Lumea Justitiei lanseaza o tema de dezbatere in legatura cu spectaculoasa speta anuntata zilele trecute de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – condus de Procurorul General Alex Florenta (foto).

Ne referim la cazul unui barbat acuzat de un omor comis in urma cu peste 26 de ani – mai exact, in noaptea dinspre 25 spre 26 iulie 1999 (click aici pentru a citi). Aceasta speta a impartit in doua specialistii in drept penal consultati de catre Lumea Justitiei: unii spun ca fapta s-a prescris, iar altii ca autorul inca poate fi tras la raspundere.

Scenariul A: fapta s-a prescris

Problema este urmatoarea: in momentul crimei, omorul era prescriptibil din punctul de vedere al raspunderii penale, conform vechiului Cod penal. Imprescriptibilitatea acestei infractiuni a fost introdusa in VCP abia in 2012.

Astfel, potrivit art. 122 alin. 1 lit. a VCP (in vigoare in 1999), termenul de prescriptie generala era de 15 ani pentru infractiunile pedepsibile cu detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 15 ani.

Conform art. 124 VCP, termenul de prescriptie speciala putea fi prelungit cu jumatate: „Prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut in art. 122 este depasit cu inca jumatate”.

Asadar, in cazul cel mai favorabil, prescriptia generala a intervenit dupa 15 ani, adica in 26 iulie 2014. In cazul cel mai putin favorabil, prescriptia speciala a intervenit dupa 22 de ani si 6 luni, adica in 26 ianuarie 2022.

Scenariul B: fapta nu s-a prescris

Dupa cum ziceam: in 23 martie 2012, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 27/2012, art. 121 alin. 2 din vechiul Cod penal a fost completat, omorul devenind fapta imprescriptibila, la fel ca infractiunile contra pacii si omenirii:

„Prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazul:

a) infractiunilor contra pacii si omenirii, indiferent de data la care au fost comise;

b) infractiunilor prevazute la art. 174-176 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei”.

Mult mai interesant este insa alineatul 3, introdus in acelasi articol 121:

„Prescriptia nu inlatura raspunderea penala nici in cazul infractiunilor prevazute la alin. 2 lit. b) pentru care nu s-a implinit termenul de prescriptie, generala sau speciala, la data intrarii in vigoare a acestei dispozitii”.

Altfel spus: in acel moment, au devenit imprescriptibile omorurile carora inca nu li se implinise termenul de prescriptie la 23 martie 2012 (indiferent ca vorbim despre prescriptia generala sau cea speciala). Deci si omorul despre care vorbeste acum Parchetul General.

Cum ne raportam la legea penala mai favorabila?

Evident ca va fi interesant de vazut cum vor pune instantele problema legii penale mai favorabile: vor considera judecatorii – de la fond si din apel – ca legea penala mai favorabila este cea din 26 iulie 1999 (data crimei) sau cea din 23 martie 2012 (cand omorul a devenit imprescriptibil)?

In drept, regula legii penale mai favorabile exista atat in vechiul Cod penal (la art. 13 alin. 1), cat si in cel actual (la art. 5 alin. 1), textul fiind identic: „In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila”.