Prof. Octavian Dimarescu
Incorect Politic
Noiembrie 25, 2025

Negustorul și Eroul

Cultura reprezintă faza organică, vitală, de ascensiune a unui organism istoric. Este momentul în care un popor creează din instinct, posedă o metafizică proprie și își exprimă sufletul prin simboluri majore. Civilizația, în schimb, este stadiul terminal, de rigidizare și moarte. Este momentul în care forța creatoare se epuizează, fiind înlocuită de intelectul critic, de organizarea mecanică, de expansiunea imperialistă sterilă și de dominația banului.

Drama României contemporane rezidă în încercarea sa disperată de a se „civiliza” forțat, prin mimetism instituțional. Noi importăm formele unei civilizații occidentale care a intrat deja în faza sa de descompunere, ignorând potențialul latent al propriei noastre culturi, care, fiind mai tânără (sau întârziată istoric), ar mai avea rezerve de vitalitate „barbară”. Ne ucidem propriul suflet tânăr pentru a îmbrăca hainele unui bătrân muribund, doar pentru că hainele bătrânului sunt de firmă.

Sociologul Werner Sombart a teoretizat acest conflict ca fiind lupta eternă dintre două tipologii umane: Negustorul și Eroul.[1]

Liberalismul este, prin excelență, ideologia negustorului. Pentru această tipologie, existența este o serie de tranzacții. Totul este negociabil. Pacea este preferabilă războiului nu din considerente morale superioare, ci pentru că instabilitatea afectează comerțul. Riscul trebuie asigurat, iar moartea, văzută ca faliment suprem, trebuie evitată cu orice preț. Patriotismul negustorului este contractual: el își iubește țara atâta timp cât țara îi oferă un mediu fiscal prielnic. Când nu, își mută capitalul.

Eroul (sau barbarul, în accepțiunea noastră nobilă) se situează la antipod. Pentru el, viața este o misiune, nu o afacere. Există valori inalienabile care nu pot face obiectul negocierii: onoarea, loialitatea față de comunitate, pământul sacru. Eroul înțelege că o viață biologică prelungită, dar trăită în servitute și compromis, este o formă de neant. El acceptă sacrificiul, un concept care pentru raționalismul liberal apare ca o aberație logică.

Lupta împotriva liberalismului începe, așadar, cu o metanoia interioară: revolta împotriva contabilului din noi. Ea presupune refuzul de a mai privi lumea prin prisma utilitarismului meschin. Când un român refuză să-și vândă pământul strămoșesc unei corporații, deși prețul oferit este bun, el comite un act „irațional” din punct de vedere economic, dar un act fondator din punct de vedere spiritual. El redevine erou.

[1] Eseu polemic (1915) al lui Werner Sombart, care opune spiritul comercial (liberal, utilitarist, asociat de el Angliei) spiritului eroic (bazat pe datorie și sacrificiu de sine, asociat de el Germaniei). În context românesc, opoziția este între spiritul tranzacțional fanariot/liberal și spiritul jertfei țărănești/haiducești.

Fragment din lucrarea Apologia Barbariei: Împotriva liberalismului