Directia Nationala Anticoruptie a incasat trei achitari pe „fapta nu exista” (art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedura penala) intr-un dosar vechi de opt ani, in care procurorul de caz a dovedit ca nu a inteles notiunea de „prejudiciu” in sensul legii penale.

N-o spunem noi, ci insusi judecatorul Vlad Andriescu de la Tribunalul Bucuresti, care a pronuntat aceste achitari luni, 20 octombrie 2025, in dosarul vizandu-l pe dramaturgul Eugen Serbanescu (foto 1), fost director al Centrului National al Cinematografiei (CNC) in perioada 2006-2013. DNA l-a trimis in judecata pentru un asa-zis abuz in serviciu constand in presupusa finantare ilegala a unor producatori de filme.

Achitari pe „fapta nu exista” au primit si celelalte doua inculpate din dosar: Carmen Stejeroiu (fosta sefa a Serviciului Fond cinematografic) si Gabriela Dinca (fosta angajata a aceluiasi serviciu) – inculpate tot pentru abuz in serviciu.

Lumea Justitiei prezinta devastatoarea motivare a sentintei, in care magistratul TMB demonstreaza ca procurorii DNA care au lucrat in acest dosar n-au fost in stare sa citeasca legislatia cinematografiei romane.

Iata minuta sentintei nr. 1050/2025 din dosarul nr. 22267/3/2020:

„In baza art. 396 alin. 1, alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a C.p.p. achita inculpatul SERBANESCU EUGEN cu privire la intreaga acuzatie penala pentru care a fost trimis in judecata prin rechizitoriul din data de 27.8.2020, emis de Directia Nationala Anticoruptie in dosarul de urmarire penala nr. 374/P/2015, acuzatie penala fata de care prin incheierea din sedinta publica din data de 28.3.2024 Tribunalul a dispus schimbarea incadrarii juridice.

In baza art. 396 alin. 1, alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a C.p.p. achita inculpata STEJEROIU CARMEN GABRIELA cu privire la intreaga acuzatie penala pentru care a fost trimisa in judecata prin rechizitoriul din data de 27.8.2020, emis de Directia Nationala Anticoruptie in dosarul de urmarire penala nr. 374/P/2015, acuzatie penala fata de care prin incheierea din sedinta publica din data de 28.3.2024 Tribunalul a dispus schimbarea incadrarii juridice.

In baza art. 396 alin. 1, alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a C.p.p. achita inculpata DINCA GABRIELA cu privire la intreaga acuzatie penala pentru care a fost trimisa in judecata prin rechizitoriul din data de 27.8.2020, emis de Directia Nationala Anticoruptie in dosarul de urmarire penala nr. 374/P/2015, acuzatie penala fata de care prin incheierea din sedinta publica din data de 28.3.2024 Tribunalul a dispus schimbarea incadrarii juridice. Constata ca in cauza nu au fost dispuse masuri preventive fata de inculpati.

Respinge ca nefondata actiunea civila formulata de catre partea civila CENTRUL NatiONAL AL CINEMATOGRAFIEI in contradictoriu cu inculpatii. Dispune ridicarea masurilor asiguratorii instituite in dosarul de urmarire penala nr. 374/P/2015 al Directiei Nationale Anticoruptie prin ordonantele din datele de 10.6.2020 si 19.8.2020, astfel: – masurile asiguratorii, pina la concurenta sumei de 35.487.650,11 lei, luate asupra tuturor bunurilor mobile si imobile (cu exceptiile prevazute de art. 249 alin. 8 din Codul de procedura penala), apartinind inculpatei DINCA GABRIELA, respectiv sechestrul asigurator aplicat asupra cotei indivize de 37,5% din apartamentul apartinind inculpatei Dinca Gabriela – apartament situat in … si asupra sumelor de bani detinute de aceasta in conturile bancare; – masurile asiguratorii, pina la concurenta sumei de 35.487.650,11 lei, luate asupra tuturor bunurilor mobile si imobile (cu exceptiile prevazute de art. 249 alin. 8 din Codul de procedura penala), apartinind inculpatei STEJEROIU CARMEN GABRIELA, respectiv sechestrul asigurator, pina la concurenta sumei de 35.487.650,11 lei, aplicat asupra cotei indiviza de 50% a imobilului apartinind inculpatei Stejeroiu Carmen Gabriela –apartament situat in …, si asupra sumelor de bani detinute de aceasta in conturile bancare; – masurile asiguratorii, luate pina la concurenta sumei de 25.806.294,11 lei, asupra tuturor bunurilor mobile si imobile (cu exceptiile prevazute de art. 249 alin. 8 din Codul de procedura penala), apartinind inculpatului SERBANESCU EUGEN, respectiv sechestrul aplicat asupra cotei indivize de 1/2 (jumatate) din terenul in suprafata de 4.350 mp situat in extravilanul …, tarlaua 197, parcela 690, nr. cadastral 5290, intabulat in cartea funciara nr. 6122 Snagov si asupra autoturismului marca Mercedes, model GLC 350 E 4matic, cu seria WDC …, ambele bunuri apartinind inculpatului SERBANESCU Eugen, precum si asupra sumelor de bani, existente si viitoare detinute de acesta in conturile bancare: Raiffeisen Bank, Alpha Bank, BRD- GSG. In baza art. 398 raportat la art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat in prezenta cauza ramin in sarcina acestuia.

Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare pentru Ministerul Public, pentru inculpati si pentru partea civila. Pronuntata prin punerea minutei hotaririi la dispozitia partilor si a procurorului, prin mijlocirea grefei instantei, azi 20.10.2025”.

Analfabetism juridic: DNA a confundat intarzierile cu prejudiciile

Lumea Justitiei a relatat despre acest dosar inca din 2020. Cu acea ocazie, va spuneam ca asa-zisul prejudiciu invocat de catre DNA nu sunt altceva decat intarzieri la plata unor filme sau insuccese de casa ale unor pelicule – lucru la ordinea zilei in cinematografie. Acelasi argument l-a retinut si magistratul TMB Vlad Andriescu in sentinta a carei motivare o prezentam mai jos.

In plus, judecatorul subliniaza ca nu poate fi vorba despre vreun prejudiciu, cata vreme toate filmele despre care DNA vorbeste in rechizitoriu au fost realizate si lansate in cinematografe.

La acestea se adauga declaratiile martorilor audiati in fata Tribunalului Bucuresti (inclusiv un consilier de la Curtea de Conturi si producatorii de film Tudor Giurgiu si Thomas Ciulei – fiul regizorului Liviu Ciulei), toti acestia declarand ca nu au existat probleme in mandatul lui Eugen Serbanescu de sef al CNC. O martora – angajata a CNC – a declarat ca nereguli au aparut abia dupa 2014, cand Serbanescu a fost inlocuit de catre actuala directoare, Anca Mitran (foto 2), profesoara la UNATC si fosta directoare a Arhivei Nationale de Filme. Amintim ca aceeasi Anca Mitran a luat pozitia de „drepti” in fata DNA, acceptand ca CNC sa se constituie parte civila in dosar cu suma de 47 de milioane de lei ceruta de catre Directia Nationala Anticoruptie. Mai mult: tot Mitran i-a promis parchetului ca institutia este dispusa sa se constituie parte civila cu orice suma, oricat de mare ar fi ea (click aici pentru a citi).

Dosarul a zacut la DNA trei ani

Incheiem, mentionand ca dosarul nr. 374/P/2015 a fost deschis de catre procuroarea DNA Valina Calarasu, cea care in 27 octombrie 2017 i-a pus sub urmarire penala pe Eugen Serbanescu si pe cele doua angajate ale CNC (vezi facsimil 1). Insa speta a fost trimisa in instanta abia trei ani mai tarziu, la 27 august 2020, de catre procurorul Stefanita-Cosmin Stroie, al carui rechizitoriu a fost confirmat de catre celebrul Calin Nistor, cel care la acea vreme conducea Sectia I DNA (vezi facsimil 2). Mentionam ca in iulie 2020, cand Lumea Justitiei a publicat primul articol despre cazul Serbanescu, dosarul inca aduna praf in sertarele DNA.

Redam comunicatul DNA din 7 septembrie 2020:

„Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Sectia de combatere a coruptiei au dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatilor:

EUGEN SERBANESCU, la data faptelor director general al Centrului National al Cinematografiei (C.N.C.), sub aspectul savarsirii a 34 de infractiuni de abuz in serviciu, dintre care unele in forma simpla, iar altele in forma continuata, cu consecinte deosebit de grave,

STEJEROIU CARMEN GABRIELA, la data faptelor sef Serviciu Fond Cinematografic si director economic (exercitari temporare ale functiei) in cadrul Centrului National al Cinematografiei (C.N.C.), sub aspectul savarsirii a 27 de infractiuni de abuz in serviciu, dintre care unele in forma simpla, iar altele in forma continuata, cu consecinte deosebit de grave,

DINCA GABRIELA, la data faptelor angajat in cadrul Serviciului Fond Cinematografic, sub aspectul savarsirii a 27 de infractiuni de abuz in serviciu, dintre care unele in forma simpla, iar altele in forma continuata, cu consecinte deosebit de grave,

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt:

In contextul finantarii din fonduri publice a unor productii cinematografice, in perioada 2006 – 2016, cei trei inculpati, in calitatile mentionate, si-ar fi incalcat atributiile de serviciu prevazute in cuprinsul Ordonantei 39/2005 privind cinematografia, cu ocazia incheierii a 84 contracte in cadrul carora Centrul National al Cinematografiei (C.N.C.) ar fi platit efectiv suma de 51.106.409 de lei.

