De ce numărul semnăturilor necesare pentru candidatura la prezidențiale este prea mare și cine este interesat să rămână așa

Discuția privind numărul de semnături necesare pentru a candida la alegerile prezidențiale este una lungă și încă nesoluționată, în contextul în care se vorbește despre numărul prea mare de susținători necesari pentru a putea intra în cursa electorală care, în prezent, este de 200.000 atât pentru independenți, cât și pentru partide, chiar dacă acestea au o infrastructură teritorială bine pusă la punct.

Discuția a fost reaprinsă zilele acestea de rectorul SNSPA, Remus Pricopie, care și-a anunțat candidatura la prezidențiale, însă nu a depus o listă de semnături, semnalând faptul că numărul acestora este prea mare și nu dovedește nimic, făcând o comparație cu alte țări din Europa, unde numărul necesar este exponențial mai mic. De altfel, acesta a atras atenția asupra faptului că regula împinge candidații la practici ilegale, cum este falsul în declarații, amintind cazul lui Silvestru Șoșoacă sau „confesiunea” lui George Simion, care a declarat că nu poți strânge aceste semnături legal și că nimeni nu o face.

Numărul necesar de semnături pentru candidatura la prezidențiale este dublu astăzi față de cel de la alegerile din 1990, iar de-a lungul timpului această regulă a suferit mai multe modificări. Cartelizarea partidelor însă este una dintre piedicile puse în calea schimbării legii, acestea fiind direct interesate de restrângerea competiției electorale. Mai mult, modificările aduse la legea funcționării partidelor în ultimii ani nu rezolvă problemele de funcționare, piedici precum numărul de semnături sau finanțarea rămânând în vigoare.

Politologul George Jiglău spune că discuția este una veche și încă nerezolvată, iar problema este cu atât mai mare pentru independenți, care nu dispun de resursele pe care le au partidele.

„Da, asta e o discuție, din păcate, veche, care nu s-a rezolvat nicicum cu numărul de semnături. Subiectul vine de foarte departe, de fapt, vine de prin anii 2000, când s-a tot crescut treptat pragul ăsta de semnături cerut la candidatură. Și acum, sigur că vorbim de prezidențiale, unde e numărul cel mai mare, pentru că ne raportăm la 1% din toată circumscripția, care e națională. Dar problema e la fel de valabilă, și, da, mai ales pentru independenți, când e vorba de alegeri locale, și mai ales în localitățile mari, unde, nu mai zic București în primul rând, unde 1% înseamnă zeci de mii de semnături”, afirmă Jiglău pentru Ziare.com.

Acesta subliniază că sunt tot felul de „anomalii” permise în țară, și în localitățile mici, de către această reglementare care se vrea a fi un fel de „prag înainte de alegeri”.

„Numărul ăsta de semnături a crescut treptat, la pachet, cu numărul de semnături necesare ca să formezi un partid. Care, ne amintim că, până în 2015, a fost de 25.000, crescut de la 18.000 în anii 90’. Ultima dată, prin anii 2000, a crescut acest prag la 25.000 de membri, de semnături, de persoane, ca să-ți poți forma un partid politic, distribuiți național, și așa mai departe”, adaugă el.

Acesta amintește despre anul 2015, după prima victorie a lui Klaus Iohannis și toată discuția legată de votul din diaspora, când au fost duse modificări în legea partidelor, permițând, practic, printr-o decizie a CCR, înființarea unor partide doar cu 3 membri, însă piedicile de funcționare au rămas.

„Problema este, însă, că povestea asta cu semnăturile nu s-a rezolvat niciodată, cu toate că și despre asta s-a vorbit foarte mult atunci, și îmi amintesc foarte clar că am fost parte din poveste, fix 10 ani de atunci. S-a vorbit foarte mult și de numărul de semnături, la pachet cu numărul de persoane necesare să formeze un partid, pe motiv că degeaba scazi numărul de membri de partid cu care poți să formezi un partid la trei, dacă în alte părți ale legislației, care nu e integrată, că nu avem cod electoral, menții alte bariere foarte ridicate și principala invocată este acel număr de semnături. Nouă ni se invocă tot timpul faptul că zice Comisia de la Veneția, apare acel 1% la Comisia de la Veneția, dar Comisia de la Veneția spune că este un prag maximal care trebuie să fie justificat de circumstanțe, dar ai noștri, de lene sau de conveniență, o iau de bine”, afirmă acesta.

Politologul spune că este bine că se discută despre problema accesului la competiție, acest prag de semnături fiind o barieră de acces în competiția electorală. Acesta adaugă faptul că independenții sunt obligați la o întreagă infrastructură electorală de care nu dispun, comparativ cu partidele mari.

