Exclusiv Iohannis și Băsescu, sursă de inspirație în bătălia pentru Cotroceni. Modelul copiat de Nicușor Dan și George Simion

Expertul în comunicare Radu Delicote analizează, într-un interviu pentru „Adevărul”, strategiile principalilor candidați la președinția României, atuurile și slăbiciunile fiecăruia.

Adevărul:
Cu o lună și jumătate înaintea primului tur al alegerilor, știm
lista definitivă a candidaților, dar și pe cei care au șanse
reale să ajungă la Cotroceni. Ce au învățat ei din campaniile
victorioase ale celor patru președinți ai României de după
Revoluție, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu și
Klaus Iohannis?

Radu
Delicote:
Dacă ar fi să ne
amintim de ultima victorie spectaculoasă dintr-o campanie, m-aș
opri la cea din 2014, când Iohannis a luat în primul
tur cu 10% mai puțin decât Ponta. Mare atenție, pentru că atunci Victor Ponta era asociat ca om al sistemului. Dacă ar fi să
facem o contextualizare, între turul 1 și turul 2 au fost o serie
de mari scandaluri în care diaspora a protestat din cauză că nu
s-au organizat bine alegerile. Toată vina a fost aruncată în cârca
lui Victor Ponta, care a decontat asta. Astăzi, ironia face că avem
o situație oarecum la fel sau similară situației de atunci.

Se
vorbește mult despre o „finală” Nicușor Dan – George Simion.
I-am putea asocia ca stil de comunicare cu Iohannis, respectiv Ponta?

E
adevărat, avem un candidat care este mai retras, care este mai
tăcut, la fel cum era Klaus Iohannis, mă refer la Nicușor Dan,
care nu are exuberanța comunicării pe care o avea Victor Ponta, dar
pe care azi pare să o aibă George Simion. În comparația noastră
avem un Simion care este un candidat mai efervescent, mai prezent,
care își face campanie de mult mai mult timp per total decât
Nicușor Dan, dar să ținem cont și că, până la urmă, are și
un aparat de partid în spate pe care, prin prezența sa în online
și în offline, a reușit să-l ridice la niște rezultate
importante, ba chiar să-l bage în parlament. Pe de altă parte,
diferența este, dacă este să comparăm cu situația de atunci,
deci, închizând paranteza, că amândoi astăzi sunt oameni din
sistemul politic, asociați cu sistemul politic într-un fel sau altul.
Adică și Nicușor Dan, și Simion.

Să
presupunem că într-adevăr în turul 2 ar ajunge Nicușor Dan și
Simion. Întrebarea va fi, și aici este crucial, între turul 1 și
turul 2, va reuși să câștige modelul candidatului retras-tăcut
care seamănă în această privință cu Iohannis sau cel care se
dovedește mai prezent, mai efervescent?

Aș
spune că aici, de fapt, vedem dihotomia. Atunci, în 2014, am avut
One Man Show Victor Ponta, pentru că era președinte de partid, era
premier, era organizator, principal, era peste tot prezent și a
obținut 40% până la urmă din voturi. Și ne amintim că, de fapt,
Klaus Iohannis a fost al doilea în primul tur, cu circa 30%, deci la
10% în urma lui Ponta. Candidatul aș spune tăcut nu atât în
sensul că nu vorbea atunci, ci pentru că nu era atât de prezent.
Desigur, întrebarea e cine va reuși și cum va reuși să ia în
turul 2 procentele necesare ca să câștige, dar la care nu avem un
răspuns. Pentru că aparent și posibilitățile sunt egale. În
momentul de față, și Nicușor Dan, și George Simion, mi se pare
că pleacă din aceeași poziție de a câștiga turul 1, de a lua
cele mai multe voturi, de fapt, și de a intra în turul 2. Pentru
că, de multe ori, poți să câștigi și să pierzi alegeri. Sunt
de acord între cele două tururi. Două săptămâni de campanie
electorală contează enorm, deși nu pare o perioadă lungă. Dar în
acest timp se pot schimba percepții.

Ce
ar duce la schimbarea acestor percepții? Am putea să vedem oameni
care l-au votat pe Dan în primul tur și să-l voteze pe Simion în
al doilea și / sau invers?