Desi in actul normativ mentionat sunt prevazute expres conditiile in care anumite societati comerciale (producatori de film) pot beneficia de finantare din partea C.N.C., cei trei inculpati ar fi facilitat obtinerea de finantare pentru noua producatori de film care nu ar mai fi avut dreptul legal de a obtine acele sume de bani.

Practic, prin incalcarea atributiilor de serviciu, cei trei inculpati ar fi permis ca aceiasi producatori de film sa beneficieze de noi credite directe sau finantari nerambursabile din partea C.N.C., in ciuda faptului ca nu isi respectasera obligatiile rezultate din contractele aflate in derulare, ajungand, din nou, in pozitia de a incalca aceleasi obligatii.

Cu titlu de exemplu, in rechizitoriu este mentionat un demers concret al unuia dintre directorii care i-au succedat inculpatului Eugen Serbanescu la conducerea C.N.C. si care a cerut instituirea unei popriri asupra conturilor uneia dintre societatile debitoare, rezultatul fiind acela ca a fost recuperata suma de 262.036 lei.

In cauza, Centrul National al Cinematografiei s-a constituit parte civila cu suma de 46.785.781 de lei.

S-a dispus luarea masurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ce apartin celor trei inculpati.

Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Bucuresti, cu propunere de a se mentine masurile asiguratorii dispuse in cauza.

Facem precizarea ca aceasta etapa a procesului penal reprezinta, conform Codului de procedura penala, finalizarea anchetei penale si trimiterea rechizitoriului la instanta spre judecare, situatie care nu poate sa infranga principiul prezumtiei de nevinovatie”.

Prezentam principalul pasaj din motivarea TMB:

„Analizand actele si lucrarile dosarului, avand in vedere intregul material probator administrat in cursul procesului penal si mentionat mai sus, instanta apreciaza ca invinuirea formulata de catre Parchet impotriva celor trei inculpati nu se confirma prin materialul probator, nefiind demonstrata existenta faptelor imputate.

Avem aici in vedere mijloacele de proba administrate in tot cursul procesului penal, declaratiile martorilor audiati si toate celelalte inscrisuri depuse la dosar [in faza de urmarire penala si de judecata] si, nu in ultimul rind, declaratiile inculpatilor, din care rezulta ca activitatea acestora in perioada / perioadele imputate in cadrul serviciului desfasurat la Centrul National al Cinematografiei a fost una care s-a incadrat in limitele legii, o activitate desfasurata cu buna-credinta, potrivit legislatiei aplicabile. Se constata, potrivit declaratiilor mai multor martori [angajati ai CNC, dar si producatori de film, regizori etc.] ca au existat anumite deficiente si lacune pornind chiar de la cadrul legal care guverna activitatea Centrului si implicit relatiile de serviciu ale inculpatilor. Or, astfel de deficiente nu pot fi imputate acestora si cu atat mai putin de o maniera capabila sa angajeze raspunderea lor penala. Pana la urma, este vorba si de calitatea actului normativ imputat, de caracteristicile intrinseci ale acestuia, sub aspectul claritatii, accesibilitatii si previzibilitatii, de modul in care destinatarul legii penale – presupus a fi o persoana fara pregatire juridica – poate sa il inteleaga si sa isi adapteze in mod corespunzator conduita la prescriptiile normei penale fara a trebui sa apeleze la sfatul unui profesionist in materie.

Retinem astfel – ca de altfel si organul de urmarire penala prin rechizitoriu – ca Centrul National al Cinematografiei [CNC] este organul de specialitate al administratiei publice centrale in domeniul cinematografiei, cu personalitate juridica, care se afla in subordinea Ministerului Culturii si functioneaza in baza O.G. nr. 39/2005, privind cinematografia (aprobata prin Legea nr. 328/2006). Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 i-au fost aduse modificari de substanta prin adoptarea de catre Guvernul Romaniei a Ordonantei de urgenta nr. 91/2016 (29 noiembrie 2016), act juridic care a produs efecte doar pana la data de 16.06.2017, cand a fost respins prin Legea nr. 141/2017, adoptata de Parlament. In concluzie, cadrul legal din domeniul cinematografiei este asigurat de O.G. nr. 39/2005, care, in ceea ce priveste aspectele relevante pentru prezenta cauza, are aceeasi forma de la adoptarea sa.

Printre obiectivele principale ale CNC prevazute de cadrul legal se regasesc dezvoltarea industriei filmului, sustinerea formarii profesionale si incurajarea initiativei private din domeniu, precum si promovarea unui sistem concurential deschis de acces la modalitatile de credit financiar din Fondul cinematografic. Finantarea oferita de catre CNC din Fondul cinematografic nu reprezinta un scop in sine, ci mai degraba un mijloc care ar trebui sa duca la atingerea obiectivelor principale ale institutiei. CNC este o institutie publica finantata din venituri proprii si din subventii acordate de la bugetul de stat, avand un buget de venituri si cheltuieli aprobat anual de catre ordonatorul principal de credite (ministrul Culturii), in conformitate cu Legea nr. 500/2002 privind finantele publice.

