INTERVIU Conf. Claudiu Tufiș, politolog: „Tinerii sunt printre cei care acceptă idei care țin mai degrabă de regimuri autoritare“

După
trei decenii de încredere scăzută în partide, guverne și instituții
fundamentale ale statului, România pare prinsă într-o spirală a dezamăgirii. Tinerii
educați și activi civic ajung să abandoneze implicarea politică după ani de
eforturi fără rezultate vizibile, iar votanții ocazionali își pierd complet
speranța că alegerile mai pot schimba ceva.

„Weekend Adevărul“ a discutat cu
politologul Claudiu Tufiș despre cum ajung tinerii să se implice (sau nu) în
politică, de ce unii o fac din convingere, alții din interes, și ce consecințe
are apatia electorală într-o democrație deja slăbită de lipsa încrederii.

„Weekend Adevărul“: Cum credeți că percep votul cei
care merg totuși la urne? Ca pe o reprezentare, ca pe o datorie sau mai degrabă
ca pe o opțiune individuală, care nu are cine știe ce impact în societate?

Claudiu Tufiș: Sunt multe tipuri de motivații pentru votul
tinerilor. Pe de o parte, avem tineri care așa au fost obișnuiți din familie –
au văzut că trebuie să voteze și… votează. Există și o categorie destul de
importantă, eu aș zice undeva la 20-25% dintre tineri, care sunt foarte activi.
Au învățat cumva, s-au format la nivelul organizațiilor de reprezentare ale
elevilor și, după aceea, se implică în continuare în mișcarea studențească. Și
ajung să facă inclusiv activitate politică.

Dar sunt și tinerii care intră în politică nu neapărat
din convingere, ci mai degrabă pentru oportunități de muncă, mai ales în zone
unde totul pare controlat politic?

Da,
e un tip de activist pe care eu îl consider cumva foarte individualist. Într-un
sens, e vorba de tineri care își dau seama sau află, înțeleg cumva că, în
localitatea sau în județul în care trăiesc, aproape totul e controlat politic.
Dacă vrei să ajungi să ai o slujbă undeva în sistemul bugetar, dacă vrei să fii
angajat oriunde, cumva trebuie să fii asociat cu partidul care e la putere –
sau măcar cu partidul care controlează lucrurile la nivel local. Și asta e un
driver, e o influență destul de puternică pentru ei. Am observat asta din
discuții cu tineri, de-a lungul timpului. Se implică în politică exact cu
speranța că, prin această activitate, la un moment dat vor reuși să obțină un
loc de muncă în orașul sau în comuna lor. Orice job, oriunde, într-o
administrație publică, la o instituție deconcentrată, totul e controlat de
partid. Dacă nu ești legat de partid, nu ai cum să intri. Cam cum arăta
sistemul politic în Italia, pe undeva prin anii ’70-’80, când partidele
foloseau puterea pe care o aveau și controlul pentru a distribui locuri de
muncă celor care le susțineau.

Deci nu este un fenomen specific României…

Nu
suntem speciali, oricât ne-ar plăcea sau nu ne-ar plăcea asta. Politica se
face, de multe ori, cam la fel peste tot. Iar al treilea tip de implicare
politică, pe care eu îl asociez mai degrabă cu tinerii foarte educați, care au
și niște resurse financiare și care își permit să se implice în politică – dar
nu neapărat prin intermediul partidelor politice, ci mai degrabă prin
societatea civilă, prin ONG-uri – sunt tineri care militează, fac voluntariat
pentru o cauză. În unele cazuri, e vorba de protecția mediului sau de
drepturile omului. Mai sunt și cauze legate de reducerea corupției, de
transparentizarea guvernării… Sunt foarte multe teme pe care tinerii le
consideră importante. Și, mai ales în mediul urban, mai ales în rândul
studenților, se simte un nivel destul de ridicat de implicare pe zonele astea.
Deci am putea spune că există trei categorii principale de tineri care se
implică politic. Dar, pe de altă parte, mai e și cealaltă categorie – cei
complet dezinteresați, care nu au absolut niciun fel de intenție să afle mai
multe despre lumea politică.

Vedem, uneori, apatie politică și în rândul celor care
au avut acces la educație. De ce credeți că apare?

Se
vorbește foarte mult, când vine vorba de locul de muncă, despre burnout – momentul când ești complet obosit, terminat, nu mai ai nicio rezervă, nu mai
poți merge mai departe. Un fenomen asemănător apare și când vorbim despre
implicarea politică a cetățenilor. Sunt oameni care au depus eforturi timp de
5, 10, 15 ani, sperând că vor reuși să schimbe ceva. Și ajung, la un moment
dat, să observe că, de fapt, aproape nimic nu se schimbă în politica din
România. Ba chiar în unele momente pare că lucrurile devin din ce în ce mai
rele. Și atunci apar dezamăgiri foarte puternice care îi fac pe unii să
renunțe. Și e complet de înțeles.

În ce sens?