Aceste
percepții nu se schimbă în cazul candidaților care te-au votat în
primul tur. Adică, dacă eu votez cu x în turul 1 nu o să mă duc
să votez cu y în turul 2, indiferent dacă explodează ceva
puternic. Însă miza cea mare e bătălia pentru cele câteva
milioane de voturi primite de ceilalți candidați în primul tur. Și
ne amintim că în 2015 a izbucnit un scandal enorm din cauza
organizării proaste a alegerilor. Ministrul de Externe pe vremea
aceea nu a vrut să-și dea demisia și toată lumea l-a acuzat pe
Victor Ponta, dar atenție, că Iohannis a câștigat cu aproximativ
54%. Dar ideea e că Victor Ponta în continuare a obținut un număr mare de voturi, deci cei 40% care l-au votat în primul tur l-au
votat și în al doilea. Iohannis, în schimb, a reușit să mai ia
20% în turul 2, dar i-a luat dintre votanții altora.

În
2014, oamenii au votat pentru Iohannis pentru că era aparent
candidatul antisistem. Cine va fi perceput în 2025 drept antisistem?

Aici
ironia este că amândoi, dacă ne referim la Nicușor Dan și George
Simion, deși sunt parte din sistem, niciunul nu este identificat
într-un mod poate atât de direct cu sistemul. Nicușor Dan a fost
deputat de București, după aceea primar al Capitalei, George Simion
este deputat, deci sunt oameni din sistem. În aceste momente, de
fapt, niciunul nu decontează. Pentru că niciunul nu este cu
adevărat la putere în sens guvernamental, în sens executiv. Acolo
s-ar fi făcut decontul mai repede, așa cum a decontat Ponta în
2014.

Realist,
în ce măsură ar putea să semene alegerile din 2014 cu cele din
mai?

Vor
semăna în sensul în care vom avea o dihotomie, vom avea o
diferență de candidați, cum am spus Exuberantul cu Calmul. Aici va
fi asemănarea, așa s-a încercat și atunci, cu România lucrului
bine făcut, cu care ieșea Klaus Iohannis ca slogan de campanie.
Deci vor semăna lucrurile din punctul ăsta de vedere.

Ar
putea Nicușor Dan să apeleze la „modelul” Iohannis, mai ales că
au puncte comune, pentru a obține victoria?

Diferența
este că în momentul de față Klaus Iohannis, mai ales după
momentul desecretizării datelor ce țin de deplasările
prezidențiale, are o moșterire de imagine foarte, foarte negativă.
Așa că orice asociere ar avea Nicușor Dan, fie ea și subtilă și
subliminală cu Klaus Iohannis, evident că o să-i dăuneze foarte
mult.

Dar
ceea ce văd eu este poziționarea lui ca un soi de outsider. Și se
poziționează ca un soi de outsider vis-a-vis de toată clasa
politică actuală. Deci ideea de a se poziționa cu mesajul pe care
îl are, cu întâlnirile pe care le are, cu nevoia de a căuta
sprijin inclusiv politic din mai multe părți, arată că el, de
fapt, încearcă să se pună în lateralul clasei politice actuale.

Dar
Simion?

George
Simion se pune împotriva clasei politice actuale, Nicușor Dan se
pune în lateralul clasei politice actuale. Și se vede inclusiv din
mesajele pe care le au. Unul este anti-establishment și antisistem,
celălalt este analist, mai degrabă, politic, decât
antiestablishment și antisistem.

Și
atunci unde ar mai semăna Nicușor Dan cu Iohannis?

Seamănă
prin capacitatea de a nu fi persoane conflictuale, căci atunci Klaus
Iohannis nu a fost conflictual în campanie. Deci niciunul nu este
conflictual. Și ca o a doua perspectivă, cred că inclusiv
poziționarea asta de outsider pe care a avut-o și Iohannis venind
din mediul profesoral, era cumva perceput ca un outsider, nu parte a
establishmentului.

Pe
de altă parte, dacă ar fi să-i comparăm pe George Simion sau
Victor Ponta cu un alt fost președinte, am putea să ne oprim la
„modelul” Băsescu, cel puțin prin felul în care se comportă
în campania electorală?

