Despre condiția judecătorului bucureștean și nu numai

Despre condiția judecătorului bucureștean și nu numai

Scris de: av. Marian NAZAT | pdf | print

16 October 2025 12:35
Vizualizari: 9008

Ca jurist cu oareșice experiență, mă întreb azi: cum se explică faptul că judecătorii nu își schimbă roba în cea de procuror?… Fiindcă invers, jurisprudența e plină de exemple! Cu grămada, nu câteva!



Să fie, la mijloc, teama onorabililor de a se înhăma la munca grea a acuzatorilor, obligați prin fișa postului să construiască ori să ticluiască un dosar? Păi, de acolo începe orice proces penal, de la maldărul ăla de acte strânse în birourile strâmte ale Ministerului Public… Și nu-i simplu deloc, v-o spune unul care a trudit din greu pe acolo! Nopți albe, gânduri sfredelitoare, neliniște și îndoială, privațiuni cu toptanul… Bașca recursul, mereu și mereu, la luciditate, la mintea limpede… Iată de ce, când stai în scaunul sacrosanct din sala de judecată, nu ai motive să privești cu jind și invidie înspre vecinii din parchet și nici nu te bate gândul să-ți părăsești locul inamovibil! Greșesc?

                                             *

Că veni vorba despre judecători, puși la zid în ultimele luni, cu sau fără îndreptățire, mă arăt surprins de lipsa din discursul lor public a unei teme fundamentale: volumul inuman de lucru la nivelul instanțelor bucureștene (îndeosebi acestea, însă probabil că or mai fi și prin țară unități similare). Ei bine, sunt completuri care intră în ședințe cu sute de pricini – ceea ce, în timp, te aduce în pragul depresiei sau al burnout-ului. Nu mai vorbesc că nu ai răgazul de a studia fiecare cauză, filă cu filă – de unde și atmosfera apăsătoare, presărată cu ieșiri nervoase de o parte și de alta a actorilor distribuiți în piesa judiciară, suspiciunea reciprocă.

Prin scrisul meu, am susținut de-a lungul timpului că ieșirea din impas e una singură: amenajarea mai multor săli de judecată, astfel încât într-o zi să se desfășoare nu o ședință, ci șase-șapte! Se va ajunge, în aceste condiții, ca încărcătura de dosare pe complet să fie una rezonabilă. Geaba se mărește organigrama, geaba sporurile fel de fel! O listă de ședință cu maximum zece-cincisprezece litigii ar permite pretoriului să cunoască în detaliu obiectul cauzei, iar justițiabilul va fi convins că n-a participat la o cursă contracronometru sau la un simulacru. Uzura profesională a judecătorului va scădea simțitor, permițându-i să-și păstreze mințile întregi până la vârsta pensionării. Însă nu în cea din vechea lege, ci astălaltă, propusă promulgării! Da, deoarece un magistrat (e valabil și pentru avocat!) se desăvârșește, din toate punctele de vedere, abia după cincizeci de ani! Cu o asemenea experiență de viață și de scaun, el va fi și un însămânțător de înțelepciune juridico-judiciară pentru tinerii săi colegi, căutători de modele. Din păcate, numai un trăitor efectiv al canoanelor la care e silit judecătorul tocmai descris de mine e-n stare să priceapă stresul uriaș asumat de „făcătorul de dreptate”! Păcat, totuși, că dinspre ei nu răzbat vocile potrivite, în măsură să-i convingă pe decidenții politici, dar și pe contestatarii din mulțime, că totul are o limită! Că speța asupra căreia te vei pronunța te obsedează zilnic, că ședința se termină, uneori, în crucea nopții, că a fi judecător în Capitală presupune o silnicie la locul de muncă…

                                             *

Apropo: o scenă recentă nu-mi dă pace neam… Avocatul își începe pledoaria, iar spre finalul susținerilor îi întinde inamovibilului (o tinerică abia ieșită de pe băncile noilor școli de injustiție) niscaiva hotărâri judecătorești pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în chestiunea supusă dezbaterii.

– Ce e cu hârtiile astea? Vreți să mă influențati în soluție? se răstește la el „doamna președintă” și-i aruncă practica judiciară pe pardoseală, considerată… maculatură!

– Nicidecum. Am dorit să fiu și mai convingător folosindu-mă de deciziile instanței supreme, așa cum procedez de obicei! îi răspunde siderat apărătorul unei cauze pierdute…

– Bine, vi le primesc, însă, pe viitor, să nu se mai întâmple, ați înțeles? îl muștruluiește cazon, cu o voce metalică, inchizitorială, părelnicul judecător…

Episodul tocmai așezat de mine în cuvinte are menirea de a explica, o dată în plus, de ce judecătorii, îmbătați de atâta putere, nu-s tentați să treacă în banca acuzării…

Comentarii


#
Iulia date
16 October 2025 14:55
+2

Nu citesc deloc dosarele în profunzime, preiau motivarile de la unul la altul, se grăbesc, amână de multe ori sentințele.Nu mai spun ca nu-ti da voie sa te aperi,


#
Mircea date
16 October 2025 15:21
+83

Ce alte profesii nu au munca stresanta și ies la pensie la 65 de ani!De exemplu medicii care sa fim serioși au ani de școală cât 2 sau trei judecători sau procurori!Sunt și alții care au raspundere mare și stres și nu se cred speciali


#
Visu date
16 October 2025 16:01
-7

Vrjeală, nu-i chirurgie pe creier, după ce a cercetat și cu dezbateri formale ce-i asa de greu să te pronunți, si imediat, după regulă, nu discretionar cu amanari abuzive?! Nu vrei, nu-ți place, leafa merge și-ți place victimizarea!


