Incorect Politic
Septembrie 15, 2023

Ioan Roșca: “Ce mai vrea Simion (AUR?), să plaseze cît mai mulţi evrei în poziţiile de conducere ale statului nostru?”

Via Certitudinea:

Reacţionez, domnule Manega, la articolul dv. Din 5 august: „Este sau nu este George Simion tăiat îm- prejur? Dacă nu este, n-are nicio scuză!”… Aţi fost reţinut şi la obiect. Parcă nu vă vine totuşi să credeţi ce citiţi. Deturnare şi trădare? Sigur. E ceva nou? Că asta e situaţia nu o arată numai utima declaraţie a lui George Simion din Israel Hayom, ci și o serie de intervenţii publice, în acelaşi spirit, de la mici detalii, la revelarea directă a planurilor de către domnul Simion.

Deci alegătorii AUR vor da „reprezentanţilor” lor ce se pregătesc să se cocoaţe la putere, în numele naţionalismu- lui, mandatul de a ne aduce pe cap un milion de cotropitori strategici.

Cineva se mira că domnul Coja nu reacţionează faţă de aceste „derapaje” ale copiilor săi de suflet. Rămîne de văzut dacă nu cumva e vorba de o „strategie” genială, susţinută şi de dumnealui.

Nu ar fi prima dată. Culisele nu s-au schimbat. Mişună de scenarişti penibili. Să nu uităm virajul, în exact acelaşi sens, din 2004, al lui Vadim Tudor. Acesta a fost cîntecul de lebădă al unei acţiuni care a înfundat pentru un sfert de secol naţionalismul românesc.

Ideea fluturată excitant, în anumite direcţii, poate părea unora tentantă; strategia – urîtă moral, dar legitimă practic – o poţi credita cumva cu bune intenţii, rezultat al situaţiei disperate, chiar dacă reprezintă o batjocorire a strădaniilor înaintaşilor noştri. O ruşine pretins salvatoare. Dacă evreii deţin puterea mondială, dacă nu se poate lupta împotriva lor, nu e mai bine să trecem de partea intereselor lor, punînd de o cooperare benefică pentru România? Nu aşa s-a constituit imperiul sovietic ? Sau cel american? Luînd evreimea în cîrcă, suportînd pintenii, conduşi de cine trebuie, putem ajunge departe. De ce să luptăm perdant, în loc să ne facem frați cu evreii… pînă trecem puntea ? Aşa o fi sperat şi Antonescu în 1941, că alege partea cîştigătoare.

Aceste justificări nu sînt formulate explicit, în ideea că, învăluind colaboraţionismul laş în ceaţă, îi vom păcăli pe maeştrii păcălelii. Rămîn în obscuritatea aluziilor, ca să nu poată fi cîntărite. Dacă ar fi expuse analizei, s-ar vedea că sînt cu desăvîrşire invalide, găunoase, rizibile.

Noi nu sîntem America, şi nici Rusia, ca să întindem, cine ştie peste cine, imperiul iudeo-românesc. Noi nu putem fi decît victimele acestei combinaţii, pentru că avem interese contrare celor cu care ne-am face că ne asociem. Ce mai vrea Simion (AUR?) să realizeze împreună cu Israelienii, în afară de colonizarea României cu sute de mii de urmaşi ai celor ce au plecat nesiliţi de nimeni, dintr-o Românie în care intraseră ilegal?

Să sporească compensaţiile ce se acordă postdecembrist pentru cei loviţi de naţionalizarea din 1948? Să dea garanţii ferme că organizatorii evrei ai genocidului comunist nu vor fi supăraţi și cu pretenţii? Să sporească despăgubirile pentru persecuţiile din timpul regimului Antonescian, oferite acum şi urmaşilor foştilor ilegalişti/activişti? Să mărească împrumuturile externe pe baza cărora plătim aceste forme de tribut „partenerilor” (sau rata dobînzii)?

Să amplifice cota acaparată de evrei din avuţia naţională prin privatizarea criminală? Să ne trimită să ne batem cu arabii pentru Israelul mai Mare? Să plaseze cît mai mulţi evrei în poziţiile de conducere ale statului nostru? Să refacă statul Khazar pe un teritoriu ce ar putea cuprinde şi Moldova (că doar în acest scop nu ne-am putut uni după 1990; sau domnul Simion nu a reuşit să afle asta)? Şi atunci – să mergem chiar la o federare româno-khazară, nu?

Cam astea ar fi interesele partenerilor pe care Simion, în numele AUR, le declară convergente.

E drept că nu ar prima dată cînd paraziţii strecuraţi înăuntrul naţiei noastre, uzurpatorii statului român, ar coopera cu agresorii externi, întru jefuirea populimii prinsă în jug. Aşa au făcut şi fanarioţii ce au deschis calea exploatării iobăgimii de către invadatorii evrei. Aşa au făcut şi paşoptiştii, pînă s-au trezit că le fuge ţara de sub picioare. Aşa au făcut toţi politicienii ce au înţeles că pot cîştiga punîndu-se în slujba cuceritorilor economici. Aşa au făcut mulţi dintre naţionaliştii surprinşi de cedarea fatală din 1918, care s-au resemnat, s-au reorientat, s-au aplecat, şi au prosperat din tantieme, în interbelic, trădînd. Aşa au făcut şi comuniştii după 1944, pînă cînd s-au pomenit cu tovarăşii de drum ajunşi, prin alia, în tabăra capitalistă; aşa s-a păcălit şi Stalin.

Nu este deci pentru prima dată cînd se încearcă oximoronul „naţionalismului filosemit”. Dar istoria ne arată rezultatele – prea logice ca să lase loc la excepţii. Şi atunci? Atunci nu e vorba de nici o eroare de tactică. Ci de clasica impostură prin care masa românilor e chemată să legitimeze cocoţarea unor şmecheri la cioalanele „apărării ţărişoarei”. Demagogie rapace, din ce în ce mai crasă. Lipsă de caracter şi principii.

Dar va merge. Şi cu PPDD s-a putut. Ca să nu mai vorbim, de PRM, PNL sau CDR. Şi chiar de PSD, care şi-a trădat plenar alegătorii. Plus făcăturile ce vor veni. Nu mai are cine împiedica manevrele de acest gen. Dovada: Simion – care trebuia să zboare de acolo, a doua zi după relevantele/ revelantele declaraţii – e bine mersi. Va livra cauza naţionalistă, la cheie.

Puţinii revoltaţi nu mai înseamnă nimic. Nu avem leac din cauza dezagregării sociale şi degenerării antropologice provocate.

Pe scurt: e o picătură dintr-o mare farsă. Care va înghiţi următorii ani, cînd… nu va fi să fie. Care vă risipeşte seva, domnule Manega. Căci nu păreţi capabil a vă recunoaşte învins.

Ioan Roşca, 12 august 2023
IOAN ROȘCA