„Este un avantaj direct băgat în lege pentru candidații partidelor mari sau pentru partidele mari, așa cum sunt elementele de finanțare a campaniilor sau de finanțare a partidelor între alegeri, care la fel sunt puse în lege și funcționează în beneficiu extrem de evident al partidelor mari. Și de aici încolo este un dezavantaj în competiție care e foarte greu de trecut de către partidele mici. Degeaba avem partidul cu trei membri și pot să formez partide peste noapte dacă după aceea nu le dai pârghiile necesare să funcționeze”, spune Jiglău.

Faptul că Remus Pricopie ridică această problemă în spațiul public dă speranță că s-ar putea întâmpla ceva, având în vedere că rectorul SNSPA are o anumită influență pe care alții nu o au, consideră politologul.

„Cred că e benefic pentru democrație, nu neapărat dacă sunt mai mulți candidați, ci dacă aceste bariere de acces la competiție sunt într-o zonă rezonabilă care să ofere un punct de pornire cât se poate de egal pentru toți competitorii. Deci să o iau altfel. Partidele mari și candidații partidelor mari oricum au foarte multe avantaje care derivă din notorietate. E evident că PSD, PNL și candidații lor cei care sunt în Parlament vor pleca cu foarte mare avantaj într-o competiție comparativ cu, nu știu, un partid nou fondat la Cluj sau la Galați”, spune Jiglău.

Acesta subliniază că, din cauza acestei bariere, este greu să vedem noi curente politice în competiția electorală, cum sunt ecologiștii sau alte orientări politice, condiționați oricum de o barieră „naturală” constituită de „împământenirea” partidelor tradiționale în instituțiile statului.

George Jiglău face o legătură între barierele electorale și dinamica din aceste zile din politica și societatea românească.

„A coborî aceste bariere cred că este un element de calitate a democrației. O cerință pentru a da mai multă voce inclusiv unor segmente de societate, ca să zic așa, care în mod constant se simt nereprezentate. Pentru că eu pot să fac o legătură în mintea mea cu dinamicile astea urâte din ultimele luni și cu faptul că anumite idei din societate au fost ținute la capac, să zicem, de dinamici de genul ăsta care au barat accesul la exprimare politică, la competiție politică pentru anumite idei din societate. Și admit că, spunând asta, da, pot să deschizi un pic Cutia Pandorei și să-ți apară tot mai activ în scena publică și idei care nu sunt neapărat compatibile cu democrația, dar eu zic că e mai bine ca ele să apară oarecum natural de la firul ierbii, unde sunt și destule idei prietenoase cu democrația și să fie un dialog și eventual o contraargumentare, decât să clocotească și să bubuie la un moment dat așa cum vedem de câteva luni încoace”, completează acesta.

În ceea ce privește exemplele pe care Remus Pricopie le-a dat cu privire la țări care au praguri de strângere de semnături exponențial mai mici decât în România, trebuie să țină cont de mărimea României și de modul „ciudat” în care este împărțită administrativ.

„E bine să existe niște filtre, chiar și sub forma asta de semnături, însă acel 1% e mult prea mare. Dar, vreau să zic că au mai fost niște tentative și am mai făcut propuneri din astea despre ce să se întâmple cu pragul ăsta de semnături, așa încât să-l păstrăm în ideea că e bine să fie niște filtre, să arăți că ai o notorietate, că ai făcut ceva, că ai oarece relevanță pentru comunitate și lumea îți dă așa un soi de endorsement, că da, ăsta e bun de candidat, până la fi bun de funcția pentru care candidează, dar e o zonă acolo de echilibru între a nu avea nimic și a avea mult prea mult cum este acum, care nu-i totdeauna ușor de atins”, spune Jiglău.

Acesta este mirat de faptul că Remus Pricopie aduce în discuție subiectul semnăturilor, având în vedere că el nu a fost implicat în astfel de discuții, dar apreciază că tema a fost aruncată „populist”, pentru a prinde în spațiul public.

Cu timpul, cu cât această discuție legată de semnături este adusă mai des în spațiul public, cu atât partidele, care nu-și doresc să audă despre astfel de propuneri, s-ar putea simți obligate să o abordeze.

La alegerile prezidențiale din 1990, primele alegeri democratice post-decembriste, pragul necesar de semnături pentru candidatură era de 100.000, de două ori mai mic decât cel de astăzi.

Comparativ, la alegerile din 2000, am avut cel mai mare prag de semnături, 300.000, legea fiind modificată, iar la alegerile din 2004 să fie necesare 200.000 de semnături.

