Presedintele UNBR Traian Briciu (foto) a declarat miercuri, 15 octombrie 2025, la masa rotunda „Pactul pentru justitie” (organizata de catre Uniunea Nationala a Barourilor din Romania) ca actuala criza din justitie poate fi rezolvata nu prin identificarea vinovatilor de producerea ei, ci prin stabilirea unor principii care sa fie respectate cel putin zece ani de acum incolo. Adica sa nu mai fie schimbate de la un an la altul sau de la o guvernare la alta, asa cum se intampla acum.

De exemplu, aceste principii – convenite intre magistrati si celelalte profesii juridice (avocati, notari, executori etc.), cu participarea CSM – pot avea in vedere imbunatatirea conditiilor de munca din instante si parchete: spatii mai generoase, mobilier, echipamente, asistenti ai judecatorilor si procurorilor etc., a detaliat avocatul Briciu.

Iata declaratia presedintelui UNBR Traian Briciu (vezi galerie foto):

„Prima idee: este clar ca la ora actuala justitia este in criza. Are toate detaliile a ceea ce numim criza: e blocaj, e imprevizibilitate (nu stim cand si cum se va termina) si e prejudiciu. Toate chestiunile sunt pe masa: ipoteza blocarii, ipoteza necunoasterii sfarsitului si consecintele.

Ideea a doua: este trist, dar din cauza cui? Nu conteaza. In dreptul fiecarui actor se pot gasi argumente pozitive si argumente negative, se pot gasi justificari, lucruri pe care le-a facut mai bine sau mai putin inspirat. Dar esential este sa nu se stabileasca a cui este responsabilitatea. In momentul in care stabilesti a cui este responsabilitatea si ai o categorie chemata sa raspunda pentru situatia asta, orice constructie este terminata. Tocmai de aceea cred ca problema asta nici nu are vreo importanta. Prea mult lumea se caleaza pe ideea: ‘Din cauza cui?’ Nu conteaza acum din cauza cui. Din cauza tuturor, sa zicem.

Treaba mea, ca avocat, nu este sa caut responsabilitati, nu e sa stabilesc culpabilitati, nu e sa stabilesc in sarcina cui exista o cauza. Mai curand, efortul se duce spre ideea de a gasi punctul comun: cum anume sa fie, astfel incat, fara sa stabilim din cauza cui, pe viitor lucrurile sa fie mai bine.

Iar din punctul asta de vedere am luat doua elemente esentiale in toata dezbaterea publica legata de actuala criza a justitiei. S-a spus ca o parte (magistratura) este beneficiara a unor ‘privilegii’. Partea cealalta a spus: ‘Nu sunt privilegii. Ele sunt niste drepturi care reprezinta o consecinta a modului in care noi lucram zi de zi, de mai multe zeci de ani. Si fara aceste drepturi pe care voi, ceilalti, le numiti ‘privilegii’, noi nu am putea trai. Noi nu am putea sa ne pastram independenta. Noi nu lucram in conditii normale, motiv pentru care avem nevoie de aceste veritabile drepturi – posibil exorbitante fata de regimul de drept comun, dar ele, in realitate, ne ajuta pe noi, magistratii, sa putem sa facem fata exigentelor disproportionate fata de conditiile pe care le avem’.

Cele doua puncte s-au ciocnit si ne aflam astazi aici. Dar ca ele ca ele sa se compatibilizeze, eu as vedea lucrurile in felul urmator. Daca o parte spune: ‘Voi aveti niste drepturi care sunt exorbitante’, iar ceilalti zic: ‘Sunt exorbitante poate, dar sunt absolut necesare, pentru ca functionam in conditii anormale’, atunci, probabil, compatibilizarea celor doua este urmatoarea: pe viitor, conditiile acelea care au generat nevoia unor drepturi ce par exorbitate unora sa se amelioreze, astfel incat nu la anul, nu peste doi ani, nu peste trei ani, poate nici peste cinci, dar dintr-o perspectiva de peste cinci ani (10, poate) sa nu mai existe aceasta dezbatere, in sensul ca o categorie profesionala sa invoce o situatie plecata din perspectiva modului de lucru, din perspectiva finantarilor, din perspectiva a tot ceea ce inseamna activitatea zilnica, ca sa fie – in viziunea ei – justificata a beneficia de o serie de drepturi pe care cealalta parte le vede a fi exorbitante.