Sigur
că da, pentru că și Traian Băsescu era de tipul player, player de
anti-establishment. Vă aduceți aminte că era
deja primarul Capitalei și cerea votul de încredere cetățenilor
pentru Consiliul General. Asta deși el era, în continuare, primar.
Deci, el deși era la putere și era parte din sistem, se poziționa
ca înăuntru și anti-establishment. Sigur, un pic mai moale la
nivelul de mesaj față de ce vedem acum, dar și mijloacele de
comunicare erau altele, și contextul politic era altul, dar
într-adevăr putem vedea în candidații de astăzi reminiscențe
ale foștilor candidați la prezențiale. De fapt, cred că stilul
lui Băsescu l-au luat toți, cel puțin au încercat să o facă
într-o formă sau alta. Unii au reușit mai bine să-l implementeze
contextului, alții mai puțin. Desigur, mai puțin Iohannis și
Nicușor Dan.

Vorbim
de doi președinți care au câștigat două mandate consecutive,
Băsescu și Iohannis. Care model crezi că ar fi azi mai pe placul
românilor?

Atenție,
românilor le-a plăcut modelul Traian Băsescu pentru că a fost o
dihotomie între Traian Băsescu și Adrian Năstase. Deci, atenție,
pentru că atunci a fost tot pe principiul două portrete de
candidați la prezidențiale care au candidat unul împotriva
celuilalt. Așa le-a plăcut românilor ca alegători Traian Băsescu
sau așa a reușit el între turul 1 și turul 2 să întoarcă
voturile. A luat în plus în turul 2 și voturile altora, care nu
l-au agreat pe Năstase. Asta unu. Doi, Iohannis a câștigat tot
așa, pentru că nu ne-a plăcut atunci în contextul respectiv de
Victor Ponta. Apoi, Iohannis a câștigat pentru că nu ne-a plăcut
în momentul respectiv de Viorica Dăncilă. Deci în permanență
între turul 1 și turul 2 a existat această confruntare de
portrete. Alb versus negru, roșu versus verde, albastru versus gri.
Constant. Și constant fiecare și-a ales o nișă și constant a
încercat pe acea nișă. Și e perfect normal să se întâmple așa,
a încercat pe acea nișă să fie cât mai convingător. Și în
acest context vom avea la fel, indiferent cine intră în turul 2,
vom avea această poziționare de tip dihotomic, de tip 1 versus 2, a
versus b. Ideea este că, în momentul de față, în fiecare dintre
cei doi pe scenariul pe care discutăm noi, găsim asemănări și
reminiscențe cu foștii candidați prezidențiali. Dar, într-adevăr,
cea mai mare asemănare este momentul 2014 din alegerile de atunci.

Mai
contează azi poziționarea pro-PSD – anti PSD, așa cum a fost
timp de 30 și ceva de ani sau mai degrabă vom avea suveraniști
versus anti-suveraniști?

Eu
constant am văzut votul ca fiind o idee de curent, de opinie și de
moment. Doar că acum este o bătălie împotriva unor curente mai
mari care nu sunt neapărat autohtone. Deci tendința asta
suveranistă a votului și existența ideii de suveranism există în
cam toate țările din Europa, există cam în toată lumea la ora
actuală. Diferența este că atunci erau într-adevăr idei liberale
versus idei social-democrate sau era cumva PSD-ul și vreo două-trei
partide satelit care susțineau candidatura prezidențială versus o
coaliție mult mai mare de partide mai de dreapta. Ceea ce acum nu
mai este cazul. Deci nu mai discutăm de liberalism, de
social-democrație, de stânga de dreapta, ci vorbim care dintre
liderii politici cu moștenire de imagine poate să mă susțină pe
mine sau nu. Așa vor pune problema candidații. Și ne amintim cum a
făcut Ludovic Orban cu Elena Lasconi, când s-a retras în favoarea
ei.

Asta
înseamnă că în contextul dat am putea ajunge în situația de
neimaginat acum 5 ani în care în turul 2 o bună parte din
electoratul PSD să-l voteze pe Nicușor Dan, care e apropiat USR?
Sau votanții USR să voteze cu Antonescu, reprezentantul coaliției
PSD-PNL, dacă acesta ajunge în turul 2 cu un suveranist?

