Odată cu retragerea americană, Europa devine sau pretinde că rămâne principalul sponsor al Kievului. Toată propaganda de la Bruxelles și cea a NATO cu un Rutte care urmărește să ridice rusofobia și să demonizeze Rusia mai mult decât până acum, are ca scop justificarea creșterile prodigioase ale cheltuielilor militare pe care le doresc elitele americane.

Folosirea Rusiei ca sperietoare, iar acum ca un adevărat dușman, durează de mai bine de un deceniu și este principalul instrument de legitimare a proiectului de păstrare a puterii de către elitele europene. Desemnând Rusia ca inamic, Europa și în special Bruxelles-ul se autodesemnează ca un inamic pentru Rusia. Unii strategi ruși au ajuns astfel să creadă că pacea pe continent poate fi stabilită doar atunci când Europa Occidentală va fi din nou înfrântă și pusă cu botul pe labe, ca în urmă cu vreo 75 de ani.

Serghei Karaganov – 21 ianuarie 2025 – în traducere rapidă

( Autorul este profesor emerit, director științific al Facultății de Economie Mondială și Politică Internațională a Școlii Superioare de Științe Economice a Universității Naționale de Cercetare; Președinte de onoare al Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare )

,, Alegerea lui Trump a întrerupt temporar cursul politicii noastre față de Occident, inclusiv în cea ce privește războiul în curs din Ucraina. Nu am reacționat prea puternic (ceea ce este normal) la provocările din ariergarda lui Biden, dar soldații noștri și-au continuat operațiunile ofensive prin zdrobirea trupelor mercenare occidentale pe front. Astăzi, din toate părțile, se vorbește despre posibilitatea unui compromis, despre contururile acestuia. Și în mass-media rusă astfel de opțiuni au început să fie aprig discutate. Împreună cu colegii noștri, pregătim în prezent un studiu și o analiză de amploare a situației dedicate elaborării de recomandări privind politica Rusiei față de Occident.

Vă voi împărtăși câteva considerații preliminare, fără a dezvălui concluziile discuțiilor care au avut loc până acum. Ele pot fi utile la pregătirea raportului și sunt menite să creeze baza pentru o discuție mai amplă. Administrația Trump nu mai are niciun motiv serios să negocieze cu noi în condițiile pe care le-am stabilit. Războiul este avantajos din punct de vedere economic pentru Statele Unite, deoarece îi permite să vândă energie aliaților ( vasalilor ) săi la prețuri triple, să își modernizeze complexul militar-industrial și să-și impună interesele economice prin sancțiuni sistemice împotriva a zeci de țări din întreaga lume. Acest lucru îi permite să continue să provoace daune Rusiei în speranța de a o uza și, în cel mai bun caz, i-ar putea permite să doboare sau să elimine puternicul pilon strategic al principalului lor concurent, China, ca adversar strategic militar și nucleul majorității globale de creștere și eliberare economică și strategică.

Deși acest război este inutil și chiar puțin dăunător pentru Trump, echilibrul de interese favorizează continuarea lui. M-am pus în pielea lui Trump, un naționalist american cu elemente de mesianism tradițional, dar fără gunoiul globalist-liberal din ultimele trei-patru decenii și implicarea lui Biden în schemele de corupție ucrainene. Doar trei lucruri îl pot aduce pe Trump la acorduri convenabile.

Primul este amenințarea unui Afganistan 2.0 – înfrângerea totală și fuga rușinoasă a regimului de la Kiev și eșecul demonstrativ al Occidentului condus de America. Al doilea este retragerea Rusiei din alianța de facto cu China. Al treilea este amenințarea răspândirii ostilităților pe teritoriul Statelor Unite și al posesiunilor sale vitale, care ar fi însoțită de moartea în masă a americanilor (inclusiv distrugerea bazelor militare).

Este necesară o înfrângere totală a inamicilor noștri, dar fără o utilizare mult mai activă a factorului de descurajare nucleară, acesta va fi extrem de costisitor, dacă nu chiar prohibitiv, și va necesita moartea a mii și mii de cei mai buni fii ai patriei noastre. Ruptura cu China este absurd de contraproductivă pentru noi. Dacă susținătorii din primul mandat a lui Trump au încercat să ne convingă să facem acest lucru, acum par să înțeleagă că Rusia nu va mai accepta niciodată acest lucru. Factorul nuclear va fi discutat mai târziu.

Pentru elitele europene de astăzi, euro-integratorii, războiul este o necesitate urgentă. Nu doar pentru că speră să-și slăbească rivalul geopolitic tradițional, să se răzbune pentru înfrângerile din ultimele trei secole, ci și din cauza rusofobiei. Aceste elite și birocrația lor europeană eșuează aproape în toate domeniile. Proiectul european explodează.