Asta este elementul care m-a facut sa spun: de fapt, noi avem nevoie nu de rezolvarea problemei nici a pensiilor, nici a iesitului la pensii. Problemele noastre sunt acele aspecte care l-au facut in realitate pe un magistrat de buna-credinta sa spuna, in contextul acesta: ‘Eu am nevoie de sistemul acesta, dar daca as avea un alt sistem, daca as avea alte conditii de lucru, cu siguranta ca n-as pune problemele pe care le pun acum’.

Or, rezolvarea crizei actuale prin a stabili responsabilitati oricum nu putem s-o facem noi. In schimb, clarificarea problemelor ca statutul viitor al judecatorilor si activitatea din instante si parchete sa decurga de o maniera care sa nu mai faca nevoie de o astfel de discutie, aia cred ca este de responsabilitatea tuturor: a societatii (sa aiba vointa), a politicului (sa aiba determinare), a noua, profesiilor juridice (sa incurajam si politicul, si societatea sa faca acest lucru), a magistratilor (sa spuna exact care sunt acele aspecte care i-au adus in situatia asta). Puse toate pe hartie si daca, intr-adevar, le consideram a fi corecte toti, sa semnam un pact. Nu trebuie neaparat o semnatura cu pixul, dar sa acceptam ca ele sunt niste valori absolut necesare ca intr-o perioada de timp determinata sau determinabila sa duca lucrurile in acea zona in care un magistrat sa spuna: ‘Eu nu am nevoie de un regim exorbitant, derogatoriu, pentru ca, intr-adevar, conditiile mele sunt unele normale’.

Un magistrat mi-a spus (si cred in valoarea a ceea ce mi-a spus): ‘Discutia asta n-ar fi avut loc niciodata daca conditiile noastre de lucru ar fi fost unele normale. Problema mea este alta. As fi stat poate pana la 65 de ani (poate ar fi trebuit sa ma pensioneze cu forta) daca as fi avut o serie de conditii: spatii mai generoase (nu sa stam 4-5-6 intr-un birou), mobilierul, echipamentele, asistentii, cei care iti fac documentarea, astfel incat tu sa fii seren atunci cand scrii solutia, sa ai in fata un suport, o echipa, pe care la ora actuala un judecator sau un procuror nu o are’… Lucruri pe care poate societatea nu le vede si care sunt altfel in alte parti. Ei asta spun.

Sigur ca un judecator francez sau un judecator belgian la 65 de ani e OK sa se pensioneze. Da, dar nu putem compara suportul pe care il are. Nu ca are un grefier; are un asistent. Poate sta singur in birou. Poate ca are 10 sau 20 de procese pe saptamana si atat. Toate lucrurile astea la noi nu sunt asa si sunt zi de zi si ele se aduna an de an. Si poate ca lucrurile astea ne-au adus in situatia sa consideram ca e drept. Lucrurile care altora li se pare ca nu sunt drepte.

Deci discutia asta m-a facut sa cred ca solutia noastra pe viitor este iesirea din ecuatie prin stabilirea unui minim de exigente care sa fie pentru toata lumea, nu numai pentru judecatori, nu numai pentru procurori.

Si avocatii au probleme. De exemplu, o componenta a justitiei este si asistenta judiciara. Au fost luni intregi in care n-au existat sume de bani necesare pentru asistenta judiciara. Sigur: prin eforturile ministrului Justitiei si ale Procurorului General, chestiunile astea s-au indreptat, dar s-au indreptat dupa foarte multe lungi dezbateri. Si nu este normal ca ministrul Justitiei si Procurorul General sa solicite insistent, permanent, fel de fel de sume de bani care nu sunt prevazute in buget sau care sunt prevazute si nu exista, pentru a se achita un post care e absolut normal pentru prestatiile facute de avocati.

