„Faptul că media de vârstă care se cere pentru copilași este de la 7 luni până la un an ne îndreptățește să afirmăm că micuții români nu au fost cumpărați numai pentru adopții și organe (…) ci pentru sânge. Ne este binecunoscut, deja, că, pasca evreiască cere sânge cușer de creștin frăgezit.” Acesta este un fragment din articolul „Pască din sânge creștinesc”, publicat în revista Baricada, din 14 noiembrie 1995. Articolul este publicat pe pagina 2 în rubrica „Ultima oră”, semnată, la vremea aceea, de actuala reprezentantă AUR în Consiliul TVR, Dorothea Ionescu, care a lucrat în anii 90 la Baricada potrivit propriului CV.

Dorothea Ionescu
Arhivă Baricada

Articolul pornește de la traficul de copii din România anilor 90. Mai exact, în 1995, ziarele vremii relatau despre descoperirea, la Iași, a unei rețele de traficanți care cumpăra copii, pe care îi duceau ulterior în Republica Moldova, unde ar fi urmat să fie vânduți pentru circa 15.000 de dolari unor familii adoptive din Israel și alte state Occidentale. În mișcare ar fi fost implicat un palestinian convertit la iudaism, Mahmoud Asadi, după cum scria în Revista 22 respectatul politolog Michael Shafir, considerat unul dintre cei mai mari specialiști în antisemitism și Holocaust în Europa centrală și de sud-est.

În acest context, în revista Baricada este publicat, în rubrica “Ultima oră” semnată de Dorothea Ionescu, articolul „Pască din sânge creștinesc”, cu o concluzie sumbră: traficul de copii are scopuri canibalo-ritualice. Mai mult, acest proces s-ar fi desfășuarat cu complicitatea statului israelian: „Așteptăm contraargumentele. Există certitudinea că aceasta vor întârzia să apară, atâta vreme cât mafia evreiască de racolare a cărnii cușere este acoperită de (Massad (sic!)”, o aparentă referire la serviciul secret israelian Mosad.

Dorothea IonescuDorothea Ionescu
Arhivă Baricada

Acest articol a generat vâlvă în perioada aceea. Ambasada Israelului și a Statelor Unite, cât și agenții de presă occidentale (OMRI Daily Digest și Foreign Review) s-au autosesizat, potrivit articolului semnat de Michael Shafir în luna ianuarie a anului 1996.

Reacția inițială a revistei a fost una defensivă: într-un editorial intitulat „Sânge pe baricade” (19 decembrie 1995), redactorul-șef adjunct al revistei Baricada, Horia Hariton declara, luând apărarea “autoarei” articolului cu pricina: „În primul rând pentru că [un corespondent de presă israelian] a apărut atât de repede după consilierul [de probleme de mass media al ambasadei SUA], apoi pentru  că nu a dorit să comenteze faptele traficantului Mahmud Asadi. A dorit doar să știe dacă eu, cel care am avizat apariția notei cu pricina, cunosc faptul că în urma unor astfel de „scrieri” au pornit in lumea largă pogroame și ce apartenență politică am. Cu alte cuvinte, dacă un israelian cu o mare răspundere face trafic de copii nu trebuie să scriem, sau dacă scriem să nu facem referiri la sânge și pască, iar dacă o facem să știm ( cunoaștem) că de la așa ceva au pornit pogroame. Dar traficul de organe? Mă rog, să trecem.”

În numărul din 26 decembrie al revistei Baricada, Horia Hariton revine cu un nou editorial, intitulat “Să fim toleranți în Anul Toleranței”, în care afirmă că “semnatara articolului, Dorothea Ionescu” face  câteva aprecieri “tendențioase la adresa poporului evreu și a presupuselor ritualuri religioase ale acestuia.”

Dorothea Ionescu, BaricadaDorothea Ionescu, Baricada
Arhivă Baricada

“Cu scuzele de rigoare pentru graba cu care am pornit spre cititori și cu credința că reprezentanții comunității evreiești de pretutindeni nu au luat drept o ofensă cele scrise de autoare, nădăjduim că mesajul Anului toleranței va fi înțeles cum se cuvine de către toți oamenii de bună credință”, își încheie acesta editorialul.

În același număr al revistei, însă, Eduard Victor Gugui (directorul redacției și președintele partidului Mișcarea Ecologică Română), recunoaște caracterul profund problematic al articolului din 14 noiembrie și anunța plecarea celor doi din redacție: „Îmi exprim profundul regret […] în calitatea mea de președinte al Partidului mișcarea Ecologistă din România, partid ce a afirmat întotdeauna, programatic,  poziția sa de respingere a naționalismului xenofob și antisemit. Vă informez că ziariștii care răspund pentru publicarea  acestui articol, dl Horia Hariton și dna Dorothea Ionescu, au fost sancționați, interzicându-li-se să mai publice articole în revista BARICADA și în toate publicațiile pe care le conduc.”

Dorothea IonescuDorothea Ionescu
Arhivă Baricada

În Baricada găsim mai multe articole cu tentă antisemită sau de extremă dreapta, din partea aceeași autoare. În 15 august 1995, Dorothea Ionescu  îl denumea pe Ion Antonescu „un ilustru făcător de istorie” sau „una din acele figuri marcante ale istoriei noastre care nu a ales, niciodată, calea de mijloc.”  Sau un editorial din 31 ianuarie 1995, în care cataloga România drept „stat[ul] în care s-au resimțit cel mai puțin crimele nazismului”.

Dorothea Ionescu, AntonescuDorothea Ionescu, Antonescu
Arhivă Baricada
Dorothea Ionescu, AntonescuDorothea Ionescu, Antonescu
Arhivă Baricada

Poziții anti-israeliene se regăsesc și în postările mai recente ale Dorotheei Ionescu. Într-o postare din 6 februarie 2021, Dorothea Ionescu  a declarat: „ Anti sionismul este o datorie morală atât pentru omul recent secular, cât și pentru creștinul ortodox.”

Într-un comentariu postat pe Facebook pe 12 august 2021, Dorothea Ionescu scria: „Simplul fapt că are expunere legală în timp ce Mircea Vulcănescu e șters din istorie, mi se pare inconceptibil.”

Citește și:

Contactată de ziariștii G4Media, Dorothea Ionescu a declarat: “Nu comentez nimic”.

Directorul Institutului „Elie Wiesel”,Alexandru Florian a declarat pentru G4Media:

  • „Mitul ca pasca evreiasca este cu sânge ale copiilor creștini, reprezintă una dintre cele mai agresive reprezentări ale antisemitismului religios creștin. Faptul ca astăzi autoarea articolului reprezintă AUR nu pare o contradicție, ci mai degrabă o apropiere fireasca. De-a lungul vremii din AUR s-au auzit mesaje antisemite sau  de negare a Holocaustului. Rămâne totuși o necunoscuta: autoarea și-a cerut vreodată scuze publice sau și-a reconsiderat crezul?”

George Simion, liderul partidului AUR, candidează la președinția României din postura de „moștenitor” al lui Călin Georgescu, care este vizat el însuși de simpatii legionare.

Citește și:

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media: