Kazahstanul, cea mai mare țară din Asia Centrală fără ieșire la mare, a ajuns în prim-planul eforturilor de a răspunde presiunilor tot mai mari ce au legătură cu criza apei, potrivit Euractiv.

Peste 44% din apa de râuri a Kazahstanului provine din afara granițelor sale. Aceasta curge din țări aflate în amonte precum China, Kârgâzstan și Tadjikistan.

Odată cu accelerarea topirii ghețarilor din lanțurile muntoase Tian Shan și Altai, și cu o agricultură în continuare intens consumatoare de apă, țara se confruntă cu provocări complexe în echilibrarea nevoilor interne, cu relațiile fragile transfrontaliere.

ONU, avertisment privind criza apei

Cel mai recent Raport ONU privind Dezvoltarea Apelor Mondiale 2025 avertizează asupra unor efecte grave dacă tendințele actuale continuă.

„Raportul ne amintește că soarta munților și a ghețarilor este, într-un fel, legată de soarta umanității. Nu sunt simple preocupări de mediu îndepărtate, ci probleme existențiale”, a declarat Bhanu Neupane, din cadrul Diviziei pentru Științele Apei a UNESCO

În regiunile sudice ale Kazahstanului, topirea ghețarilor reprezintă până la 90% din debitul râurilor. Apa este esențială atât pentru irigații, cât și pentru consum. Sectoarele economice cu consum mare de apă, în special agricultura, contribuie semnificativ la presiunea existentă.

„Această cifră este chiar mai mare de 72% în cazul utilizărilor agricole în Kazahstan. Se pune o presiune tot mai mare asupra râurilor alimentate de zăpadă și ghețari precum Sîrdaria și Illi,” a adăugat Neupane.

Kazahstanul derulează reforme de amploare

La Forumul Internațional de la Astana, viceprim-ministrul Kanat Bozumbayev a vorbit de investiții majore în infrastructură. El a anunțat construcția a 42 de noi rezervoare, reconstrucția a 30 de structuri existente și reabilitarea a peste 14.000 de kilometri de canale de irigație.

O nouă platformă digitală pentru apă, hydro.gov.kz, va centraliza datele în timp real. Subvențiile pentru tehnologii de economisire a apei, precum sistemele de irigare prin picurare sau aspersie, au fost majorate la 80%.

„Kazahstanul vede apa nu doar ca pe o resursă naturală, ci și ca pe un motor puternic al cooperării, dezvoltării durabile și stabilității regionale”, a declarat Bozumbayev.

În iunie, țara a adoptat și un nou Cod al Apelor, considerat un punct de cotitură legislativ. Acesta introduce concepte precum „securitate a apei” și „debit ecologic”. De asemenea, impune planificarea la nivel de bazin hidrografic și consolidează protecția râurilor mici, a ghețarilor și zonelor umede.

„Aceste măsuri recunosc apa ca parte integrantă a mediului, baza vieții cetățenilor și a dezvoltării economice”, a explicat ministrul Resurselor de Apă, Nurzhan Nurzhigitov.

Alte țări se raliază demersurilor de a aborda criza apei

La nivel regional, cooperarea capătă un nou avânt. Cele cinci state din Asia Centrală au ajuns la un nou acord privind împărțirea apei din râurile Sîrdaria și Amudaria.

Tadjikistanul, care deține peste jumătate dintre ghețarii regiunii, conduce prin investiții în sisteme de avertizare timpurie și soluții bazate pe natură. Acestea includ monitorizarea lacurilor glaciare, reîmpădurirea pantelor și sisteme pilot de irigare prin picurare alimentate cu energie solară în fermele de munte.

Instrumentele digitale transformă de asemenea gestionarea apei.

Platformele de prognoză la nivel de bazin fluvial integrează acum date climatice, hidrologice și agricole. Ele permit autorităților din Kazahstan și Uzbekistan să optimizeze programele de irigare și eliberările din rezervoare.

UE, angajament privind gestionarea durabilă a apei

Uniunea Europeană joacă un rol de sprijin important. La cea de-a 17-a Platformă de Dialog UE-Kazahstan, ambele părți și-au reafirmat angajamentul față de gestionarea durabilă a apei.

Germania a promis sprijin pentru cooperarea transfrontalieră prin inițiativa Green Central Asia. De asemenea, Țările de Jos au propus o uzină de desalinizare la Aktau și un sistem regional de avertizare timpurie în caz de inundații.

Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) investește de asemenea masiv în reziliență. După inundațiile devastatoare din 2024, agenția a sprijinit lansarea unui sistem de avertizare timpurie pentru bazinele-cheie. Acum îl extinde pentru a include prognoza secetei.

Criză a apei și în Afganistan

Kabulul apare tot mai des în titlurile internaționale ca fiind în pragul epuizării resurselor de apă. Experții afirmă că această criză se datorează nu doar cauzelor naturale și locale, ci și deceniilor de proiecte străine nesustenabile și gestionării defectuoase a ajutoarelor, potrivit Arab News.

Aproximativ o treime din populația Afganistanului, în jur de 12,5 milioane de persoane, nu are acces sigur la apă, potrivit celor mai recente date ale Misiunii ONU de Asistență în Afganistan.

În capitală, situația este și mai gravă. ONU estimează că până în 2030 apele subterane ale Kabulului ar putea seca complet. Proiecția a atras atenția presei internaționale, întrucât ar face din Kabul primul oraș modern care rămâne fără apă.

„Fără acțiuni urgente, cum ar fi aducerea de apă de suprafață din alte bazine, Kabulul riscă o criză severă”, a declarat pentru Arab News Obaidullah Rahimi, cercetător afgan, doctorand în gestionarea urbană a apei la Universitatea Kaiserslautern-Landau.

„Apele subterane ale orașului pot acoperi doar aproximativ 44 de milioane de metri cubi. E suficient doar pentru 2 milioane de persoane, la un consum modest de 50 de litri pe zi per persoană”, a mai zis el.

Știrile despre criza apei amintesc de campania electorală a lui Călin Georgescu din 2024. Fostul candidat la alegerile prezidențiale vorbea despre capacitatea României a transforma țara într-un jucător strategic pe piața mondială a apei. Georgescu a fost ironizat când a zis că România ar putea obține venituri importante din vânzarea apei. Țara noastră deține 60-65% din sursele de apă din Europa.