Pentru asigurarea mijloacelor financiare necesare dezvoltarii activitatii cinematografice, precum si pentru indeplinirea atributiilor ce revin Centrului National al Cinematografiei, legiuitorul a reglementat Fondul cinematografic, acesta fiind constituit, in principal, din sursele prevazute de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia.

Sursele ce intra in componenta Fondului cinematografic sunt reprezentate de contributii ale operatorilor economici stabilite in raport de pretul de vanzare sau veniturile realizate. Mai intra in componenta fondului si penalitatile aplicate de CNC in urma virarii cu intarziere a contributiilor datorate de catre operatorii economici. Totodata, din analiza sistemului de finantare a cinematografiei din Romania, apreciem ca si sumele de bani rambursate de catre producatori urmare derularii unor contracte de credit direct incheiate cu CNC vor reprezenta si ele surse la Fondul cinematografic.

Fondul cinematografic face parte din bugetul anual al CNC, sursele sale fiind evidentiate in categoria veniturilor, in vreme ce sumele de bani acordate cu titlu de finantare sunt incadrate la cheltuieli.

In ceea ce priveste structura de conducere a CNC, aceasta este coordonata de un consiliu de administratie compus din sapte membri, care sunt numiti prin ordin al ministrului Culturii. Consiliul de administratie este organismul principal de conducere al CNC, care decide –prin votul majoritar exprimat individual de catre membrii sai – hotararile in baza carora ar trebui sa se urmareasca atingerea obiectivelor institutiei. Astfel, consiliul de administratie al CNC este organismul care stabileste, urmareste si implementeaza politicile din domeniul cinematografiei, realizand totodata modalitatea de gestionare si angajare a Fondului cinematografic.

Din punct de vedere al conducerii executive, CNC este coordonat de un director general, care este, de asemenea, numit de ministrul Culturii si care indeplineste de drept si functia de presedinte al consiliului de administratie. Directorul general al CNC este ordonator secundar de credite si reprezinta institutia in raport cu tertii.

Directorul economic este subordonat ierarhic directorului general si coordoneaza activitatea serviciului Fond cinematografic, precum si a compartimentului de organizare, derulare, monitorizare concursuri.

Serviciul Fond cinematografic este structura din cadrul CNC responsabila de gestionarea tuturor activitatilor rezultate din activitatea de finantare acordata producatorilor de filme, fiind condus de un sef serviciu.

In cadrul Serviciului Fond cinematografic, s-a infiintat, incepand cu anul

2010, compartimentul organizare, derulare, monitorizare concursuri care gestioneaza desfasurarea concursurilor in urma carora se acorda creditele directe pentru dezvoltarea de proiecte si productia de filme.

Creditele directe in vederea productiei de filme sunt acordate in urma unor concursuri care se organizeaza de regula de doua ori pe an, la care se pot inscrie persoanele fizice si juridice autorizate in acest sens de C.N.C. Castigatorii acestor concursuri pot beneficia de credite directe reprezentand maxim 50% din bugetul de productie al filmului sau din cota de finantare a partii romane. Exceptia de la aceasta regula o constituie filmele cu buget redus sau cele dificile, care pot fi finantate de C.N.C. cu pana la 80% din devizul estimativ al proiectului.

Inaintea fiecarui concurs, C.N.C. comunica public valoarea totala a fondurilor alocate pentru respectiva sesiune, cu mentionarea sumelor alocate pentru fiecare categorie cinematografica. Concursurile sunt structurate intr-o etapa de selectie a proiectelor si una de finantare.

Selectia este realizata de comisii tehnice care sunt constituite in functie de tipul de productie care trebuie evaluat (filme de lung metraj, de scurt metraj, documentare, de animatie). Comisiile tehnice evalueaza si acorda punctaje scenariilor si ulterior proiectelor cinematografice in baza criteriilor specifice prevazute de ordinul ministrului Culturii nr. 2335/2006, rezultatul fiind reprezentat de un clasament.

In etapa de finantare, consiliul de administratie al C.N.C. analizeaza dosarele proiectelor cinematografice in ordinea descrescatoare a punctajelor finale stabilite prin hotararea comisiilor de selectie a proiectelor cinematografice (comisiile tehnice mentionate mai sus). Consiliul analizeaza fiecare dosar de proiect cinematografic, intocmind un raport de acordare a unui credit financiar. Valoarea creditului direct se stabileste de catre consiliu in functie de conformitatea si realitatea datelor din buget, din planul de finantare si din cel de productie depuse de producator, dar si in functie de modul de derulare a contractelor de finantare incheiate anterior cu C.N.C. de catre acel producator. Activitatea consiliului de administratie constand in acordarea de finantare inceteaza odata cu epuizarea sumelor prevazute a fi utilizate in cadrul sesiunii respective de concurs, sub forma de credite directe.

Dupa terminarea etapei de finantare, comisiile tehnice si consiliul de administratie se intalnesc in termen de maxim doua zile pentru adoptarea unei hotarari comune cu privire la rezultatele finale ale concursului. Hotararea indica, in ordine descrescatoare si pe categorii de filme, castigatorii concursului cu mentionarea punctajului obtinut de fiecare si a cuantumului exact al finantarii ce ii va fi acordata. Conform prevederilor legale, in termen de 18 luni de la data emiterii acestei hotarari, producatorul trebuie sa incheie contractul de credit direct pentru a beneficia de finantarea acordata de C.N.C.

Producatorul declarat castigator al unei sesiuni de selectie semneaza cu C.N.C., un contract de creditare in baza caruia beneficiaza de finantarea aprobata. Durata rambursarii creditului este de 10 ani (art. 55 alin. 3 din O.G. nr. 39/2005), singura sursa din care C.N.C. este indrituit sa isi recupereze banii fiind incasarile / veniturile realizate de productia respectiva. Daca pana la finalul celor 10 ani beneficiarul creditului nu a rambursat suma acordata, C.N.C. va prelua, in baza unui protocol, dreptul de valorificare a filmului respectiv, pana la recuperarea cuantumului nerambursat din valoarea creditului acordat. Preluarea se face pe baza unei ‘scrisori de acces’ la laborator pentru efectuarea de noi copii (art. 55 alin. 3 din O.G. nr. 39/2005).

In ceea ce priveste obligatia producatorului de a realiza si preda catre C.N.C. copia standard a productiei cinematografice, se observa ca termenul legal poate fi prelungit o singura data, de catre directorul C.N.C., cu o durata de maxim sase luni, acest lucru realizandu-se doar pentru motive temeinice. Reglementarea continuta de art. 51 alin. 4 din O.G. nr. 39/2005 nu precizeaza prin ce act se pronunta directorul general al C.N.C. cu privire la prelungire, insa, in practica, s-a constatat ca acesta fie o face printr-o rezolutie aplicata pe cererea facuta de producator, fie prin aprobarea unui referat intocmit in acest sens de catre functionarii din cadrul serviciului fond cinematografic. Obligatia predarii copiei standard este reluata si in contractul de credit dintre parti, tot in cuprinsul sau fiind precizat ca ‘receptia copiei standard… se face la sediul C.N.C., in baza procesului verbal semnat de reprezentantii celor doua parti contractante’.

In opinia Parchetului, faptele imputate inculpatilor constau in aceea ca in perioada 2011 – 14.6.2013 (in cazul inculpatului Serbanescu Eugen), in perioada

2011 – 2013, respectiv 2011 – 2016 (in cazul inculpatei Stejeroiu Carmen Gabriela) si in perioada 2011 – 2013, respectiv 2011 – 2016 (in cazul inculpatei Dinca Gabriela), inculpatii nu au indeplinit niciun act de serviciu si nu au luat nicio masura din cele pe care le aveau potrivit legii si fiselor postului in cazul nerespectarii de catre producatori a obligatiilor legale si contractuale, incalcand astfel prevederile art. 6 alin. 1 pct. 18, art. 22 alin. 4 si alin. 5, art. 53 alin. 1 lit. b si art. 55 alin. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005 cu privire la nerespectarea de catre producatorii de filme a termenului de realizare si predarea copiei standard, a obligatiei de inceperea exploatarii filmului in termen de 6 luni de la predarea copiei standard, a obligatiei de raportare a veniturilor, a obligatiilor de restituire a creditului de dezvoltare in cazul in care proiectul a fost declarat necastigator la 4 concursuri succesive.

In sarcina inculpatului Serbanescu Eugen s-a retinut si incalcarea prevederilor art. 34 alin. 2 coroborat cu art. 48 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005 si art. 5 alin. 9 din aceeasi Ordonanta raportat la art. 9 alin. 2 din Hotararea de Guvern 1064/8.9.2005 constand in aceea ca in perioada 20.10.2006 (data inceperii mandatului de director general al CNC) si 13.11.2012 nu a pus in dezbaterea consiliul de administratie cazurile in care producatorii de filme si-au incalcat obligatiile legale sau contractuale pentru contractele de credit direct aflate in derulare –fapt pentru care nu au fost luate masuri de restrictionare a accesului la noi credite.

Potrivit art. 297 alin. 1 C.p., constituie infractiunea de abuz in serviciu fapta functionarului public care in exercitarea atributiilor de serviciu nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Obiectul juridic al acestei infractiuni este reprezentat de relatiile sociale care asigura buna desfasurare a relatiilor de serviciu. Infractiunea poate avea si un obiect juridic adiacent constand in relatiile sociale privind ocrotirea patrimoniului atunci cand prin comiterea ei se produce un prejudiciu.

