Alegerile, alegerile politice, mai precis, sunt printre puţinele ocazii în care oamenii/ alegătorii sunt egali: Votul unuia de la oraş este egal cu votul unuia de la ţară (că tot comentează lumea în privinţa opţiunilor celor de la ţară). Votul unuia care a avut o şansă în viaţă este egal cu votul unuia care a avut mai puţine şanse, în viaţă sau în carieră, votul unui milionar este egal cu votul unuia care câştigă salariul minim pe economie, votul unui corporatist dintr-o clădire frumoasă de birouri din Cluj sau Bucureşti este egal cu votul unui muncitor dintr-o fabrică care face o muncă repetitivă, votul unuia care a terminat o facultate este egal cu votul unuia care a avut numai 8 clase, votul unui angajat este egal cu votul patronului, votul unui CEO este egal cu votul unui intern, votul unui om în putere este egal cu votul unui pensionar, un vot din diaspora este egal cu un vot din ţară, şi tot aşa.
Aşa că fiecare vot contează.
Fiecare votează cum crede el, în funcţie de viaţa pe care o are, în funcţie de cariera pe care o are, în funcţie de ce vede, ce aude, în funcţie de instinct. De foarte multe ori, votul nu este în logica unora.
Anul trecut, Ciolacu, PSD-ul, împreună cu PNL, au dat atât de mulţi bani în economie, în alegători, în primari, în administraţia publică, în companii private, cum nu a dat nimeni.
Şi au pierdut pe linie, PSD înregistrând cel mai prost scor electoral, iar Ciolacu, favoritul indiscutabil, a pierdut intrarea în turul 2 chiar şi la renumărarea voturilor.
Primarii PSD, care sunt adevăraţii milionari ai României, nu i-au dat voturile lui Ciolacu, deşi premierul le-a dat bani cum nu le-a dat nimeni.
O parte din cei din cercul cititorilor ZF au fost extrem de surprinşi de rezultatul alegerilor din noiembrie, de apariţia lui Călin Georgescu, de opţiunea alegătorilor pentru suveranism, populism, naţionalism, în condiţiile în care economia şi businessul din România traversează cea mai bună perioadă din istorie.
Alegătorii, de toate tipurile, din toate zonele, s-au uitat dincolo de aceste lucruri, dincolo de această situaţie economică statistică, luând în considerare alte lucruri când au fost singuri în cabina de vot: scăderea autorităţii publice, fanariotismul care a cuprins toată administraţia publică, extinderea problemei drogurilor, percepţia legată de şcoală şi spitale, prezenţa tot mai publică a clanurilor locale şi lipsa de implicare a autorităţilor, etc.
Cei 11 care sunt duminică pe lista de vot şi cei 2 care vor fi peste două săptămâni reprezintă cea mai bună opţiune pe care o avem. Dacă altcineva se crede mai bun decât cei 11, trebuia să fie acolo, pe listă.
Dacă oamenii cred că România o duce mai bine din punct de vedere economic, dacă oamenii cred că Uniunea Europeană şi NATO ne-au adus aici, ar trebui să exprime acest lucru prin vot.
Nu poţi să stai deoparte şi să aştepţi rezultatul votului ca să îţi dai dreptate că nu ai pe cine să alegi şi să aştepţi ca lucrurile să meargă de la sine aşa cum vrei tu.
România trebuie să fie condusă din punct de vedere politic de cineva, iar acel cineva va fi după chipul şi asemănarea celor care votează, nu a celor care nu votează.
Aşa că toţi suntem datori cu votul nostru şi fiecare cu opţiunea lui.
Source URL: https://www.zf.ro/opinii/ziua-in-care-un-prosecco-este-egal-cu-o-bere-la-pet-ziua-in-care-un-22795379
