Incorect Politic
Iulie 8, 2025

Agenții Angliei lucrau la distrugerea Mișcării Legionare

Via Fresca lui Ioan Roșca:

Fiindcă unii legionari aveau atitudini ofensatoare fată de unii funcţionari ce au fost corupţi sau duşmani ai legionarilor, am trimis câteva circulare pentru reglementarea lucrurilor. Am dispus: atâta vreme cât cineva e în serviciul statului, în orice funcţie, el trebuie să fie respectat şi nimeni nu are dreptul a-l blama. Dacă e vinovat, să fie dat în judecată şi justiţia să hotărască dacă e vinovat sau nu. Dar până atunci să se bucure de toată cinstea oficiului său. Şeful corpului muncitoresc din tară, Dumitru Groza, fără să cer, a trimis o echipă de şase muncitori, calificaţi câţiva, să mă ajute la românizare. I-am lăsat să discute cu unii patroni de întreprinderi. Dar îndată am primit telefoane peste telefoane de la fabrici. Patronii speriaţi mă chemau la fata locului. Ei nu erau obişnuiţi cu tonul agresiv şi chiar foarte violent pe care l-au folosit aceştia în dezbatere pentru unele schimbări ce pretindeau să se facă imediat.

Doi dintre ei puseseră pistoalele pe masă, la discuţie, pentru ameninţare. Evreii tremurau. Eu mă obişnuisem să tratez toate schimbările ce doream a se face prin discuţii pasnice, amiabile, şi totuşi cu hotărâre.

Mi s-a părut că maniera lor nu corespunde stilului legionar şi nu e potrivită pentru rezolvarea problemelor de la Bacău. Am telefonat lui Nicolae Pătrascu, secretarul general al Mişcării Legionare, care era un prieten al meu, i-am spus situaţia şi i-am spus că nu am nevoie de astfel de ajutoare ce compromit acţiunea şi că pot să rezolv singur problemele de la Bacău. A doua zi niciunul din ei nu mai era la Bacău. Această manieră dură, excesivă, şi cu o tentă teroristă pe care au avut-o aceşti muncitori, a fost recomandată peste tot în tară de Dumitru Groza. []

Eram uimit de ce auzeam despre felul cum lucrau unii în unele judeţe. Nu semăna cu nimic din ce ştiam eu şi din ce învăţasem eu despre legionari, eram îngrozit de ce auzisem că se petrece bunăoară în judeţul vecin, Neamţ, unde conducea un ardelean: Crăciunas. Aceştia nu sunt legionari, îmi ziceam. Sunt nişte intruşi. Conduce oare Mişcarea Legionară sau nişte netrebnici ai ei? Mă întrebam. Eram neliniştit şi îndurerat: nu mergea bine. Tineretul, prea îndrăzneţ şi nepoliticos, cei în vârstă, prea agresivi. Lipsea la multi eleganta în atitudini pe care o dă cultura, civilizaţia, studiul []. În 1966 am aflat şi de Crăciunas, care făcea monstruozităţi în judeţul Neamţ, că era agentul Angliei şi lucra pentru distrugerea Mişcării. După „rebeliune” a fugit la Londra cu banii Mişcării de la Ajutorul Legionar, şi a deschis un birou de import-export. Şi câţi nu vor fi fost ca ei! Asta pentru că Antonescu a cerut: deschideţi uşile să intre şi alţii în mişcare. Au intrat, dar neverificaţi. [] l-am respins şi pe socrul meu de la un post de director la moara Calmanovici, post pe care-l ceruse pentru că era plătit cu 60.000 lei lunar, sumă fantastică si, motiva dânsul, pentru că are experientă şi e capabil. Dar nu l-ar fi putut primi, pentru că acolo trebuia un om incoruptibil şi mă temeam că nu va putea rezista ispitelor evreilor de a-l cumpăra.[]

Părintele Nicolae Grebenea – o viaţă de vajnic luptător, martir şi mărturisitor