Subiectul activ al infractiunii este functionarul public asa cum este el definit de articolul 175 C.p. dar si persoanele indicate in articolul 308 C.p. O alta conditie necesara pentru angajarea raspunderii penale este existenta unui raport de serviciu deoarece fapta trebuie comisa, potrivit textului, in exercitarea atributiilor de serviciu. Participatia este posibila sub toate formele, dar in cazul coautoratului trebuie indeplinite conditiile prevazute de lege pentru subiectul activ.

In cazul acestei infractiuni, situatia–premisa consta in existenta unui serviciu competent sa efectueze acte de felul celora care ocazioneaza savarsirea abuzului, iar functionarul public sa-si exercite atributiile in cadrul acestui serviciu. Elementul material al laturii obiective consta intr-o inactiune (omisiune) –neindeplinirea unui act, sau intr-o actiune (comisiune) – indeplinirea unui act in mod defectuos. Aceasta din urma expresie a fost interpretata de catre Curtea Constitutionala prin decizia nr. 405/15.6.2016 ca fiind constitutionala doar in masura in care prin sintagma indeplineste in mod defectuos se intelege indeplineste prin incalcarea legii. S-a aratat in doctrina ca actiunile sau inactiunile ce formeaza elementul material al infractiunii au formulare generala care inglobeaza incalcarea unui mare varietati de indatoriri de serviciu. Pentru a stabili in concret daca un comportament se circumscrie acestei infractiuni trebuie analizate actele normative ce guverneaza acea activitate, fisa postului, dispozitiile primite de salariat de la organele competente etc.

Neindeplinirea unui act presupune omisiunea cu stiinta de a-l efectua desi potrivit atributiilor de serviciu indeplinirea acestuia era obligatorie. Neindeplinirea unui act poate consta fie in lasarea in nelucrare a unui act care trebuie adus la indeplinire, fie in refuzul nejustificat de a da curs unei cereri, solicitari sau unui ordin atunci cand a fost stabilita o modalitate in care trebuia solutionata o anumita problema. Neindeplinirea poate fi totala sau partiala. Indeplinirea defectuoasa a unui act inseamna indeplinirea neadecvata a actului respectiv. Defectuozitatea in indeplinire poate privi continutul, forma sau intinderea indeplinirii, momentul efectuarii, conditiile de efectuare etc.

Din prisma considerentelor aceleiasi decizii a Curtii Constitutionale mentionate mai sus, mai trebuie retinut ca, din perspectiva principiului ultima ratio in materie penala, nu este suficient sa se constate ca faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci aceasta atingere trebuie sa prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care sa justifice sanctiunea penala. Curtea a retinut ca sarcina aplicarii principiului ultima ratio revine pe de o parte legiuitorului, iar pe de alta parte organelor judiciare chemate sa aplice legea.

In cazul variantei tip prevazute de alin. 1 urmarea imediata consta intr-o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

In cazul faptei prevazute la alin. 1 vinovatia trebuie sa existe sub forma intentiei directe sau indirecte [art. 16 alin. 3 C.p.].

Cu referire la celelalte dispozitii legale presupus a fi fost incalcate de catre inculpati si care vin sa contureze in modalitatea concret retinuta faptele de abuz in serviciu pentru care s-a dispus trimiterea in judecata, observam ca aceste dispozitii legale au urmatorul continut:

– art. 6 pct. 18 din OG nr. 39/2005: Centrul National al Cinematografiei indeplineste urmatoarele atributii principale […] analizeaza modul de utilizare a creditelor financiare alocate din Fondul cinematografic si ia masurile legale ce se impun pentru recuperarea acestora in situatia nerespectarii prevederilor legale si a clauzelor contractelor de creditare,

– art. 53 lit. b din OG nr. 39/2005 Directorul general al Centrului National al Cinematografiei poate sa suspende sau, dupa caz, sa rezilieze contractele de acordare a creditului financiar, poate solicita restituirea sumelor virate din credit si poate declansa procedura executarii silite, potrivit prezentei ordonante, in urmatoarele situatii:

[…]

b) beneficiarul creditului direct nu respecta obligatiile contractuale asumate fata de Centrul National al Cinematografiei,

– art. 55 alin. 8 din OG nr. 39/2005 Neraportarea acestor venituri, pentru o perioada mai lunga de 3 luni in primul an, 6 luni in anii 2 si 3 si un an in urmatorii ani de creditare, duce la rezilierea automata a contractului de creditare si la obligarea debitorului la plata integrala a soldului creditului respectiv,

– art. 34 alin. 2 din OG nr. 39/2005 Persoanele fizice si juridice care nu au respectat prevederile prezentei ordonante si obligatiile stabilite prin contractele aflate in derulare cu Centrul National al Cinematografiei nu pot beneficia de credite din Fondul cinematografic.