Folosirea Rusiei ca o sperietoare, iar acum ca un adevărat dușman, care durează de mai bine de un deceniu, este principalul instrument de legitimare a proiectului lor și de păstrare a puterii de către elitele europene. Mai mult, „parazitismul strategic” – absența fricii de război – a devenit mult mai puternic în Europa decât în ​​Statele Unite. Nu numai că europenii nu vor să se gândească la ce ar putea însemna asta pentru ei, dar nu mai știu cum să se gândească la asta.

Încă din epoca sovietică și pe baza experienței colaborării cu de Gaulle, Mitterrand, Brandt, Schröder și alții, ne-am obișnuit să considerăm americanii drept principalii instigatori ai confruntării și militarizării politicii în Occident. Acest lucru nu este în întregime adevărat și nu mai este deloc adevărat astăzi. Churchill a fost, când i s-a părut profitabil, cel care a târât Statele Unite în Războiul Rece. Strategii europeni (mai existau câțiva la acea vreme), nu americanii, au fost cei care au declanșat criza rachetelor din Cuba din anii 1970.

Astăzi, elitele europene sunt principalii sponsori ai juntei de la Kiev. Uitând că predecesorii lor au început cele două războaie mondiale, ei împing acum Europa și Lumea către un al treilea. Trimitând carne de tun ucraineană la masacrul în curs, ei pregătesc unul nou: cel al est-europenilor din câteva țări balcanice, în principal România și Polonia. Au început să desfășoare baze mobile în care sunt antrenați contingente de potențiali atacatori. Vor încerca să continue războiul nu numai împotriva „ultimului ucrainean”, ci în curând împotriva „ultimului est european”. Propaganda anti-rusă a NATO și a Bruxelles-ului o depășește deja pe cea a lui Hitler.

Chiar și legăturile umane personale cu Rusia sunt rupte sistematic. Cei care susțin relații normale sunt otrăviți și concediați din posturile lor. Interzicînd alegeri libere, anulîndu-le pe cele care nu convin, asistăm la impunerea unei ideologii libere totalitare. Uităm chiar de pretențiile la democrație, chiar dacă continuăm să strigăm și să scrien acest deziderat pe toate gardurile. Cel mai recent exemplu este anularea rezultatelor alegerilor prezidențiale din România, care nu au fost câștigate de un candidat pro-Bruxelles.

Elitele europene nu se mulțumesc să își pregătească în mod clar populațiile și țările pentru război. Au propus chiar și date aproximative când ar putea fi gata să îl declanșeze. Cum să oprești această nebunie? Cum putem opri escaladarea către un al treilea război mondial, cel puțin în Europa? Cum să punem noi singuri capăt războiului?

Discuțiile despre compromisuri și armistițiu se învârt în jurul înghețarii actualei linii a frontului. Acest lucru face posibilă însă reînarmarea rămășițelor armatei ucrainiene și completarea lor cu contingente din alte țări, ar permite lansarea unei noi runde de ostilități. Ceea ce va face să trebuiască să reluăm lupta din nou. Însă de pe poziții politice mai puțin favorabile de data asta. Va fi posibil și necesar, să se prezinte un astfel de compromis ca o victorie. Dar nu va fi o victorie, ci, sincer, o victorie pentru Occident. Așa va fi percepută în întreaga lume. Și în multe cazuri probabil la fel și noi. Nu voi enumera toate instrumentele care ar evita un astfel de scenariu. Le voi menționa doar pe cele mai importante.

Metafora unui oficial european celebru despre Europa ca „grădină de flori” pare mult mai realistă dacă o numim un câmp plin de buruieni grase, care înflorește pe humusul a sute de milioane de oameni uciși, jefuiți, înrobiți. Și de jur împrejur se înalță o grădină de ruine ale civilizațiilor și popoarelor asuprite și jefuite. Europa trebuie să fie numită așa cum merită pentru a face ca amenințarea folosirii armelor nucleare împotriva ei să fie mai convingătoare și mai justificată.

În al doilea rând, este necesar să subliniem un alt adevăr evident: orice război între Rusia și NATO/UE va căpăta inevitabil un caracter nuclear sau va escalada la nivel nuclear dacă Occidentul va continua să lupte cu noi în Ucraina. Această declarație este necesară, printre altele, pentru a limita cursa înarmărilor în curs. Nu are rost să achiziționăm arsenale uriașe de arme convenționale dacă armatele care sunt echipate cu ele și țările care trimit acele armate vor fi inevitabil măturate de o tornadă nucleară.

În al treilea rând, trebuie să avansăm încă câteva luni, să zdrobim inamicul. Dar cu cât mai repede, cu atât mai bine, va trebui să anunțăm că răbdarea noastră, dorința noastră de a ne sacrifica oamenii pentru victoria asupra acestui ticălos, se vor epuiza în curând vom anunța prețul: pentru fiecare soldat rus ucis, o mie de europeni vor muri dacă ei continuă să-și urmeze liderii care duc război împotriva Rusiei. ,,