

Familia cuprinde în
sine Biserica și neamul în măsura în care se arată capabilă de
sacrificiu pentru nașterea și educarea unei noi generații, îmbogățite în
Dumnezeu .

Durabilitatea în timp a unui neam se probează numai
atunci când familia este așezată în fruntea darurilor sale. Din punct de
vedere teologic familia nu este numai o simplă convenție socială. Ea
depășește timpul și are o semnificație deosebită în planul lui Dumnezeu
pentru lumea noastră.

Faptul istoric al dăinuirii Bisericii până în
zilele noastre și până la sfârșitul veacurilor se datorează mai întâi
purtării de grijă a lui Dumnezeu dar și înțelegerii corecte – transmise
din neam în neam, începând cu primii convertiți de pe aceste meleaguri,
ucenicii Sfântului Apostol Andrei – a menirii familiei. În desfășurarea
istoriei vom rezista doar atât timp cât vom ține poruncile Sfintei
Cununii, dintre care prima este iubirea născătoare de prunci .

Sfântul
Ioan Gură de Aur subliniază acest lucru: „Unde sunt bărbat și femeie și
copii întru unire de cuget și dragoste, legați cu legăturile faptei
bune acolo este și Hristos în mijlocul lor – că El nu acoperișuri de aur
caută, nici stâlpi strălucitori, nici marmură arătoasă, ci frumusețea
sufletului și podoaba cugetului și masă plină de dreptate, încărcată de
roadele milosteniei” .

În copil sălășluiește Hristos

Praznicul
Nașterii Domnului ne predispune întotdeauna la căutarea binecuvântatei
copilării și acest lucru nu înseamnă neapărat o nostalgie de moment.
Nici o altă sărbătoare nu ne trimite mai mult decât Crăciunul spre
seninul bucuriei pe care l-am putut trăi deplin doar atunci, în zorii
nevinovăției. Copii frumoși, din familii smerite, ASTĂZI se înghesuie
buluc să-și dea vânt pe pârtiile amintirilor noastre, în refren de
colind, cu sunet de clopoței, intonând mesianic „Leru-i ler!” sub
privirea îngăduitoare a Pruncului din icoană. Parcă auzim cuvintele
Domnului: „Adevărat zic vouă: de nu vă veți întoarce și nu veți fi ca
pruncii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor” (Matei 18, 2-3).

De
la icoana cea mai venerată a unei biserici, Maica Domnului cu Pruncul,
suntem învățați să deprindem înțelepciunea întregii vieți. În Pruncul
Iisus ne regăsim toți cei credincioși, treziți de chemarea unei vieți
noi. La Dumnezeu totul este cu putință (Luca 18, 27) astfel încât vestea
cea bună adusă de înger (Luca 2, 11) nu pălește în fața simplității în
care „S-a născut Cel făr-de-nceput”. Dimpotrivă, ea anunță ziua cea
neînserată a Împărăției lui Hristos, acel „ziurel de ziuă” prezent în
inimile și pe buzele curate ale pruncilor colindători.

Crima lui Irod: oglinda lumii fără de Dumnezeu

Purtând
în ființa lui suavă pecetea de lumină a Mântuitorului, pruncul devine
Apostol credincios iar rugăciunea vieții sale cutremură străfundurile
iadului: „Și Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a cuprins-o
pe ea” (Ioan 1, 5). Fiecare respirație a copilului este un colind tainic
oferit sfințeniei Atotțiitorului.

Irod
și sfetnicii săi nu pot accepta cu ușurință sfârșitul nopții și sunt
dispuși la orice fărădelege pentru a face să înceteze colindul Vieții pe
pământ. În calea lor nu stau oștiri înarmate, nici mașinării de luptă,
nici tehnicieni pricepuți, ci pruncii colindători care, în ciuda
odioasei vărsări de sânge și a nenumăratelor prigoniri la care sunt
supuși, nu pot fi împiedicați a se înălța cu curaj în calendarul veșnic,
alături de Sfinții 14.000 de Prunci, pomeniți pe 29 decembrie.

Viața
și propășirea ei prin urmași este echivalată cu o amenințare la adresa
așa-zisei „dezvoltări” sau „emancipări”. Tinerii sunt mai întâi rupți de
rude, apoi de Biserică, pentru ca să ajungă îndoctrinați în cultul
consumului de orice fel și al plăcerilor de moment. Sunt descurajați de a
mai continua actul genezic prin Căsătorie, așa cum l-au primit de la
strămoși, din cauza mediului nociv în care se zbate societatea fără de
Dumnezeu.