– art. 48 alin. 3 din OG nr. 39/2005 Beneficiarii creditelor, precum si persoanele desemnate in calitate de producator nu pot solicita noi credite in cazul in care au fost incalcate termenele legale pentru realizarea proiectelor anterioare,

– art. 5 alin. 9 din OG nr. 39/2005 Organizarea si functionarea Centrului National al Cinematografiei, precum si atributiile Consiliului se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante, respectiv, art. 9 alin. 2 din HG nr. 1064/2005 Consiliul de administratie este convocat de presedintele acestuia, care propune ordinea de zi, sau la solicitarea a cel putin 3 dintre membrii sai.

Mai notam, pe de alta parte, ca raspunderea penala a inculpatelor Stejeroiu si Dinca pare sa se angajeze, in opinia organului de urmarire penala, de o maniera subsecventa raspunderii inculpatului Serbanescu, deoarece daca acesta in calitate de director general al CNC nu ar fi efectuat anumite acte sau nu si-ar fi adus la indeplinire anumite lucrari, aceasta s-ar datora si conduitei celor doua inculpate, subordonate ierarhic acestuia, si care nu si-ar fi indeplinit propriile lor obligatii de a face anumite informari sau sesizari cu privire la aspectele care, in opinia organului de urmarire penala, erau comise cu incalcarea legii si a contractului (i.e. neindeplinirea de catre beneficiarii contractelor de credit a obligatiilor care le incumbau si care ar fi trebuit sa angajeze tragerea lor la raspundere de catre Centru).

Or, nu s-a demonstrat ca inculpatii si-ar fi incalcat obligatiile care le reveneau in temeiul legii [inteleasa lato sensu, fiind evident ca ‘lege‘ in contextul cauzei de fata se refera la OG nr. 39/2005]. Dimpotriva, exista mai multe declaratii de martori, dintre cei care au calitatea de producatori de film si care au avut calitatea de beneficiari ai finantarilor oferite de catre CNC ca nu li s-au platit sumele de bani aferente transelor 3 si 4 si ca au trebuit sa actioneze CNC in judecata in civil [mai precis, in contencios administrativ] sau ca au fost trecuti pe o lista a producatorilor care nu mai au voie sa participe la concursuri ulterioare, ca urmare a nerespectarii obligatiilor decurgind din concursuri anterioare. Martorii au mai aratat ca li s-a interzis participarea atit sub mandatul de director general al inculpatului Serbanescu, cat si al succesorului acestuia, domnul Kogalniceanu, sens in care facem trimitere la declaratiile de martor expuse mai sus la pct. VI.

De asemenea, din declaratiile martorilor rezulta ca existau dificultati de interpretare a intelesului notiunii de ‘incepere a exploatarii filmului‘: daca se include aici participarea filmului la diverse festivaluri internationale sau se interpreteaza strict in sensul punerii in vanzare a biletelor la cinematograf. S-au mai relatat dificultatile privind gasirea distribuitorilor de film care sa fie dispusi sa ruleze respectivele pelicule in salile lor de cinema, s-a relatat cum producatorul sau regizorul incearca sa convinga distribuitorii si proprietarii de sali ca filmul poate avea succes comercial si ca pentru a avea astfel de succes este necesar ca filmul sa fie cat mai premiat in cadrul festivalurilor de film.

De asemenea, tot din declaratiile martorilor care au avut si calitatea de beneficiari ai finantarilor oferite de Centru retinem si neclaritatile practice generate de momentul la care trebuiau sa se faca raportarile cerute de lege si cum, poate de o maniera gresita, s-a interpretat ca aceste raportari trebuie facute doar odata cu inceperea incasarilor, fiind absurd sa se raporteze venituri de zero lei.

Or, cele doua aspecte de mai sus sunt confirmate prin chiar declaratiile doamnei Mitran, care a avut si ea calitatea de director general al Centrului, astfel ca nu poate fi vorba de simple afirmatii facute in propria lor favoare de catre martorii care au fost si beneficiari ai finantarilor si care ar avea eventual interesul sa se disculpe cu privire la neindeplinirea propriilor obligatii care le incumbau potrivit contractelor.

Mai mult, sunt explicate de catre martori si anumite dificultati de ordin inerent care sunt specifice activitatii de creatie artistica si care pot afecta nerespectarea unor termene de productie, chiar daca acestea sunt clar stabilite prin contract [de pilda, necesitatea filmarii unor scene care sa includa imagini de cladiri cu zapada, plecarea unor actori etc.].

Mai arata martorii ca in relatiile lor cu centrul au avut relatii foarte bune cu inculpatii Stejeroiu si Serbanescu, ca se putea comunica cu acestia si ca a existat un dialog cu privire la motivele pentru care productia filmelor putea suferi intarzieri.