Asta e numai o componenta. Probabil ca notarii si executorii au elementele lor, la fel de importante ca ale judecatorilor si procurorilor.

Revenind la pactul pentru justitie. De fapt, asta ar fi: identificarea acelor elemente care, intr-un decurs de n ani sa ne faca viata mai buna din punct de vedere profesional, astfel sa nu ne punem problema iesirii interprestive la pensie sau alte chestiuni de drepturi care sunt considerate a fi exorbitante. Si poate cel mai important: odata ce sunt considerate a fi corecte, ele sa fie respectate de clasa politica, indiferent de succesiunea guvernelor. Adica sa fie acceptate ca un echilibru peren. Pentru ca schimbarile in materie de justitie de la o guvernare la alta genereaza probleme.

Una dintre problemele pe care le invoca magistratii este ca schimbarile au fost extrem de frecvente in lucruri care ar trebui sa se schimbe la evaluari de peste 10 ani. Prin urmare, pactul ar trebui sa fie sa fie ceva asumat si care sa nu poata fi schimbat de la un an la altul sau de la un guvern la altul. Sa fie asumat de toti actorii si sa se stie ca lucrurile astea sunt pentru o durata lunga de timp.

Aproape nimic din ceea ce ar incerca sa faca un guvern acum – chiar bine intentionat – nu cred ca va avea efecte daca activitatea respectiva nu este implementata pe o durata de aproximativ 10 ani. Se vor anula reciproc efectele bune cu cele mai putin bune. (…)

Toate acestea – evident – trebuie facute tinand cont si de pozitia magistraturii, pentru ca, in opinia mea, nu pot fi schimbari in domeniul acesta fara punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii, care este un organism ce garanteaza independenta justitiei si care este extrem de important pentru toti, inclusiv pentru avocati”.

Redam comunicatele prin care UNBR a anuntat dezbaterea de miercuri:

„Pactul pentru Justitie – Responsabilitate comuna pentru o justitie functionala

Premisa

Sistemul judiciar romanesc se afla intr-o etapa de vulnerabilitate structurala, marcata de lipsa de resurse, impredictibilitate legislativa, presiuni institutionale si scaderea increderii publice.

In acest context, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania (UNBR) propune initierea unui Pact pentru Justitie – un demers de responsabilitate comuna si cooperare loiala intre toate institutiile si profesiile implicate in infaptuirea justitiei.

Pactul are vocatia de a deveni un angajament national pentru stabilitate, dialog si echilibru, menit sa consolideze statul de drept si sa restabileasca increderea cetatenilor in functionarea justitiei.

Scopul Pactului

‘Pactul pentru Justitie’ nu este un manifest revendicativ, ci un cadru de cooperare institutionala si de aliniere strategica intre puterile statului si profesiile juridice.

Obiectivul sau esential este de a crea premisele unui sistem judiciar predictibil, echitabil si eficient, in care toate institutiile isi exercita rolul in spiritul respectului reciproc si al bunei-credinte.

Pactul urmareste sa:

• consolideze dialogul permanent intre institutiile sistemului judiciar si profesiile juridice;

• promoveze predictibilitatea legislativa si stabilitatea institutionala;

• sustina finantarea sustenabila a justitiei si a serviciilor juridice publice;

• asigure interoperabilitatea digitala si modernizarea infrastructurii;

• protejeze dreptul la aparare si accesul efectiv la justitie al cetateanului.

Obiective principale

1. Crearea unui mecanism permanent de consultare interinstitutionala, care sa reuneasca Ministerul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public, Parlamentul si organizatiile profesiilor juridice.

2. Stabilirea unui plan comun de actiune 2025–2030, axat pe resurse umane, infrastructura, digitalizare si formare profesionala continua.

3. Instituirea unui cadru de monitorizare si evaluare periodica, bazat pe indicatori transparenti de performanta si de acces la justitie.

4. Promovarea unei culturi a cooperarii si a respectului reciproc intre toate profesiile implicate in infaptuirea justitiei.