Remus Pricopie, profesor universitar și fost ministru al Educației, și-a anunțat oficial candidatura pentru alegerile prezidențiale. Într-o postare pe rețelele sociale, Pricopie a explicat motivele deciziei sale și viziunea sa pentru România.

În mesajul său, Pricopie a subliniat faptul că își depune candidatura fără liste de semnături, considerând cerința actuală de 200.000 de semnături drept nedemocratică și neconformă cu spiritul Constituției României. El a evidențiat diferențele față de alte țări europene, precum Bulgaria și Austria, unde pragul pentru înscrierea în cursa electorală este mult mai redus.

„Dosarul meu de candidatură nu este însoțit de liste de semnături deoarece în nicio țară membră a Uniunii Europene nu sunt solicitate atât de multe semnături de susținere precum în România. De exemplu, în Bulgaria un candidat independent se poate înscrie cu doar 2.500 de semnături. În Austria este nevoie de 6.000 de semnături pentru a fi înscris în cursa prezidențială. În plus, întreaga dezbatere din ultimele zile privind modalitățile potențial oneroase de a strânge 200.000 de semnături de susținere dovedește că nu este o cerință democratică. De asemenea, nu trebuie să uităm faptul că, inclusiv la alegerile prezidențiale de anul trecut, au fost mai mulți candidați care nu au obținut nici măcar o zecime de voturi din numărul de semnături depuse la înscriere. Atunci, care mai este rostul acestor semnături de susținere, ce dovedesc ele? În aceste condiții, consider că prevederea din legea electorală de a avea o listă de 200.000 susținători, impusă acum două decenii, nu este în conformitate cu spiritul Constituției României.”, a afirmat Pricopie, într-o postare pe Facebook.

Acesta a amintit și de posibilele încălcări ale legii la care sunt dispuși candidații pentru a întruni numărul necesar de semnături, semnalând episodul în care George Simion a recunoscut că acestea nu pot fi obținute legal și că nimeni nu le obține legal.

Candidatura lui Remus Pricopie a fost respinsă, luni, de Biroul Electoral Central.

Source URL: https://ziare.com/alegeri-prezidentiale-2025/numar-ridicat-semnaturi-interese-1930056


Analyse


2025-03-17 22:04:09

General Sentiment: neutral (score: 0 magnitude: 2.5)

Subject: Numar semnaturi candidatura prezidentiala

Entity Sentiment:

  • Remus Pricopie: positive (score: 0.4 magnitude: 0.6, occurrence: 5)
  • George Jiglau: neutral (score: 0 magnitude: 0.2, occurrence: 3)
  • SNSPA: neutral (score: 0 magnitude: 0.1, occurrence: 1)
  • Silvestru Sosoaca: negative (score: -0.3 magnitude: 0.3, occurrence: 1)
  • George Simion: negative (score: -0.3 magnitude: 0.3, occurrence: 2)
  • Klaus Iohannis: neutral (score: 0 magnitude: 0.1, occurrence: 1)
  • Comisia de la Venetia: neutral (score: 0 magnitude: 0.2, occurrence: 2)
  • PSD: neutral (score: 0 magnitude: 0.1, occurrence: 1)
  • PNL: neutral (score: 0 magnitude: 0.1, occurrence: 1)
  • Bulgaria: neutral (score: 0 magnitude: 0.1, occurrence: 1)
  • Austria: neutral (score: 0 magnitude: 0.1, occurrence: 1)

Classification:

  • Politics
  • Elections

Language: romanian

Safety Moderation: Politics

Excerpt: Discutia despre numarul mare de semnaturi necesare pentru candidatura la alegerile prezidentiale din Romania, subliniind dificultatile pentru candidatii independenti si comparatiile cu alte tari europene.

Summary: Articolul discuta despre numarul mare de semnaturi necesare pentru candidatura la alegerile prezidentiale din Romania, subliniind dificultatile intampinate de candidatii independenti in comparatie cu partidele mari. Remus Pricopie, rectorul SNSPA, critica aceasta cerinta, considerand-o nedemocratica si neconforma cu spiritul Constitutiei Romaniei. El subliniaza diferentele fata de alte tari europene, unde pragul este mult mai mic. Politologul George Jiglau adauga ca aceasta bariera afecteaza competitia electorala si impiedica aparitia unor noi curente politice. Articolul mentioneaza si posibilele practici ilegale la care recurg candidatii pentru a obtine semnaturile necesare.


Post already analysed. But you can request a new run: Do the magic.