De ce? Pentru că democrație avem suficientă, dar nu știm ce să facem cu ea.

Constituția României ne garantează toate drepturile de cetățeni ai unei democrații, însă respectarea obligațiilor de către oricine (mai ales cei aflați în funcții elective sau numite ca urmare a unui proces electoral democratic), obligații care ne asigură nouă tuturor deplina exercitare a drepturilor într-un stat democratic, nu poate fi asigurată sau vegheată decât de către o justiție independentă de orice fel de mașinațiuni care pot duce la slăbirea ei.

Civilizația înseamnă respect pentru valori, deplina conștiință a drepturilor și obligațiilor noastre de cetățeni ai urbei, înțelegerea mecanismului instituțiilor democratice, de ce acestea trebuie controlate de cele trei (cifra perfectă) puteri statale (legislativă, executivă și judecătorească) și de ce acestea trebuie să fie în echilibru mereu, fără pauză, una să fie gardianul și controlorul celeilalte.

Atunci când una pică sau este șubrezită, cetățeanul urbei este cel care suferă, deoarece va trăi într-o iluzie democratică, o iluzie care va deveni o realitate pe care nu și-o dorește și nu o bănuiește.

Crize economice au fost și vor mai fi, însă ce am câștigat în urma unor sacrificii imense făcute de predecesorii noștri este foarte ușor să pierdem amețiți de valurile imense de ură și informații care se revarsă zi de zi asupra noastră, amețeală care riscă să ne ducă de-a binelea într-o beție care ne va lipsi de democrație.

Cum s-a ajuns în criza economică? Cine sunt cei responsabili? Magistrații? Ei vor fi demonii anului 2025? Cum va reuși în concret să fie o pârghie salvatoare pentru bugetul statului schimbările repetate privind cariera magistraților prin șubrezirea în mod evident a statutului și a protecției de care ar trebui să se bucure magistratura pentru a fi independentă?

Care este suma de bani pe care o va economisi bugetul de stat prin aceste măsuri? Cum va ridica în mod concret această măsură deficitul bugetar și ratingul de țară?

Instabilitatea cronică din sistem – cu schimbări frecvente în statutul profesional, pensionare și condiții de muncă – a dus la pierderea unor magistrați valoroși și la blocaje în soluționarea cauzelor. Această tendință ar fi trebuit inversată urgent.

Instabilitatea cronică din sistem nu este o coincidență. Este rezultatul unei politici de uzură, care pare să urmărească destructurarea sistemului judiciar din interior. Se pleacă în masă, se amână dosare, se pierde încrederea. Cui folosește această paralizie?

Dacă legea cu privire la statutul unei puteri în stat nu este previzibilă (aspectele repuse în discuția publică în vara anului 2025 au făcut obiectul unor dezbateri intense și a votului democratic în anul 2022, culminând cu o decizie a Curții Constituționale în anul 2023 care a trasat clar reperele unor schimbări și o decizie a CJUE în iunie 2025 care a explicitat încă o dată anumite repere democratice pentru o justiție independentă în întreaga Uniune Europeană), cum va fi legea previzibilă pentru viitor în orice alt domeniu, pentru orice fel de drepturi și obligații ale unor categorii sociale și profesionale în România?

Cum ne va prezenta pe noi, românii, civilizației lumii întregi polarizarea și ura cultivată față de cei care sunt și trebuie să fie înfăptuitorii actului de justiție, apărătorii și garanții drepturilor și libertăților cetățenești?

Civilizația este reprezentată de ură, mistificarea adevărului, netransparență, dialog al surzilor și neconștientizarea responsabilității pe care o avem față de generațiile viitoare?

Răspunde cineva? Voiește?

Viitorul se schimbă cu fiecare decizie pe care o luăm în prezent.