Timp de ani de zile, partidele populiste de dreapta au folosit forme de democraţie directă pentru a-şi atinge scopurile. De la referendumurile care au interzis minaretele în Elveţia până la votul pentru Brexit, ideea a fost de a ocoli establishmentul şi de a accesa direct voinţa populară. În Statele Unite, Mişcarea MAGA experimentează acum altceva: economia directă, potrivit Financial Times.
Asemănătoare cu plebiscitele şi referendumurile, economia directă încearcă să ocolească experţii şi elitele aflate în funcţii şi să comunice direct cu cetăţenii individuali şi alegători. Aceasta încearcă să demistifice procesele economic-instituţionale, de mult considerate fireşti – precum indicii bursieri, ratele dobânzilor sau chiar moneda fiat –, expunându-le ca simpli instrumente ale elitelor, folosite pentru a-i oprima pe „adevăraţii oameni”.
Putem observa economia directă în acţiune în trei moduri distincte:
1. Centralizarea puterii executive în politica tarifară a preşedintelui Trump
Anunţurile arbitrare ale tarifelor impuse de Trump sunt considerate de mulţi un minus. Însă, din perspectiva economiei directe, tocmai această arbitrarietate este văzută ca un punct forte.
Atunci când traderii europeni trebuie să aştepte până se trezeşte Trump pentru a şti cum vor merge pieţele într-o anumită zi, acest lucru nu este o slăbiciune, ci o demonstraţie de putere. Arată că idei abstracte precum „naţiune cel mai favorizată” sau „suveranitate multilaterală” sunt doar umbre în faţa omnipotenţei SUA şi a capacităţii preşedintelui de a influenţa lumea.
2. Transferurile directe de bani către populaţie
Acestea au fost implementate de Trump în timpul pandemiei. Semnătura sa proeminentă pe cecurile de stimulare trimise prin poştă americanilor a simbolizat faptul că generozitatea statului nu mai trebuie să treacă prin birocraţii precum Administraţia pentru Securitate Socială sau Medicare, şi cu atât mai puţin prin finanţarea indirectă a Educaţiei sau a Sănătăţii.
Donatorul major al lui Trump şi convertit fervent MAGA, Elon Musk, a preluat această abordare în încercările sale de a influenţa alegeri, oferind cecuri simbolice de 1 milion de dolari unor susţinători ai candidaţilor săi preferaţi. Cel mai recent, Musk a oferit două astfel de cecuri în Wisconsin, într-o alegere pe care candidatul său a pierdut-o. Supărat, Musk a postat după aceea că „corupţia justiţiei este înşelătoria supremă a stângii”. S-ar putea pune întrebarea dacă o versiune de economie directă în care buletinul de vot devine şi bilet de loterie nu este ea însăşi o formă de corupţie.
3. Fascinaţia aurului
Aceasta este o formă mai ezoterică a economiei directe. Se concentrează asupra metalului strălucitor – aurul. De la confiscarea aurului privat de către Franklin D. Roosevelt în anii 1930 şi până la interzicerea deţinerii de aur de către cetăţeni (până în anii 1970), o mică parte a gândirii economice americane a cultivat convingerea că guvernul SUA vrea să păstreze aurul pentru sine.
Convingerea este că scopul este să împiedice populaţia să poată supravieţui în caz de colaps monetar inevitabil, provocat de cheltuielile de asistenţă socială şi „ingineria socială”.
O subtemă aici este teoria conform căreia aurul deţinut de guvernul SUA nici măcar nu mai există. Medierea valorii prin hârtie-monede este văzută ca cea mai mare înşelătorie din istorie, care se va încheia inevitabil prost. Începând cu anii 1980, Ron Paul, fost congresman republican din Texas, a cerut auditarea aurului din Fort Knox, mergând până la a propune o lege în acest sens în 2011.
Elon Musk a preluat această idee şi a sugerat că Ron Paul ar trebui să facă parte din Departamentul pentru Eficienţă Guvernamentală al său.
„Cine confirmă că aurul nu a fost furat din Fort Knox? Poate e acolo, poate nu,” a scris Musk în februarie.
Acum se discută serios despre o auditare a aurului, sprijinită de fiul lui Paul, senatorul Rand Paul.
Există şi un precedent pentru această abordare:
În 2012, un consultant în metale preţioase şi fost angajat Booz Allen din Munchen a lansat o campanie similară în Germania, care a căpătat tracţiune şi a dus la repatrierea unei cantităţi mari de lingouri de aur din SUA către Bundesbank, care le-a expus public.
„Facem acest lucru pentru a arăta cetăţenilor că lingourile de aur sunt aici”, a declarat un membru al consiliului Bundesbank.
Consultantul era Peter Boehringer, care în prezent reprezintă Alternativa pentru Germania (AfD) în Bundestag de două mandate.
Economia directă reprezintă un atac puternic asupra instituţiilor existente şi asupra intermediarilor dintre cetăţeni şi liderii lor.
Rămâne de văzut dacă tacticile, efectele de imagine şi capriciile acesteia pot supravieţui impactului pe care îl au asupra pieţelor convenţionale.
Până acum, dobânda obligaţiunilor Trezoreriei SUA este în scădere, iar încrederea consumatorilor se prăbuşeşte.
Pariul economiei directe este că nimic din toate acestea nu va conta.
Source URL: https://www.zf.ro/eveniment/ft-economia-directa-marele-experiment-maga-arbitrarietatea-tarifelor-22765313