5. Consolidarea accesului la justitie si a dreptului la aparare – garantarea asistentei juridice efective si recunoasterea rolului avocatului ca partener indispensabil al actului de justitie.

Relevanta pentru profesia de avocat

Prin initierea Pactului pentru Justitie, UNBR reafirma rolul avocatului ca partener indispensabil al actului de justitie si garant al dreptului la aparare.

Pactul consolideaza dimensiunea publica a profesiei de avocat, contribuind la protejarea demnitatii profesionale, la modernizarea relatiei cu instantele si la intarirea legaturii dintre cetatean si sistemul judiciar.

Finalitate

Semnarea Pactului pentru Justitie de catre principalele institutii ale statului si organizatiile profesiilor juridice va reprezenta un pas concret catre stabilitate, eficienta si cooperare loiala in serviciul cetateanului.

Prin acest demers, UNBR invita toti actorii sistemului sa participe la constructia unei justitii echilibrate, transparente si orientate spre cetatean – expresie a respectului comun pentru lege si pentru valorile statului de drept”.

„Probleme structurale ale sistemului judiciar

Context:

Prezentul document sintetizeaza principalele disfunctionalitati structurale identificate in sistemul judiciar romanesc in perioada 2020–2025, pe baza analizelor si pozitiilor institutiilor implicate in infaptuirea justitiei.

Scopul sau este de a oferi un punct comun de referinta pentru dezbaterea ‘Pactul pentru Justitie’, organizata de Comisia juridica a Senatului Romaniei in parteneriat cu Uniunea Nationala a Barourilor din Romania.

1. Deficit structural de resurse umane

• Deficitul de magistrati si grefieri este generat de pensionari masive si de o capacitate insuficienta de recrutare si formare profesionala.

• Personalul auxiliar este subdimensionat, ceea ce conduce la suprasolicitarea structurilor existente.

• Exista un dezechilibru constant intre volumul de cauze si resursele umane disponibile.

• Lipsesc mecanismele de planificare strategica a resurselor umane la nivelul intregului sistem judiciar.

• Formarea profesionala continua nu este adaptata noilor realitati juridice si tehnologice.

2. Subfinantarea cronica a sistemului judiciar

• Alocarile bugetare pentru instante si parchete nu acopera nevoile reale de functionare.

• Investitiile in infrastructura, digitalizare si formare sunt insuficiente si necorelate cu obiectivele institutionale.

• Sistemul de asistenta judiciara este subfinantat, cu intarzieri la plata si absenta unui buget clar delimitat.

• Nu exista o viziune bugetara multianuala; planificarea financiara este dominata de logica anuala de avarie.

• Finantarea serviciilor juridice publice nu reflecta complexitatea si volumul activitatilor desfasurate.

3. Infrastructura fizica si tehnologica invechita

• Multe instante si parchete functioneaza in spatii improprii, supraaglomerate si fara conditii tehnice adecvate.

• Echipamentele IT sunt depasite, iar numarul specialistilor in suport tehnic este insuficient.

• Retelele informatice prezinta vulnerabilitati, iar securitatea cibernetica este deficitara.

• Lipsesc spatiile dedicate confidentialitatii intre parti si reprezentantii acestora.

• Infrastructura digitala nu asigura acces egal pentru toti participantii la actul de justitie.

4. Digitalizare fragmentata si lipsa de interoperabilitate

• Platformele informatice nu sunt conectate intre instante, parchete si profesiile juridice.

• Exista diferente majore intre instante in ceea ce priveste functionalitatile digitale si standardele de utilizare.Lipsa unui cadru comun de utilizare a semnaturii electronice.

• Nu este implementat un cadru comun pentru utilizarea semnaturii electronice.

• Lipsesc arhitectura digitala unitara si standardele tehnice de interoperabilitate.

• Lipsesc arhitectura digitala unitara si standardele tehnice de interoperabilitate.

5. Impredictibilitate si instabilitate legislativa

• Legislatia relevanta pentru sistemul judiciar este modificata frecvent, adesea fara studii de impact si fara consultari reale.

• Existenta unor reglementari contradictorii si suprapuneri intre competente institutionale genereaza incertitudine.