Tribunalul mai retine ca singura martora care prezinta o situatie foarte grava cu privire la modul in care functiona CNC, cu privire la aspectele care, in opinia martorei, constituiau neregularitati sau chiar ilegalitati (aspecte care au determinat-o pe aceasta sa faca mai multe sesizari la Ministerul Finantelor, la Curtea de Conturi, si intr-un final la Parchet, de teama de a nu i se imputa chiar ei prejudiciile constatate) este martora Milodin Simona Elena. Or, din declaratia acesteia rezulta ca ea nu a activat in perioada in care director general a fost inculpatul Serbanescu, ci ulterior acestei perioade. Mai mult, aspectele declarate de catre martora si care vizeaza faptul ca a fost impiedicata sa faca verificarile care ii reveneau potrivit atributiilor de serviciu se refera chiar la doamna director general Mitran, adica o succesoare pe aceasta pozitie a inculpatului Serbanescu. Referitor la aspectele care se imputa celorlalte doua inculpate, aferent acestei perioade, se poate observa ca martora nu are aspecte de declarat care sa evidentieze in mod clar o vinovatie penala a acestora, ansamblul de imprejurari pe care martora il critica decurgand din modul in care era condus Centrul la acel moment.

Tribunalul mai retine din declaratiile martorilor, coroborate cu dispozitiile OG 39/2005, ca insasi notiunea unui prejudiciu care sa poata fi retinut este discutabila, din moment ce, ca urmare a expirarii termenului de 10 ani si al nerestituirii sumelor de catre beneficiari, acestia sunt obligati sa renunte la exploatarea filmului – implicit a drepturilor patrimoniale care deriva din acesta –, exploatarea fiind continuata de catre Centru. Daca filmul nu a avut la niciun moment succes comercial, este evident ca sunt slabe sanse sa genereze incasari dupa o perioada de 10 ani, dar totusi o asemenea situatie nu este exclusa. In ceea ce priveste sumele care sunt generate de un film care are succes, acestea pot fi oricand cerute in termenul de 10 ani, pe calea unei actiuni in justitie indreptate impotriva producatorului, in temeiul contractului.

Sunt deosebit de relevante si declaratiile martorilor Iordan si Hura, care au auditat activitatea CNC in timpul mandatului inculpatului Serbanescu [martorul Iordan in calitate de auditor intern, iar martorul Hura in calitate de consilier de conturi] si care nu au observat deficiente majore ale actvitatii si cu atat mai putin deficiente de natura a incalca dispozitiile legale antamate de catre Parchet in prezenta cauza.

Tribunalul isi insuseste si punctele de vedere exprimate de catre martorii Giurgiu Tudor, Vasile Nicolae si Ciulei Thomas, in sensul ca prin activitatea sa CNC este de o importanta deosebita pentru producerea de filme in Romania, ca pana la urma toate filmele s-au produs, sunt realizate fizic, a fost depusa copia standard, sunt in exploatare, si ca toate acestea reprezinta chiar insusi scopul existentei acestui Centru National. Tribunalul nu poate constata, pe baza probelor administrate in prezenta cauza, ca modalitatea concreta in care cei trei inculpati si-ar fi indeplinit atributiile de serviciu in cadrul CNC ar fi reprezentat o conduita penala, care sa intruneasca elementele constitutive ale faptei prevazute de art. 297 alin. 1 C.p., nici prin prisma laturii obiective a acesteia si nici a celei subiective. Imaginea care se desprinde din ansamblul materialului probator este aceea a unor persoane care si-au indeplinit cu buna–credinta atributiile de serviciu care le reveneau si aceasta cu atat mai mult cu cat, in privinta Fondului cinematografic – unde activau inculpatele Stejeroiu si Dinca – se constata si lipsa unui numar suficient de angajati raportat la volumul de munca care trebuia indeplinit.

In ceea ce priveste dispozitiile art. 53 din ordonanta, observam ca inculpatul Serbanescu s-a incadrat in limitele de activitate care ii sunt permise de acest articol (prin prisma conduitei concret imputate), iar in privinta celorlalte doua inculpate nu sunt stabilite direct obligatii de serviciu prin acest text. Nu se retine prin urmare vreo indeplinire defectuoasa a obligatiilor legale.

Solutia care urmeaza a se pronunta pe latura penala este aceea a achitarii inculpatilor in baza art. 16 alin. 1 lit. a C.p.p. cu privire la intreaga acuzatie penala pentru care au fost trimisi in judecata, si in raport de incadrarea juridica stabilita de catre Tribunal ca urmare a schimbarii de incadrare juridica efectuate in cauza la data de 28.3.2024.

Pe latura civila, se va pronunta in consecinta solutia respingerii ca nefondate a actiunii civile formulate de catre partea civila si, corelativ, se va dispune si ridicarea tuturor masurilor asiguratorii dispuse in prezenta cauza”.

* Cititi aici intreaga sentinta a Tribunalului Bucuresti