Volumul personal al lui Napoleon Bonaparte I consul, tipărit în 1804 înainte de încoronarea sa ca Împărat al Franței, este scos la vânzare de casa de licitați Tajan, de la Paris.

Este prima și singura ediție oficială, tipărită la Paris, Imprimerie de la République. Tajan descrie volumul: “marochin roșu cu granulație lungă, ruletă de palmier încadrată, disc radiat la colțuri, mare scut central purtând cifra NB, cotorul neted împodobit cu urne și ovale zimțate în stil antic alternând, și mici evantaie în colțuri, pe cupe și în cadrul interior, frize grecești, margini aurite. Tipărit pe pergament mare, purtând o ștampilă de ceară roșie cu mențiunea „Bonaparte Ier Consul de la Rep”, este legat în cifrul NB al primului consul.”

Estimarea dată de Tajan este cuprinsă între 100 000 și 200 000 €.

“Geneza Codului civil a fost pe deplin prezidată și condusă de Napoleon, care a lansat activ această reformă importantă începând cu 1800. Această lucrare a reprezentat o miză majoră pentru Napoleon Bonaparte, care a folosit-o ca pe un instrument de putere și prestigiu.” se scrie pe pagina de internet Tajan.

“Ediția originală in-4 este rară, iar în catalogul La Malmaison (1829, nr. 284) este menționat un singur alt exemplar pe hârtie velină mare. Cunoaștem 3 exemplare ale acestei ediții originale in-4 pe hârtie velină pentru consuli, dintre care două sunt deținute la BnF. Dar acest volum pe hârtie vâscoasă mare, cu figura Primului consul, este singurul aflat în mâini private. De la căderea Imperiului, acesta a rămas în aceeași familie. Acesta conține o prețioasă scrisoare autografă semnată de J.-P. Charvet, fiul intendentului de la Saint-Cloud, Étienne Charvet, care atestă proveniența sa; acest Cod civil făcea parte din biblioteca personală a lui Napoleon de la Saint-Cloud.” adaugă Tajan.

Volumul personal al Primului Consul este deosebit de prețios, întrucât Codul civil este cea mai mare operă a lui Napoleon. Este unul dintre cele mai importante titluri din bibliotecile sale private, iar împăratul dorea ca acesta să fie prezent în fiecare birou din toate reședințele sale, chiar și pe insula Elba. Înainte de moartea sa pe Sfânta Elena, Napoleon a spus: „Adevărata mea glorie nu este să fi câștigat 40 de bătălii. Waterloo va șterge amintirea atâtor victorii. Ceea ce nimic nu va șterge, ceea ce va trăi veșnic, este codul meu civil”.

Publicat în 1804, Codul Civil  mai este încă în vigoare și astăzi, contribuind la diferențierea țărilor continentale care au căzut sub influența lui Napoleon de națiunile cu drept comun anglo-saxon, scrie The Times.

Codul civil, redactat de patru juriști în cadrul unor reuniuni prezidate adesea de Napoleon însuși, este considerat de mulți drept o piatră de hotar juridică. Fundația Napoleon, o instituție privată dedicată studiului lui Napoleon, afirmă că a fost „un triumf al legii scrise asupra obiceiurilor” și că lucrarea a servit drept model pentru multe alte țări.

A doua ediție, publicată în 1807, după ce Napoleon se declarase împărat, a fost denumită oficial Codul napoleonian. Cea de-a treia, din 1816, după ce a fost învins la Waterloo, a revenit la numele original.

Aproximativ jumătate din cele 2 281 de articole ale codului său civil au rămas intacte, deși altele, în special cele care consacră viziunea sa patriarhală, au fost modificate. În 1970, articolul care spune că „soțul datorează protecție soției sale, iar soția ascultare soțului” a fost modificat pentru a spune că „soții își asumă împreună conducerea morală și materială a familiei”.