E
suficient să ne uităm doar la cel mai înalt nivel, la nivel prezidențial. Am
avut oameni care au fost puternic atașați de Traian Băsescu, după care au fost
profund dezamăgiți – de unele dintre deciziile lui, dar mai ales de ce se
întâmpla în jurul lui, cât a fost președinte. Apoi și-au pus speranțele în
Iohannis – și au descoperit, iarăși, că Iohannis a fost… cu numele. Un caz
mult mai puțin prezent, mai puțin prezidențial decât Traian Băsescu. Și, din
nou, o mare dezamăgire. Deci imaginați-vă pe cineva care, timp de 20 de ani,
și-a pus speranțele în Băsescu și în Iohannis. E foarte probabil ca acum să nu
mai zică: „Hai să-l sprijinim și pe următorul!“. Sau, dimpotrivă, unii își pun
din nou speranțele într-un nou Făt-Frumos – fie că se numește Bolojan, Nicușor
Dan, Simion sau în oricare dintre cei care sunt acum în poziții de putere sau
care candidează.

Ce ar putea învăța tinerii din situația pe care ați
descris-o? Cum ar putea evita generațiile tinere să ajungă în același punct?

O
să vă spun perspectiva mea, care e una mai degrabă normativă, dar cred că e
importantă. Ce ar putea învăța? În primul rând, că trebuie să se informeze
foarte bine înainte de a vota pentru cineva. Să știe cine este acea persoană cu
adevărat. Să ne amintim – când Iohannis a candidat prima dată, acum zece ani,
se știa că fusese propus de grupul din jurul lui Dan Voiculescu să fie
prim-ministru. Se știa că era apropiat de PSD, de PNL, de USL-ul de atunci.
Deci, existau semne de întrebare. Oamenii au ales să le ignore și s-au dus pe
alte caracteristici – imaginea neamțului eficient, corect, și așa mai departe.
Asta a fost greșeala lor. Deci dacă e ceva de învățat, e asta: trebuie să ne
informăm, cu adevărat, despre candidați. Iar al doilea lucru, la fel de important,
e că implicarea politică nu se întâmplă doar o dată la patru sau cinci ani,
când sunt alegeri. Implicarea politică e o activitate de zi cu zi. Și ori de
câte ori simțim că unul dintre cei pe care i-am ales – că e președinte, că e
parlamentar – o ia într-o direcție greșită, trebuie să intervenim. Aș zice,
deci, două lucruri mari: informare și implicare. Implicare continuă, nu doar la
alegeri. Numai așa se poate schimba ceva.

Există și riscul să intrăm într-o criză de
legitimitate democratică? Dacă tinerii nu se afiliază nici cu partidele
tradiționale, nici cu mișcările extremiste, și pur și simplu nu mai ies la
vot… ajungem într-o situație în care o parte mare din populație nu mai e
reprezentată politic.

Criza
deja există de mai multă vreme. Și nici nu e nevoie să ne uităm doar la
prezența la vot ca să o vedem. O vedem și în nivelul de încredere. Dacă ne
uităm la încrederea în partide politice, încrederea în Parlament, încrederea în
Guvern – în România, nivelul a fost întotdeauna foarte scăzut. Și vorbim de 35
de ani de încredere scăzută în instituțiile publice. La un moment dat, te și
întrebi: bun, și la ce să le mai ții, dacă oamenii nu mai au încredere în ele?
Poate că ar trebui să încercăm alte tipuri de instituții, alte forme de
organizare… Și da, tinerii sunt printre cei care acceptă, într-o proporție
destul de mare, idei care țin mai degrabă de regimuri autoritare decât de
regimuri democratice.

Source URL: https://adevarul.ro/politica/interviu-conf-claudiu-tufis-politolog-2438875.html


Analyse


2025-04-27 22:01:08

General Sentiment: negative (score: -0.3 magnitude: 1.5)

Subject: Implicarea politica a tinerilor

Entity Sentiment:

  • Claudiu Tufis: neutral (score: 0 magnitude: 0.1, occurrence: 3)
  • Romania: negative (score: -0.4 magnitude: 0.6, occurrence: 2)
  • Traian Basescu: negative (score: -0.5 magnitude: 0.5, occurrence: 2)
  • Klaus Iohannis: negative (score: -0.4 magnitude: 0.4, occurrence: 2)
  • Weekend Adevarul: neutral (score: 0 magnitude: 0.1, occurrence: 2)

Classification:

  • Politics
  • Society

Language: romanian

Safety Moderation: Politics

Excerpt: Articolul discuta despre implicarea politica a tinerilor din Romania, evidentiind dezamagirea si apatia fata de sistemul politic actual.

Summary: Articolul discuta despre implicarea politica a tinerilor din Romania, evidentiind dezamagirea si apatia fata de sistemul politic actual. Claudiu Tufis, politolog, explica cum tinerii educati si activi civic ajung sa abandoneze implicarea politica din cauza lipsei de rezultate vizibile. Se mentioneaza diverse tipuri de implicare politica, de la cei care voteaza din obisnuinta, la cei care cauta oportunitati de munca prin afilierea politica, si pana la cei care se implica prin ONG-uri pentru cauze sociale. De asemenea, se discuta despre criza de legitimitate democratica si scaderea increderii in institutiile publice.


Post already analysed. But you can request a new run: Do the magic.