#
Loldate
16 October 2025 16:11
-1

Este valabil nu numai “principiul PRECEDENTULUI”. și practica neunitara. dar se folosesc și hotărâri și decizii CCR, decizii si hotarari eurpene, decizii și hotărâri CEDO…


#
Sarcasticuldate
16 October 2025 16:47
+21

Autorul are dreptate. In două privințe: a)orice orice discuție despre statului magistratului romăn trebuie, în mod necesar, să țină seama de volumul concret de muncă și b) magistratii nu sunt reprezentați de oamenii potriviți.
Ceea ce este revoltător în atitudinea lui Bolojan nu este faptul că vrea ca magistratul român să se pensioneze, ca si cel european, la 65 de ani, ci faptul că reduce comparatia între cei doi magistrati la vârsta de pensionare și trece sub tăcere, după părerea mea cu rea credință, un element esențial pe care ar trebui să-l trateze comparația: volumul de muncă diferit, mult diferit, al celor doi magistrați. Și când spun volumul de muncă nu mă refer numai la media numărului anual de dosare soluționare de fiecare, la faptul că, de exemplu, judecătorul român soluționează de câteva ori mai multe dosare decât cel german, dar și la compunerea echipei judecătorului. Judecătorul german are o echipă formată, în medie, din 2,9 persoane, judecătorul român este singur


#
Gggdate
16 October 2025 19:33
+83

1. Sa înțeleg ca nu v-au primit judecător
2. Procurorii sunt mult mai corupti decat judecatorii, cel putin din experienta mea.
3. Cand dai atatea salarii si pensii nemeritate, nu mai e loc de construit
4. Cartierul pentru “justiție” e o ruina de 35 de ani, v-ati grăbit, astia specialii, să-l impuscati pe ceasusescu.


#
Gggdate
16 October 2025 19:35
+72

5. Si procurorii si judecatorii care stau in “chirie” la parinti, rude sau fac naveta fictiva sa ia sporul de relocare – la pușcărie fara pensie pentru evaziune


#
Vasiliu Marcel date
18 October 2025 12:46
0

Sa le Fie Rusine la Oasi la Judecatoria Civila este ce a mai mare Coruptie din Tara Institutile de Forta stau si dorm in Neștire si in Prostie si Vor salei Si Pensi Nesimtite Sa le fie Rusine


#
Cicero-Cezar date
19 October 2025 18:04
0

Cu scuzele de rigoare, am cea mai proastă părere despre magistrații (procurorii și judecătorii) din București. De 17 ani încerc să demonstrez cu dovezi concludente, probe fără putință de tagadă că s-au falsificat actele de catre BancaTransilvania, cerând expertiza grafologică a acestor acte în două dosare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, București, solicitând actele în original de la Banca Transilvania. Banca Transilvania refuză să depună toate actele în original iar procurorii de caz se fac că plouă. Am făcut plângere împotriva Ordonanțelor Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, București în Instanțele de judecată, însă și aici aceeași poveste, se fac că plouă. Procurorii și Instanțele de judecată înțeleg că actele în cauză sunt false, în primul rând pentru că Banca Transilvania refuză să depună actele în original pentru a executa expertiza grafologică iar în al doilea rând, procurorii și Instanțele de judecată deliberat nu cer imperativ aceste acte


#
Mircea Marindate
20 October 2025 01:15
0

《Nu mai spun ca nu-ti da voie sa te aperi,》 Pai este inadmisibil sa te aperi. In momentul cand tu te aperi practic anulezi munca grea unor oameni. Ca si cand ei s-au trezit de dimineață au muncit ore in sir la serviciu degeaba. Asta se poate considera ca o forma de atentat, sa stii. Presedintele nostru Klaus Iohannis a chemat organele SRI intr-o situație similara si le-a imputat un “atentat reușit” la adresa sa (sentinta civilă).


#
Pentru Cicero-Cezardate
20 October 2025 19:14
+1

Este posibil sa ai dreptate.Dupa cum ar putea fi vorba de subiectivismul tau. Desigur ca durata de 17 ani a procesului naste unele dubii; daca nu cu privire la obiectivitatea unor instante, cel putin cu privire la celeritayea si eficienta justitiei. Gandindu-ma la cei care-ti formeaza pseudonimul, pe care cred ca i-ai pus in opozitie, am sentimentul ca poti sa privesti totusi lucrurile cu o anume obiectivitate. Si atunci nu pot sa-ti spun doar atat: esti sigur ca ti-ai angajat avocatii potriviti?

Adauga comentariu

:D:lol::-);-)8):-|:-*:oops::sad::cry::o:-?:-x:eek::zzz:P:roll::sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Source URL: https://www.luju.ro/despre-conditia-judecatorului-bucurestean-si-nu-numai


Analyse


Post not analysed yet. Do the magic.