Uciderea de prunci a devenit un produs social, oferit și
consumat, în văzul și cu complicitatea tuturor, de cei care se consideră
„păzitori ai vieții”: medici, tați și mame.

Familiile
cu mai mulți copii sunt considerate vulnerabile, motiv pentru care li
se refuză orice ajutor. Adeseori cei cu mulți copii sunt batjocoriți,
jigniți, desconsiderați. Asigurarea cu cinste a traiului zilnic și a
necesarului pentru educația pruncilor în aceste familii este o mucenicie
nevăzută pe care nu o mai respectă nimeni în afară de Hristos. Copiilor
din familii numeroase li se refuză adeseori dreptul de a fi tratați
egal cu colegii lor. Iată unde un observator obiectiv ar putea
identifica adevărata scădere a societății contemporane! Iată unde se
află discriminarea reală! Iată unde duce orice fel de compromis cu lumea
întunericului!

Singura speranță în această situație dureroasă
poate fi, dacă vrem, revenirea cu toată puterea la izvoarele
Creștinismului românesc adică la descoperirea legăturii cu Cerul, pe
care ne-a predat-o, în zorii etnogenezei, întâiul chemat la Apostolie.

Moștenirea Sfântului Apostol Andrei

Biserica
Ortodoxă este una cu Hristos prin Duhul Sfânt . În și prin Biserică,
Hristos își exercită puterea cea din veac, dând sens fiecărei ființe .
Prin voința Mântuitorului (Matei 28, 19-20) Sfântul Apostol Andrei a
ajuns pe aceste plaiuri punând temelie neclintită a Bisericii românești
propria sa mărturie și învățătură. Ucenicii săi, dintre care amintim cu
evlavie pe Mucenicii de la Dervent (un preot și trei fecioare, arși de
vii), ori pe Sfinții Misionari In, Rim și Pin (înghețați în apa unui
râu, prăznuiți pe 20 ianuarie), au întins spre miazănoapte năvodul
misionar al „pescarului de oameni” (Luca 5, 10) schimbând vechile
obiceiuri cu Legea creștină, devenită mai târziu în documente legea
românească (jus valachicum) după care ne-am călăuzit până în zilele
noastre .

Sub îndrumarea legii creștine, obștile gentilice
păgâne, care au supraviețuit până prin secolele II-III , s-au descompus
în familii-pereche, primitoare ale Sfintelor Taine. Poate fi considerat
momentul cel mai inspirat al istoriei neamului nostru românesc , fiind
motivul principal al nașterii noastre deopotrivă ca români și creștini
dar și apărarea cea mai tare împotriva invaziilor păgâne ce au
continuat…și am putea spune că încă mai continuă. Ucenicii Sfântului
Andrei, preoți și credincioși anonimi, au știut să prezinte
Creștinismul, nu atât în forme retorice, cât mai ales în forma sa
cosmică dar și familială, exprimată cel mai bine în exemplul viețuirii
lor și a copiilor lor. Colindul românesc a păstrat în formă nealterată,
precum chihlimbarul, tocmai acele momente sfinte ale începutului.
Colindătorul este misionarul excepțional, purtând asupra lui
binecuvântarea Sfântului Andrei cu care reușește să aprindă foc nou în
vatră veche. Alcătuirea obștilor în jurul Bisericii și formarea cetelor
de neam, conduse de preoți, luptând și muncind pentru același scop, pe
temeiul unic al Sfintelor Taine, au asigurat înveșnicirea neamului
român-ortodox. Taina viețuirii noastre înseamnă eternizarea neamului în
Hristos prin păzirea sfințeniei familiei și a tradiției sale creștine.
Aceasta este moștenirea primită de Sfântul Apostol Andrei, primul
colindător al meleagurilor noastre și întemeietorul scaunului
mitropolitan al Tomisului.

