Cornel-Dan Niculae
Incorect Politic
Martie 11, 2024

Cât mai ucideţi în Gaza şi în întreaga lume, nesătuilor de moarte?

Via Facebook:

Câtă ură şi sete de Judecată divină şi umană răzbunătoare vreţi să mai semănaţi în lume, „Stăpânilor“ închipuiţi ai lumii, criminalilor? Cât mai ucideţi în Gaza şi în întreaga lume, nesătuilor de moarte? Salam o Mahdi:

” width=”618″ height=”348″ frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen=”” data-src=”https://www.youtube.com/embed/EoyN0b5PBHU?feature=oembed” class=”lazyload”]

Marinela Marilena:

Haideţi că-mi place (nu)! Creştinii zic că va veni Christos a doua oară, evreii îl aşteaptă pe Moshia al lor, care vedem foarte clar ce hram va purta, musulmanii au şi ei Christosul lor, sub alt nume. NU m-am gândit să examinez, până acum, dacă doar religiile abrahamice sunt mesianice, ori mai sunt şi alţii care aşteaptă salvarea la fel, în timp ce genocidul planetar, concomitent cu însclavizarea prin cipuri şi electromagnetism (detest formula IA), concepută şi făcută de khazari şi de agenţii lor, merge mai departe.

Cornel-Dan Niculae:

Şi hinduşii îl aşteaptă, după încheierea erei milenare distructive Kali Yuga (care s-ar încheia în anul 2025, zic indienii), pe Kalkin, avatarul lui Vişnu, păstrătorul ordinii cosmice, care ar urma să vină, ca şi Mahdi (cu care există unele identităţi), ca un mântuitor divin calare pe un cal alb (cum apărea în mulţime şi Corneliu Zelea Codreanu).

Şi în naţional socialismul mistic european (numit si „fascism“) a existat o asemenea idee, promovată de Savitri Devi (scriitoarea Maximiani Portas), care vorbea de avatarul lui Vişnu ca salvator la sfârşitul Kali Yuga.

La unii, precum la cei din mișcarea Ahmadiyya (care îi promit lui Mahdi că vor rezista chiar şi cu preţul vieţii, aşteptându-l), nu este vorba de o aşteptare pasivă a unui salvator, ci de o coagulare a rezistenţei în acest mod, care este dusă până la sacrificiul de sine, prin refuzarea de a ceda şi de a renunţa la pământul strămoşesc (de a pleca, chiar), la proprietăţi şi la identitate, când sunt puşi sub presiunea sionistă, de exemplu.

Sunt mai multe moduri de rezistenţă, iar speranţa nestrămută în salvarea finală a neamului „loial“ (care nu-şi abandonează crezul), ce alimentează chiar lupta unora, este una dintre ele. (Ne putem aştepta ca unii să aspire la rangul de Mahdi salvatorul – se întâmplă în mişcările de tip mesianic, unde, de exemplu, mulţi evrei s-au dat pe sine drept mesia, fiind însă respinşi – şi să coaguleze o amplă formă de luptă.)