Incorect Politic
Octombrir 22, 2o25

Imigranta care a ucis o fetiță franceză de 12 ani le-a descris prietenilor săi un ritual popular înfiorător

Via OutpostMedia:

Un tribunal din Paris a audiat mărturii care sugerează că uciderea cutremurătoare a Lolei Daviet, în vârstă de 12 ani, în urmă cu trei ani, ar fi putut fi motivată de dorința de a îndeplini un ritual popular magrebian, potrivit rezumatelor anchetatorilor prezentate la proces.

Cazul, care a făcut senzație în Franța și în întreaga lume în octombrie 2022, atrage din nou atenția, pe măsură ce noi mărturii sunt prezentate în instanță în această săptămână. Acuzatul, o imigrantă ilegală algeriană cu viza expirată și căreia i se ordonase să părăsească Franța, este acuzată de crimă precedată de răpire și acte de tortură și barbarie.

Procurorii au declarat în fața instanței că acuzata, Dahbia Benkired, discutase detaliile unui ritual depravat cu prietenii înainte de comiterea crimei. Ritualul presupune sacrificarea unei fete albe cu părul blond unui demon care, se presupune, dezvăluie locația comorii prin modul în care curge sângele acesteia.

În cultura magrebiană, există superstiții populare care spun că copiii albi, blonzi, sunt „zuhri”, sau hibrizi între oameni și djinn. Djinn sunt spirite sau demoni care apar în culturile arabe, nord-africane și alte culturi islamice.

Anchetatorii au confirmat, de asemenea, că Benkired a efectuat mai multe căutări pentru a găsi instrucțiuni despre cum să efectueze sacrificii umane și că a recunoscut că a colectat și a băut sângele victimei sale.

Acest caz a stârnit o dezbatere aprinsă în Franța și în restul lumii, forțând o discuție despre consecințele politicilor eșuate de imigrare care permit persoanelor crescute cu astfel de practici culturale străine și violente să locuiască în Occident.

Aceste detalii îngrozitoare, confirmate recent, transformă acest caz dintr-o atrocitate fără sens într-un avertisment sever cu privire la pericolele culturale și fizice pe care le prezintă imigrația necontrolată din civilizații incompatibile.

Uciderea Lolei Daviet nu este o anomalie; este punctul final logic al experimentului de zeci de ani al Franței cu imigrația în masă, necontrolată. Este un eșec catastrofal al statului în protejarea celor mai vulnerabili cetățeni ai săi, copiii, de patologiile importate. Benkired, având în vedere viza expirată, ar fi trebuit identificată, reținută și deportată cu mult înainte de a o întâlni pe Lola. Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat dovedește că sistemul acordă prioritate drepturilor cetățenilor străini în detrimentul siguranței populației native franceze.

Nu este vorba doar de o crimă, ci de o expresie grotescă a unei viziuni culturale asupra lumii care este fundamental incompatibilă cu a noastră. Superstițiile sălbatice și barbare care au motivat această crimă, căutarea comorii prin sacrificarea copiilor, nu au loc într-o societate europeană modernă și civilizată. Cu toate acestea, ele trăiesc printre noi, încurajate de ideologi multiculturalisti naivi care refuză să recunoască realitatea crudă: nu toate culturile sunt egale, iar unele sunt complet antagonice valorilor occidentale.

Deși detaliile acestui caz sunt acum incontestabile, trebuie să ne întrebăm de ce mass-media mainstream tace în legătură cu aceste recente revelații privind motivul ucigașilor. De exemplu, Daily Mail, în reportajul său despre proces, a rezumat aceste detalii recent dezvăluite ca „căutări pe internet despre vrăjitorie”, ignorând motivele rasiale și culturale clare ale crimei.

Există o teamă profundă în rândul elitei cosmopolite de a spune adevărul despre pericolele pe care le importăm, de teamă să nu fie etichetați ca „bigoti”. Ei preferă să vadă copii uciși pentru magie neagră decât să le fie jignită sensibilitatea progresistă. Lola Daviet este încă o victimă tragică, martirizată de lașitate și inacțiune.

Câte alte Lole trebuie sacrificate pe altarul corectitudinii politice și al frontierelor deschise? Această tragedie trebuie să servească drept un semnal de alarmă final și incontestabil. Franța are nevoie de schimbări politice rapide și solide: deportarea imediată a celor cărora li s-a ordonat să părăsească Franța, restricționarea noilor sosiri, încetarea cetățeniei prin naștere care recompensează încălcarea legii și punerea în aplicare a unei politici cuprinzătoare de remigrare.

Lola Daviet, o tânără cu toată viața înainte, nu a fost ucisă într-un vid. Ea a fost abandonată de guvernul său și sacrificată unei ideologii care nu ar fi trebuit să fie niciodată permisă să prindă rădăcini pe pământ francez. Dacă moartea ei trebuie să aibă vreun sens, acesta trebuie să fie momentul în care nu numai Franța, ci și Europa în ansamblu, alege în sfârșit să-și apere propriul popor, propria cultură și propriul viitor. Porțile trebuie păzite, altfel vor mai fi nenumărate alte Lolas. Sângele acestui copil strigă nu doar după dreptate, ci și după ca poporul să aleagă în sfârșit autoconservarea în locul toleranței sinucigașe.