Sigur,
este foarte probabil. Depinde, evident, ce se va întâmpla în
primul tur și cineva va ajunge în turul al doilea. Pe de altă
parte, în momentul de față este aglomerație pe dreapta, să
trecem generic pe dreapta, pentru că Crin Antonescu are
contracandidați care îi „mănâncă” din voturi. Îl are pe
Victor Ponta, teoretic, pentru că sunt votanți PSD care se ducă
către Ponta.

Și
o are și pe Elena Lasconi. Și acum, dacă e să ne imaginăm că
Crin Antonescu ar intra în turul 2 cu 40%, facem așa, fix o
simulare, ne uităm că 2%, cu 3%, cu 5%, cât ar strânge ceilalți
care sunt mai mici, îi taie, de fapt, șansele reale de a ajunge în
turul 2. Acest exercițiu de imaginație este valabil pentru fiecare
dintre candidați, în mod egal. Și pentru Ponta, și pentru
Lasconi, și pentru Nicușor Dan.

Același
exercițiu de imaginaț îl putem face și pe partea cealaltă. În
momentul de față într-adevăr există un avantaj aș spune
competițional, pentru că Simion nu mai are contracandidați atât
de vehemenți sau de puternici pe culoarul lui. Poate cu excepția
lui Ponta.

Îți
propun acum alt exercițiu, anume să-i luăm pe principalii
favoriți, 5 la număr, și să vedem care cu ce fost președinte ar
semăna. Și fiindcă am tot vorbit despre Nicușor Dan, hai să
începem cu el.

Pe
Nicușor Dan m-aș feri să-l compar cu Klaus Iohannis de acum,
pentru că are o moștenire urâtă. Dacă seamănă, seamănă cu
Iohannis care se bătea în 2014 cu Ponta.

Ce
argumente ar avea Nicușor Dan în bătălia pentru Cotroceni?

Cred
că Nicușor Dan dacă reușește într-o mare turbulență, cum e
acum, cu foarte multă maree, la nivel de comunicare, dacă reușește
să se poziționeze deasupra, s-ar putea să aibă de câștigat. Și
cred că asta și face, de fapt. Se vede că a crescut în online. Se
vede că, din punctul meu de vedere, a făcut foarte bine că, cu
ghilimelele de rigoare, evident, a furat startul atunci când și-a
anunțat candidatura pentru prezidențiale imediat după alegerile
din 2024. Și sunt ferm convins că o mare parte din votanții din
urbanul mare, orașele mari ale țării, îl vor vota pentru că
acolo are notorietatea. Bazinul lui de votanți este acolo, la nivel
geografic. Orașele medii și mari. Cu precădere cele mari, unde
sunt sunt votanți de dreapta. Mă feresc să spun neapărat un
partid sau alt partid, dar sunt votanți care se uită la această
poziționare. Cum am spus mai devreme, lateralul clasei politice.

Spuneai
că Nicușor Dan ar semăna cu Iohannis din 2014. Cine ar semăna cu
Iohannis din 2020 și campania sa anti-PSD?

Aș
spune că o campanie anti-PSD o face mai degrabă Simion în momentul
de față. Pentru că Iohannis a avut o campanie pozitivă în 2014,
fără atac la alte persoane și alte partide. A fost doar cu mesaj
pozitiv, exact așa cum face și Nicușor Dan acum.

OK,
pe George Simion cu cine l-am putea compara? Spuneai de Băsescu…

Să știi că îl văd
într-adevăr și pe el apropiat de Băsescu. Îl văd ca stil de
comunicare, cu anti-establishment, are constantă idee asta. Simion,
probabil, a fost primul care a îmbrățișat ideea de live pe social
media, de comunicare în timp timp real. Și merge pe ideea de
anti-establishment. Și-a format și el ca și ceilalți până la
urmă, ca și Antonescu, ca și Ponta, ca și Nicușor Dan, ca și
Elena Lasconi, deci spun că și-a format cam propriul lui profil de
comunicator public. Cam știi la fiecare, și ăsta este un lucru bun
pe care îl vedem la nivel de comunicare pentru toți oamenii din
partide, la fiecare între ei, dacă te gândești la numele
respectiv, îți vine în minte o poziționare, o personalitate, o
tipologie de comunicare. Ceea ce arată totuși o nișare bună.

Și
care ar fi plusurile și minusurile sale?

