Incorect Politic
Martie 28, 2025

România în 2025 – Terorism Politic și Poliția Gândirii

Via FaniRevistaRost:

Adevărul: Polițiștii au efectuat joi, 27 martie, două percheziţii în Bucureşti şi judeţul Buzău, la locuinţele a doi bărbaţi acuzaţi că au postat pe YouTube înregistrări video în care neagă existenţa Holocaustului şi îşi exprimă admiraţia faţă de Mişcarea Legionară.

Cei doi indivizi au fost săltaţi şi duşi pentru audieri la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ulterior unul dintre ei fiind plasat sub control judiciar.

„În perioada 31.03.2022 – 07.04.2022, inculpaţii au realizat într-un loc public de pe raza municipiului Bucureşti, Sector 1, o înregistrare audio-video în care inculpatul Z.V. expune poziţii şi idei prin care neagă existenţa Holocaustului, înregistrarea fiind încărcată ulterior de către inculpatul T.M.Z. pe platforma YouTube.”

—
Este vorba despre colonelul SRI în rezervă Vasile Zărnescu și Marius Trancă. Aceștia au fost reținuți pentru un publicarea pe YouTube în 2022 a unui interviu luat de Marius Trancă lui Vasile Zărnescu.

Plângerea a fost făcută de Alexandru Florian de la institutul Elie Wiesel.

Comunicatul poliției face referire la cartea publicată de Vasile Zărnescu sub titlul “Holocaustul, gogoriță diabolică (https://archive.org/details/vasile-i-zarnescu-holocaustul-gogorita-diabolica/mode/2up)”.

Vasile Zărnescu a fost judecat în 2021 pentru exact aceleași acuzații care i se aduc și acum. Inițial a fost condamnat la 13 luni cu amânare, dar Curtea de Apel, în martie 2022, i-a anulat pedeapsă și i-a dat un avertisment ca pe viitor să nu mai săvârșească alte infracțiuni.

Teroarea anilor 1950 a revenit în România. Ne confruntăm din nou cu delictul de opinie. Și pentru toate acestea trebuie să-i mulțumim lui Crin Antonescu, inițiatorul legii care a reintrodus cenzura și a afectat grav libertatea de exprimare.

*

Via CasusBelli:

Aflăm că la Inspectoratul General de Poliție există un Birou dedicat infracțiunilor motivate de ură. Cum s-ar spune, Poliția Sentimentelor, care înainte să scotocească prin inimile oamenilor, umblă din casă în casă să caute prin bibliotecile unei specii pe cale de dispariție, dar care prezintă un real pericol pentru societate: cititorii de cărți.

Casa cercetătorului Silvian Emanuel Man, președinte al Ligii Studenților, a fost percheziționată pentru trei reviste studențești interbelice, suspectate că ar avea urme legionare în paginile lor. Tânărul povestește că a fost turnat de Institutul Wiesel, care a obținut de la o casă de licitații o listă a cumpărătorilor publicațiilor de colecție vândute de un anticariat. Revistele ar fi foarte rare și el consideră că prin această metodă institutul încearcă să le obțină gratuit ca patrimoniu pentru un viitor Muzeu al Holocaustului.

O altă variantă, pe care o putem presupune, e că oamenii în uniformă ar putea aduna acele cărți și reviste de la toți anticarii și buchiniștii din țară, să le adune într-un mare foc de tabără în curtea Inspectoratului, ca în anii 30. Pentru că, dacă paginile îngălbenite pot inflama ura în generația TikTok, altă cale nici nu e să obții o societate a iubirii. În ambele situații vorbim de un monopol asupra istoriei, pentru că știm de la George Orwell: Cine controlează trecutul, controlează viitorul, iar cine controlează prezentul, controlează trecutul.

Arhivistul a prezentat polițiștilor diploma de istoric și articolele științifice publicate, pentru a-și justifica astfel interesul pentru deținerea publicațiilor bibliofile. Dar dacă ești un simplu cetățean, situația se complică, pentru că Institutul are un program vast de epurare a evocării unei sumedenii de personalități precum: Constantin Noica, Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru… Interbelicii sunt judecați pentru simpatiile lor politice de foști comuniști, care înainte predau marxism-leninismul, și se prevalează de sentințe abuzive ale tribunalelor staliniste.

Poliția Sentimentelor merge mai departe, devenind și Poliția Gândurilor, când îi pune în vedere deținătorului de reviste să nu cumva să distrugă corpurile delict, să nu le folosească pentru a face propagandă și în general să nu le arate. Deci în condițiile în care justiția se face televizat, cu un ciorchine de purtătoare de microfon, care te declară fascist, nu te poți apăra în niciun fel arătând opiniei publice conținutul pe care ești acuzat că-l deții.

Am remarcat același lucru și în procesul lui Marian Motocu, despre care aflăm doar că din mii de clipuri live postate în nu știu câți ani, i se impută vreo 200 de fraze sau opinii, numite pompos „acte materiale”. Dar acele fragmente nu sunt arătate nimănui, nu pot fi consultate și judecate critic cu mintea fiecăruia sau în contextul în care or fi fost rostite. Poate 1, 2 sau 100 sunt atroce, dar restul sunt banalități interpretabile, sau critici absolut legitime, pe care le avea de spus…. Afli doar că o instituție sau alta a intervenit și a șters conținutul și l-a săltat pe autor, telespectatorii fiind lăsați cu impresia că „o fi zis el ceva…”

Prin distrugerea cărților și revistelor de anticariat se obține același efect, pentru că mulți colecționari ar putea fi încurajați de această atmosferă de teroare să își distrugă ei singuri, preventiv, cărțile dintr-o întreagă epocă, pentru a nu ajunge pe mâna organelor, pentru niște tomuri prăfuite, pe care poate nici nu le răsfoiau.

Așa cum am mai spus, legile în baza cărora se comit aceste abuzuri există de vreo două decenii. Monopolul adevărului, asupra unor părți din istoria națională, a fost legiferat de ceva vreme de politruci. Și nici măcar partidele de opoziție nu au îndrăznit să meargă la rădăcina acestei anomalii. Acum doar se strânge șurubul printr-o frenezie a persecuțiilor, în baza unor instrumente care existau deja.

https://www.facebook.com/silvianemanuelman/videos/1962692530929954

*

În final, un mesaj din partea colonelului Vasile Zărnescu: