Când statul se clatină, două instituții mai pot menține echilibrul: Justiția și Curtea Constituțională.

Guvernul știe asta. De aceea, aplică două metode vechi, dar eficiente: morcovul și bățul.

O decizie abilă a guvernului, luată în ultimele zile, a fost aceea de a exclude judecătorii Curții Constituționale de la aplicarea noilor reguli privind pensionarea magistraților.

De ce această „atenție specială”? Pentru că, atunci când executivul derapează, există două instituții capabile să se opună și să protejeze drepturile cetățenilor: Justiția și Curtea Constituțională. Iar guvernul știe bine că toate măsurile de „reformă” adoptate ajung, mai devreme sau mai târziu, în fața uneia dintre aceste două instituții.

Nu întâmplător, strategiile alese sunt diferite. Pe scurt: „stick and carrot”.

1. CCR – metoda „morcovului”

Scopul: o Curte „prietenoasă”, mai tolerantă la derapaje constituționale.

Cum? Prin „ungerea rotițelor”: judecătorii CCR sunt menajați, sperându-se că vor accepta schimbarea unei jurisprudențe consolidate a Curții și validarea unor legi vădit neconstituționale.

Eroarea: se pornește de la premisa falsă că dispozitiile și principiile constituționale sunt de vânzare.

Sunt convins însă că judecătorii CCR, indiferent de profesiile anterioare și de cine i-a numit, vor continua să judece sesizările cu care sunt învestiți exclusiv prin raportare la dispozițiile și principiile constituționale.

2. Justiția – metoda „bățului”

Scopul: o justiție slăbită, incapabilă să facă față avalanșei de litigii ce vor veni. Sau, și mai grav, o justiție subordonată, care să nu mai știe ori să nu mai vrea să repare drepturile încălcate.

Cum? Prin „griparea rotițelor”. Printr-un proiect normativ absurd, cu desconsiderarea fățișă a autorității judecătorești, cu mesajul cinic: „suntem deasupra voastră, putem schimba orice, oricând”. Iar dacă vreun magistrat „mișcă în front”, urmează linșajul public prin formatorii de opinie și presa prietenoasă, pentru a fi dat exemplu altora.

Eroarea: se pornește de la ideea falsă că judecătorii României pot fi intimidați și îndepărtați de la jurământul depus, de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei.

Oricât de mari ar fi presiunile asupra justiției, cetățenii trebuie să știe că în instanțe își pot găsi în continuare dreptatea – chiar și împotriva abuzurilor venite de la cel mai înalt nivel.

Tendințe autocrate

Vedem limpede o încercare a executivului de a-și subordona justiția: presiuni și directive trasate CSM, verificări neprevăzute de lege ale actelor emise de Consiliu, arogarea de atribuții peste lege în domenii precum cariera judecătorilor sau numirea Președintelui Înaltei Curți.

Dar aceste lucruri nu pot reuși cât timp societatea și judecătorii mai cred încă în principiul fundamental al separației puterilor în stat.

Istoria ne avertizează

Da, legiuitorul poate oricând să modifice regulile jocului. „Nu ne împiedicăm de o lege sau de o Constituție”, par să spună unii. „Când ne încurcă, o schimbăm.”

Dar istoria ne arată unde duce această logică. Nici Carol al II-lea nu a lăsat o Constituție să se opună „reformei” statului. Esențial este să identifici corect dușmanul de clasă, pavăza în calea progresului. Fie că sunt partidele politice, fie că este Justiția, important este să determini cine trebuie să dispară din deja vetusta democrație cu ale ei 3 puteri aflate în echilibru. Și după ce o demonizezi îndeajuns, poți sa te apuci și de plebiscit.

Demonizarea instituțiilor și eliminarea lor din echilibrul democratic sunt pașii clasici ai derapajului autoritar.

Astăzi, însă, încă mai avem șansa de a ne întoarce la echilibru. Cât timp credem în Constituție și în rolul justiției independente, nici „morcovul” și nici „bățul” nu vor putea îngenunchea democrația.