În condițiile în care „jumătate dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 34 de ani și-au făcut deja planuri să plece din România”, iar în anul 2022 peste 18.000 de tineri, cu vârsta de până la 24 de ani, au părăsit România definitiv – cu 6.000 mai mult decât în 2021 –, susținerea sau respingerea unui model de guvernare centrat pe respectarea art. 1, alin. 1 din Constituția României, baza „modelului suveranist”, este influențată de mai mulți factori psihologici, care țin de percepția securității, identității și controlului asupra propriei vieți.
Ce îi determină pe tineri să plece din țară? Cât de prezent este sentimentul de apartenență sau de marginalizare la români? De ce tot mai mulți români declară că se simt străini în propria țară? Să fie toate acestea încă un motiv în plus care a determinat, în 2023, plecarea din țară a peste 50.000 de români?
Cuprinși de ceața propriei neputințe, decidenții se dovedesc repetenți la proiectele pe termen mediu și lung pentru România! Prin comparație, în ultimii 34 de ani, România a pierdut prin migrația externă definitivă circa 6,5 milioane de români, alte 4 milioane fiind în curs de clarificare a statutului lor în țările în care se află! Câți români mai trăiesc în România? Câți români mai doresc să rămână în țară?
În contextul în care granițele Europei se schimbă deja, după declarația președintelui american Donald Trump, iar Europa este exclusă de la negocierile pentru pace dintre Ucraina și Rusia, România are nevoie de o politică care să readucă românilor speranța pentru o viață mai bună.
Astfel, printre factorii psihologici care îi pot determina pe oameni să susțină sau să respingă un model „suveranist” de guvernare, regăsim nevoia de securitate și stabilitate, dar și asigurarea unei identități naționale puternice prin valorificarea memoriei colective și prin respectul față de propria noastră istorie.
Spre deosebire de factorii psihologici care pot susține un model „suveranist” de guvernare, deschiderea către diversitate și globalizare, respectiv persoanele care valorizează multiculturalismul și cooperarea internațională, sunt mai puțin predispuse să accepte un model guvernamental centrat pe suveranitate. Tot în acest sens, persoanele care consideră că UE și NATO sunt benefice pentru democrație și dezvoltare economică vor vedea „suveranismul” ca un risc de izolare.
Ce înseamnă însă acest risc în condițiile în care Europa se simte deja amenințată de SUA?
În prezent, pe fondul ultimelor evenimente care tulbură echilibrul Europei și grăbesc „principalele state europene” să se întâlnească la Paris pentru a discuta „despre evoluțiile recente din negocierile de pace între SUA și Rusia în contextul războiului din Ucraina”, cât de adevărat este că „România nu a fost invitată la summit din cauza faptului că încă nu ar fi pregătită pentru acest eveniment important”?
De ce Polonia a fost invitată la acest summit, în condițiile în care eforturile României, inclusiv prin donarea sistemului de apărare „Patriot” ucrainenilor, ar trebui să îi asigure un loc la masa celor puternici și nu încă o umilință sesizată și de presa internațională?
Faptul că România nu a fost invitată alături de Germania, Marea Britanie, Italia, Polonia, Spania, Olanda și Danemarca, precum și alături de președintele Consiliului European, președintele Comisiei Europene și secretarul general al NATO, reprezintă încă o dovadă că România este privită ca o „țară de mâna a treia” sau că servește interesele SUA?
În acest context, în mod cert, întreaga lume se află deja în schimbare, fiind nevoie de stabilitate și de certitudine, subsumate securității psihologice. În condițiile în care Noua Ordine Mondială înregistrează întâlnirea „principalelor state” din Europa, alături de Consiliul European, Comisia Europeană și NATO, reprezentate la cel mai înalt nivel, iar SUA și Rusia se întâlnesc în Arabia Saudită pentru negocieri cu teme știute și neștiute, cine încurajează diminuarea anxietății sociale în fața amenințărilor și crearea unui mediu unitar, bazat pe respect și încredere, inclusiv la nivel internațional?
Din nefericire, drama noastră este că, în ultimii 35 de ani, nu am avut parte de un președinte care să vină în întâmpinarea nevoilor reale ale cetățenilor și să gândească la apărarea intereselor naționale. Dacă o guvernare „suveranistă” oferă politici clare, care protejează interesele românilor și limitează influențele externe percepute ca amenințătoare, cetățenii pot simți un control mai mare asupra propriului viitor.
Fără să îndemnăm la atitudini neconforme cu respectul față de adevăr, o posibilă guvernare „suveranistă”, cu accent pe tradiție, valori naționale și unitate, poate reduce anxietatea legată de schimbările culturale rapide. Încurajarea comunicării deschise și oneste, acceptarea diversității de idei și opinii, leadership-ul care promovează transparența și empatia sunt esențiale pentru menținerea stării de sănătate!
Pentru echilibru, cât de importantă este respectarea Constituției României? Cine mai gândește la un „proiect de țară” bazat pe fapte și nu pe vorbe? Cine încurajează „cultura tăcerii”?
În mijlocul acestui haos, potrivit „Open Sources”/thediplomaticaffairs.com, cât de adevărat este că „Rusia pare să fie singurul binefăcător, deoarece dezordinea regională se aliniază cu interesele sale strategice”? Potrivit aceleiași surse, „conflictul ruso-ucrainean în curs complică și mai mult situația, Moscova fiind aparent pregătită să exploateze instabilitatea din România în avantajul său (…) Evenimentele care se desfășoară servesc ca o reamintire clară a echilibrului delicat de putere din Europa de Est și a consecințelor de anvergură ale manevrelor geopolitice”.
Cât de mult contribuie aceste provocări la consolidarea securității naționale? Această întrebare trebuie să rămână o temă de reflecție!
România, încotro?
Nicolae Radu a ocupat functii importante in sistemul national de securitate precum: Sef Centru de Expertiza Psihologica in cadrul SPP, Director Imputernicit la Centrul de Psihosociologie al MAI, consilier secretar de stat MAI, consilier CSAT, Administratia Prezidentiala si purtator de cuvant al Academiei de Politie “Alexandru Ioan Cuza”.
Radu Nicolae este profesor universitar dr. in cadrul Universitatii “Spiru Haret” din Bucuresti. Din anul 2018, in calitate de profesor asociat, a predat cursuri de Ledership, Laborator de specialitate – Servicii de informatii si Psihopatologie militara in cadrul Universitatii Bucuresti.
Din anul 2015, Nicolae Radu este abilitat conducator de doctorat pentru Informatii si securitate nationala in cadrul Universitatii Nationale de Aparare “Carol I”.
In prezent, Nicolae Radu are preocupari operationale in spatiul intelligence, de prevenire si combatere a terorismului, dar si in zona psihologiei aplicate pentru personalul destinat misiunilor speciale tip Sayeret Matkal din cadrul Israel Elite Special Forces Unit si General Staff Reconnaissance Unit 269.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
Nu rata știrile importante ale zilei
Source URL: https://ziare.com/politic/de-ce-romania-este-privita-ca-o-tara-de-mana-a-treia-cine-incurajeaza-cultura-tacerii-1925220