Incorect Politic
Noiembrie 13, 2025

La școală au început să-i învețe pe copii cum să „identifice o dezinformare”

Via AURMANIA:

Aparent, la școală au început să-i învețe pe copii cum să „identifice o dezinformare”.

Așa că mi-am propus să creez un mini-ghid al gestionării informației care oricum o să ajute mai mult decât orice inepție pe care o distrugătoare de viitoruri(profesoară modernă) le predă copiilor în școli, după cum putem vedea în imagine.

Să începem:

1. Cel care oferă informația este alogen? Ce etnie?

Dacă nu, sau nu știi:
-este această persoană dependentă de minoritățile etnice dpdv financiar, politic sau social?
-se pune frecvent în slujba minorităților etnice?
-are superiori sau subalterni-imediați care sunt minoritari etnici?

Dacă ai răspuns cu ‘DA’ la oricare dintre întrebări deja poți trata informația cu suspiciune și să cauți un motiv ulterior.

2. Are individul un trecut vast, din care a făcut parte în cadrul instituțiilor publice, fie ele din România sau din Europa?

Sau are un trecut necunoscut? Sau are avansări profesionale inexplicabile în mediul privat?

Este istoricește demonstrabil, faptic, că absolut orice persoană care și-a petrecut toată viața prin instituțiile publice sau care a devenit director de companie la 20 de ani nu este o sursă sigură de informații, ba mai mult, este dovedibil faptic că este cel mai probabil un șarpe cu clopoței și un element periculos.

3. Are antecedente în care știi sigur că a dezinformat sau a comis fapte reprobabile?

Dar canalele prin care comunică mesajul (televiziune, site, podcast, etc) sunt canale prin care știi sigur că în trecut s-au mai propagat dezinformări?

Dacă ai răspuns cu ‘DA’ la oricare dintre întrebări poți să mai adaugi o bulină neagră.

4. Știrea sau informația respectivă provoacă prea mult tam-tam în presă pentru ceva ce ar fi trebuit perceput ca fiind trivial?

Sau poate este o știre reciclată, în jurul căreia se face atâta zarvă?

De exemplu: La 11 Iulie 2024, Iohannis semnase pe persoană fizică un Acord cu Zelensky că România intră prima în război în mai puțin de 24 de ore în cazul unei escaladări a Rusiei. Iar presa împingea la turație maximă toate celelalte subpuncte ale acestui Acord “istoric”, doar acest subpunct nu.

Practic, presa dezinforma prin omisiune. De fapt, presa face acest lucru în mod constant, mai ales în zilele de alegeri. Dacă ne uităm în istoric, exact în ziua alegerilor sunt promulgate cele mai antiromânești legi cu interimarii, tocmai pentru a se folosi de evenimentul în sine, ca să acopere vocile celor care încearcă să arate ce se petrece în spatele cortinelor.

5. Aceasta este strâns legat de punctul 6. Pe cine avantajează știrea respectivă și mai important pe cine dezavantajează?

6. Informația transmisă îți induce sentimente de învinovățire, de auto-flagelare, de neputință sau de trădător?

Dar ca țară? Dar ca neam? Dar ca rasă?

Asta e cea mai mare bulină neagră, trebuie înțeles că o informație nu este oferită doar pentru a informa/dezinforma, ci și pentru inginerie socială.

În anii ’90-2000 ni s-a indus constant sentimentul că suntem un popor de trădători și de proști (istoricește fals), oamenii cavernelor, care trebuie să se uite la „aliații firești” ca la un stindard al civilizației și libertății și să-i preaslăvim pentru oportunitatea oferită (istoricește fals, nu ne-au ajutat niciodată cu absolut nimic decât cu mizerie, inclusiv după 89).

Desigur, acesta a fost întotdeauna planul perceput încă de dinainte de ’89, ei ne distrugeau treptat economia, moneda, industriile în timp ce pe noi ne dezarmau financiar, moral, cultural și spiritual, să nu opunem nicio rezistență, explicându-ne cu cinism că aceasta este singura cale către prosperitate, în timp ce ne semnala subliminal cât de bine o duc românii din Germania! Ce salarii babane au acolo! Ce condiții! Ce nivel de trai! Ne inducea subtil să considerăm drumul pribegiei ca să mai scape din noi și ei să ducă jaful în pace către finalizare fără prea mare opoziție. Și să pregătească terenul pentru „marea și frumoasa” multiculturală Federalizare UE!

Frumos, nu? Unde ne poate duce o manipulare abjectă de distrugere a conștiinței naționale și inducerea sentimentului de nimicnicie. Ce s-a întâmplat în România după ’89 e demn de un studiu sociologic!

[Revenind la poză:]

Ceea ce vedem în această imagine este că nu mai contează dacă o știre sau o informație este adevărată, atâta timp cât dezbină ea e considerată nulă!

Practic, eu nu pot spune că imigranții comit cele mai multe crime în locurile în care emigrează, pentru că asta ar fi considerată dezbinare față de imigranți, deci o dezinformare răutăcioasă!

Dar dacă mi se spune că imigranții sunt îndreptățiți să primească subvenții și să nu facă nimic pentru că un stră-stră-stră-străbunic de-al meu l-a tras în țeapă acum 500 de ani, e ok, e acceptabil, pentru că ne unește nu dezbină!

Perfidia acestei metode doar eclipsează ticăloșia diabolică a celor care au gândit așa ceva.

Asta se numește „gândire dihotomică” și este pentru a simplifica la maxim modul de gândire a copiilor pentru a-i transforma în niște adulți robotizați care pot gândi doar în alb sau negru eliminând complet nuanțele și lăsându-și garda jos la noi lovituri de manipulare.

În anii 40′ ia naștere această dihotomică în benzile desenate din SUA pentru a le inocula copiilor că băieții buni sunt SUA (Batman) iar băieții răi sunt Germania (Joker), mai târziu URSS-ul.

Fără ca lor să li se permită să conștientizeze că poate există carențe, poate băiatul bun nu e tocmai băiatul bun, poate băiatul rău nu e în totalitate așa, poate băieții buni și băieții răi sunt cu totul alții.

Iar acest fenomen a persistat până în prezent; astăzi, întreaga mass-media, inclusiv filmele și serialele, sunt construite aproape exclusiv pe narațiuni care opun categorii: buni și răi, corecți sau greșiți, cu noi sau împotriva noastră.

Se spune că după ’89 în România s-a făcut o prăpastie imensă între copiii născuți după ’90 și părinții lor, într-adevăr, dar incomparabil de cum va fi generația născută după 2020 și ai lor părinți.

Astăzi responsabilitatea unui părinte nu mai poate fi doar să asigure masa la copil, să-i trântești o cheie de gât să-l lași să hoinărească prin cartier toată ziua, cum erau părinții anilor ’90, nu mai sunt aceleași vremuri, nici sigure nu mai sunt, mai ales cu fluxul de imigranți aduși cu forța; Trebuie o supervizare mai strictă și doar în preajma -și cu- propriul trib.

Astăzi trebuie să-l modelezi complet încă din fabricație și să-i oferi cele mai bune valori și sisteme de gândire, să-l injectezi cu cele mai sănătoase ideologii și concepții de la o vârstă cât mai fragedă, altfel riști să cadă într-un abis din care nu se mai poate întoarce.

Vom afla cu amărăciune că ai noștri părinți au avut-o simplă.