Îndemn

Îndemnăm cu stăruință
arhierească pe toți preoții și monahii din cuprinsul Tronului Sfântului
Apostol Andrei să aprindă flacăra rugăciunii în biserici mai mult decât
oricând și să descopere fiilor duhovnicești, mai ales prin pilda vieții
personale: mila, dreapta judecată și credința (Matei 23, 23). Preoților
și monahilor le stă în putere să pregătească generațiile noi de creștini
pentru a rezista influențelor străine de duhul Evangheliei ”care
amenință să ne desființeze ca neam cu propria noastră ființă” .
Acordați, cinstiți slujitori bisericești, atenție sporită față de copii,
tineri și de familiile creștine mult încercate. Este timpul potrivit să
arătăm Domnului și nouă înșine că dragostea și frățietatea jertfelnică
nu sunt „produse expirate” ale unei societăți intrate în descompunere ci
lucrări ale harului dumnezeiesc pururea viu și veșnic nou. Călăuziți pe
toți fiii parohiilor și mănăstirilor spre întărirea morală și materială
a părinților cu mai mulți copii, îngrădind astfel cumplita cădere în
deznădejde.

Dreptmăritorilor creștini din pământul apostolic al
Dobrogei le adresăm cuvânt de îmbărbătare în lupta pe care o au de dus
pentru a propăși în credință, nădejde și dragoste. Vă adresăm îndemnul
părintesc de a vă alipi mai mult de parohiile și de preoții
dumneavoastră, în ascultare și receptivitate față de chemarea acestora.
Faceți cunoscute preoților dumneavoastră durerile și apăsările vieții
dar și năzuințele ori ideile misionare, inițiind o comunicare vie și
spornică în fapta cea bună.

Creștinii căsătoriți să cinstească
sfințenia casei lor, primită de la Domnul, prin cultivarea virtuților
morale și prin naștere de prunci, luând aminte la cuvintele exprimate de
Sfântul Iustin Martirul și Filosoful în Apologia I, scrisă în jurul
anului 150: „Noi nu expunem, adică nu abandonăm copiii…ca nu cumva
vreunul dintre aceștia, nefiind luat să fie crescut de cineva, să moară
și, în felul acesta să fim ucigași…Principial, nu ne căsătorim decât
pentru a naște copii…”.

Credincioșii medici și asistenți să
stăruie cu curaj în rândul colegilor pentru încetarea practicii barbare a
vărsării „pe treizeci de arginți” a sângelui nevinovat.

Tinerilor
și copiilor le oferim sfatul de a deprinde încă de mici bucuria de a fi
creștini, fii adevărați ai Împărăției lui Dumnezeu și de a înțelege că
ei sunt cea mai prețioasă comoară a Bisericii, pândită de mulți spre a
fi prădată și risipită. Ne rugăm îngerilor păzitori și sfinților
protectori să-i țină în dragostea lui Hristos și în lumina învățăturilor
celor folositoare de suflet.

Îmbrățișare arhierească

Sub
impresia celor spuse mai sus nu mai avem decât a vă încredința păcii lui
Hristos Cel născut în peștera Betleemului cu bucurie duhovnicească dar
și cu speranța că în peșterile inimilor noastre va rodi credința prin
fapte bune potrivit cu învățătura Sfântului Apostol Andrei. Cu smerenie,
plecăm neîncetat genunchiul, pomenindu-vă la rugăciune, în Peștera
Sfântului Apostol Andrei, din localitatea Ion Corvin, consemnată de
tradiție ca legăn al Creștinismului românesc, cel mai iubit loc de
pelerinaj al Dobrogei.

Pentru toate sfintele sărbători și pentru
trecerea în noul an de la Domnul vă îmbrățișăm cu căldură și vă
binecuvântăm, dând glas cuvintelor Sfântului Ioan Hrisostom: „ De multă
bucurie sunt astăzi plin, când văd doritele voastre chipuri. Nu se
bucură și nu se veselesc atâta părinții cei iubitori de copii, când îi
înconjoară copiii și când le fac multă plăcere cu purtările lor frumoase
și cu dragostea lor, cât mă bucur și mă veselesc eu acum , când văd
această adunare duhovnicească a voastră strânsă aici cu atâta
bună-cuviință și cu dor înflăcărat de a auzi dumnezeieștile cuvinte,
când vă văd că ați disprețuit hrana trupească și v-ați grăbit spre cea
duhovnicească, arătând prin fapte cuvântul Domnului ce spune: ” .

Pentru toți rugător înaintea Domnului Întrupat,

† TEODOSIE,

Arhiepiscopul Tomisului

Vedeți și PS
Ambrozie apără Mărturisitorii și condamnă Codurile QR care întinează
Chipul lui Dumnezeu și ”descriu degringolada, haosul, lipsa de formă și
rânduială, anulând frumusețea cu care Dumnezeu a creat lumea”. Pastorala
Episcopului Giurgiului