• Politicile publice ale Ministerului Justitiei si ale Parlamentului nu sunt coerente si nu urmeaza o linie strategica unitara.

• Instabilitatea normativa produce demotivare profesionala si neincredere in aplicarea legii.

• Lipsa predictibilitatii fiscale si juridice afecteaza stabilitatea activitatii profesionistilor din domeniul juridic.

6. Supraincarcarea instantelor si durata excesiva a proceselor

• Volumul de cauze este disproportionat fata de resursele umane disponibile.

• Lipsesc instrumente eficiente pentru repartizarea echilibrata a cauzelor si pentru normarea muncii.

• Redactarea hotararilor sufera intarzieri semnificative.

• Procedurile judiciare sunt greoaie, cu termene lungi si frecvente amanari.

• Organizarea sedintelor de judecata este neuniforma, fara programare predictibila a cauzelor.

7. Lipsa coordonarii si cooperarii interinstitutionale

• Dialogul dintre institutiile sistemului judiciar si autoritatile publice este fragmentat si ocazional.

• Nu exista un mecanism permanent de consultare si cooperare interinstitutionala.

• Deciziile strategice sunt adesea adoptate unilateral, fara integrarea tuturor actorilor implicati.

• Lipseste o platforma comuna de dialog intre profesiile juridice si autoritatile centrale.

8. Subminarea increderii publice si a autoritatii institutiilor

• Magistratii si profesionistii dreptului sunt frecvent supusi campaniilor de denigrare si presiunilor mediatice.

• Comunicarea institutionala catre cetateni este incoerenta si dificil de inteles.

• Persista perceptia de impunitate si lipsa transparentei in activitatea institutiilor judiciare.

• Educatia juridica si canalele publice de informare sunt insuficient dezvoltate.

• Lipseste un discurs public coerent, echilibrat si unitar al institutiilor sistemului de justitie.

9. Inechitati si tratament neuniform in aplicarea procedurilor

• Exista diferente semnificative intre instante in privinta accesului la dosare, a programarii cauzelor si a comunicarii electronice.

• Practicile administrative sunt neunitare, iar standardele comune de lucru lipsesc.

• Nu exista un cod comun de conduita profesionala si colaborare interprofesionala.

• Regulile procedurale sunt aplicate neuniform in cauze similare.

• Modul de recunoastere a rolului procesual al reprezentantilor partilor variaza considerabil.

10. Instabilitate fiscala si presiune economica asupra profesiilor juridice

• Regimul fiscal aplicabil profesiilor juridice este modificat frecvent, fara predictibilitate si fara consultari adecvate.

• Activitatile independente din sfera juridica se confrunta cu presiuni economice crescute.

• Lipsesc mecanismele de sprijin pentru mentinerea accesibilitatii serviciilor juridice.

• Instabilitatea economica determina scaderea accesului cetatenilor la servicii juridice calificate.

11. Lipsa de recunoastere a rolului preventiv al profesiilor juridice

• Consultanta juridica si medierea nu sunt integrate in strategiile publice ca instrumente de prevenire a litigiilor.

• Orientarea exclusiva catre solutionarea conflictelor conduce la suprasolicitarea instantelor.

12. Lipsa unui cadru comun de evaluare si responsabilitate institutionala

• Reformele din justitie nu sunt monitorizate pe baza unor indicatori de performanta clari si comparabili.

• Nu exista raportari publice periodice privind rezultatele institutiilor judiciare.

• Cultura evaluarii si a corectarii disfunctionalitatilor pe criterii obiective este insuficient dezvoltata.

13. Acces limitat al cetateanului la justitie

• Costurile ridicate si nivelul disproportionat al taxelor judiciare limiteaza accesul la instanta.

• Asistenta juridica pentru persoanele vulnerabile este insuficienta si neuniform organizata.

• Limbajul juridic utilizat in comunicarea publica este dificil de inteles.

• Procedurile sunt percepute ca lente, impredictibile si greu accesibile.

• Lipsesc mecanisme standardizate si digitale de informare juridica a cetatenilor”.