El are, da, el are în momentul
de față un avantaj foarte bun, pentru că a reușit să comunice
eficient, în momentul în care Călin Georgescu a fost interzis. Și
a reușit să fie ca un surfer pe tot valul acesta. Dezavantajul este
că nu toți votanții lui Călin Georgescu se vor duce natural către
el. Asta unu la mână. Și doi la mână, mai are un dezavantaj că,
până la urmă, o parte din votanții lui Călin Georgescu se uită
și la celelalte alegeri, la cele din noiembrie, și o să se vadă
că totuși acolo nu a avut un rezultat foarte bun. Alte dezavantaje
nu văd.

Adică, sincer, îl văd pe el
că s-a poziționat strategic foarte eficient și foarte repede la
momentele respective și tocmai ca, într-un fel, să reușească să
atragă de partea lui cât mai mulți oameni. Și, repet, pe culoarul
lui, el are contracandidat în momentul de față la nivel teoretic,
mă refer, doar pe Ponta. Desigur, în ideea în care, vom avea
prezență mare la vot.

De
ce doar dacă va fi prezența mare?

Pentru că, cu cât avem o
prezență mai mică la vot, de fapt, canidații de acest tip sunt un
pic mai dezavantajați și câștigă candidații care au mașinării
bune de vot în spate, mașinării de partid. Dar cred cu tărie că
va fi prezență mare la vot. Și sunt convins că va fi prezență
foarte mare la vot.

Pe
Crin Antonescu cu ce fost președinte l-ai compara?

Pe
Crin Antonescu îl văd la fel cum era Emil Constantinescu. Așa e
Antonescu în momentul de față. Acel om care încearcă să se
poziționeze în ideea specialistului, în ideea salvatorului
specialist, cu un evident potențial de câștig, dacă reușește să
convingă mai mulți oameni, dar cu riscul în care, ca și pe Emil
Constantinescu, clasa politică poate să-l doboare

Ce
ai spune de Elena Lasconi, care ar fi punctele sale forte și
minusurile?

Pe
Elena Lasconi o văd mai degrabă tot așa, ca o poziționare tot în
lateralul clasic. În momentul de față, aș spune că ea și
Nicușor Dan sunt cam pe același segment de comunicare. Comunică
asemănător, în multe privințe, dar ce mi se pare interesant la
Elena Lasconi este că toată lumea uită că ea a ajuns în turul 2
totuși la celelalte alegeri. Evident, contextul era altul, sunt
convins, dar totuși a reușit să strângă un număr mare de voturi
atunci. Are, în teorie, o bază importantă de votanți. În
practică, cred că a pierdut prin faptul că nu a mai continuat să
comunice atât de vehement, atât de puternic imediat după alegeri.
A comunicat puțin, sigur, a făcut și greșeala în momentul acela
nefericit cu scrisoarea pe care a i-a trimis-o lui Trump ca să se
plângă. N-a ajutat-o, evident. Și cumva a fost prinsă în
malaxorul acela de negocieri de partide pentru intrarea la guvernare
a USR.

Și
cine a ocupat tempo-ul pe care l-a pierdut Elena Lasconi?

Aș
spune că a fost ocupat de Nicușor Dan, dar și de către Simion și
de către Georgescu. Și aici se vede inclusiv în sondajele de
opinie că nu mai e percepută ca fiind, cel puțin acum, un candidat
per se pentru prezidențiale. Vom vedea ce se întâmplă în
următoarele două săptămâni.

Următorul
pe care l-aș propune a fost Ponta. Ce atuuri are el, ce defecte?

Ponta
reușește foarte bine să coaguleze în momentul de față o aripă
destul de consistentă a voturilor din PSD dacă va comunica în
asemenea măsură. Poate fi un personaj politic care să intre
puternic la nivel de influență într-un PSD oarecum debusolat,
dezamăgit, nemulțumit de ce se întâmplă la nivel de alianță.
Eu cred că în momentul de față Ponta inclusiv vrea să facă
acest lucru, să-și joace cartea, rolul ideii de coagulator, de nou
coagulator în interiorul PSD-ului prin ceea ce face. Și, de fapt,
testează apele să vadă câtă susținere are la nivel de partid în
momentul de față. Deci, pentru el, evident obiectivul principal
rămâne să ajungă președinte, să ajungă în turul 2, dar mai
mult decât atât vrea să testeze apele în interiorul PSD-ului, să
vadă câți votanți are și unde.

Ca
stil de lider cu cine l-ai asemăna? Ar semăna cu fostul său
dușman, Traian Băsescu?

Încearcă
să intre pe stilul de comunicare de tip metaforic și direct
percutant cum avea Băsescu, dar încearcă să facă lucrul ăsta
mai ales atunci când iese cu mesaj împotriva lui Antonescu, dar cam
atât. De fapt, cam aici se oprește orice asemănare pe care pot să
zic că o văd.

Ca
politolog și expert în comunicare, ce lipsește în acest moment și
ce ți-ai dori să vezi la toți acești concurenți?

În primul rând, mi-aș dori să
văd o dezbatere între ei toți. Pentru că, până la urmă,
președinții, și asta îmi doresc de la românii care merg să
voteze, toți cetățenii români să-și imagineze președintele ca
fiind garantul real al politicii externe a României. Iar românii
să-și imagineze cum stă persoana respectivă lângă marii lideri
ai lumii și negocează cu politicile și interesul României. Asta
unu la mână. Și poate că oamenii ar trebui să se uite și la ce
limbi străine vorbesc acești candidați. Și să-i evalueze
inclusiv din perspectiva asta, pentru că nu poți să te duci doar
cu interpret pe lângă tine peste tot. Trebuie să cunoști și tu
măcar o limbă străină. Aș spune că astea două perspective sunt
importante.

Ce
greșeli ar trebui să evite, greșeli care ar putea să le fie
fatale și să le distrugă imaginea?

Sunt mai multe lucruri de
evitat, dar eu le-aș recomanda să evite să intre în scandaluri,
să evite să intre în conflicte. Cu adevărat, cred că societatea
s-a săturat de conflicte și de scandaluri de acest tip și mai
degrabă și-ar dori ca acești candidați să iasă cu un mesaj
pozitiv, să iasă cu mesaje constructive. Și, atenție, societatea
are nevoie de modele. Să învețe și să reușească să fie un
model adecvat pentru timpurile pe care le traversăm. Căci doar așa
va putea să convingă votantul român că merită votul său.

Source URL: https://adevarul.ro/alegeri-prezidentiale-2024/iohannis-si-basescu-sursa-de-inspiratie-in-2430271.html


Analyse


2025-03-21 01:45:10

General Sentiment: neutral (score: 0 magnitude: 2.5)

Subject: Strategii electorale pentru Cotroceni

Entity Sentiment:

  • Nicusor Dan: neutral (score: 0 magnitude: 0.5, occurrence: 10)
  • George Simion: neutral (score: 0 magnitude: 0.5, occurrence: 10)
  • Klaus Iohannis: negative (score: -0.3 magnitude: 0.7, occurrence: 8)
  • Traian Basescu: neutral (score: 0 magnitude: 0.4, occurrence: 5)
  • Victor Ponta: neutral (score: 0 magnitude: 0.4, occurrence: 6)
  • Crin Antonescu: neutral (score: 0 magnitude: 0.3, occurrence: 4)
  • Elena Lasconi: neutral (score: 0 magnitude: 0.3, occurrence: 3)
  • Radu Delicote: neutral (score: 0 magnitude: 0.2, occurrence: 2)

Classification:

  • Politics
  • Elections

Language: romanian

Safety Moderation: Politics

Excerpt: Articolul analizeaza strategiile candidatilor la presedintia Romaniei, comparand stilurile de comunicare ale lui Nicusor Dan si George Simion cu cele ale fostilor presedinti Iohannis si Basescu.

Summary: Articolul discuta strategiile electorale ale principalilor candidati la presedintia Romaniei, Nicusor Dan si George Simion, comparandu-le cu campaniile anterioare ale lui Klaus Iohannis si Traian Basescu. Se analizeaza stilurile de comunicare si pozitionarea politica a candidatilor, precum si potentialele influente asupra electoratului. Expertul in comunicare Radu Delicote ofera o perspectiva asupra modului in care aceste strategii ar putea influenta alegerile prezidentiale viitoare.


Post already analysed. But you can request a new run: Do the magic.