Un raport din 1994 desecretizat de Agenția Centrală de Informații a SUA (CIA) vorbește despre România ca fiind o „insulă de stabilitate în Balcani”, dar și un stat aflat la „mila unor state europene puternice precum Rusia și Germania”. La vremea respectivă, „majoritatea românilor consideră Ungaria principala amenințare la adresa țării lor”.
Documentul este datat 7 iulie 1994, potrivit Libertatea. La acea vreme, președinte era Ion Iliescu, iar în fruntea Executivului era Nicolae Văcăroiu (1992-1996). Perioada „mineriadelor” nu a ajutat imaginea țării.
„Bucureștiul este suspicios cu privire la intențiile Budapestei în ceea ce privește Transilvania, unde locuiesc aproximativ 1,6 milioane de maghiari și unde au avut loc revolte etnice în 1990. Un tratat bilateral de prietenie rămâne blocat din cauza insistenței României de a obține garanții explicite privind frontierele și a cererilor Ungariei de a obține garanții privind tratamentul minorității maghiare din România.
Cu toate acestea, relațiile militare româno-ungare ar fi bune, iar revenirea la putere a foștilor comuniști maghiari în urma alegerilor de luna trecută (8 mai 1994 – n.r.) ar putea deschide calea pentru îmbunătățirea relațiilor politice”, se arată în document. Tratatul avea să fie semnat la 16 septembrie 1996, la Timișoara.
Documentul vorbește și despre percepția românilor față de Rusia, la vremea la care în fruntea federației era Boris Elțîn.
„Oficialii români percep prezența continuă a Rusiei în Moldova și reapariția Moscovei în calitate de apărător al sârbilor ca pe o dovadă a continuării planurilor imperialiste. La începutul lunii aprilie, înalți oficiali ai MAE au protestat față de faptul că ultimele propuneri ale Rusiei pentru soluționarea conflictului din Moldova vizau obținerea unor drepturi de bază permanente acolo pentru a exercita presiuni asupra Ucrainei”, spune CIA.
La acea vreme, România negocia protecție din partea marilor puteri.
„Bucureștiul, simțind lipsa garanțiilor de securitate din partea Occidentului, încearcă să îmbunătățească relațiile cu Moscova. Pentru a obține sprijin internațional în disputele sale regionale, Bucureștiul s-a concentrat pe îmbunătățirea relațiilor cu Statele Unite și cu instituțiile economice și de securitate occidentale. Bucureștiul a sprijinit Parteneriatul pentru Pace, considerându-l un compromis acceptabil, care oferă României oportunitatea de a lucra la strângerea legăturilor cu NATO”, conform raportului.
În perioada aceea, CIA a realizat o analiză care vorbea și despre aderarea României la NATO, cu referire la provocările pe care le avea în față Gheorghe Tinca, primul ministru civil al Apărării de după 1990. Tinca a fost în funcție în perioada 6 martie 1994 – 12 decembrie 1996. Un ministru civil era o condiție pentru aderarea la NATO.
„Noul ministru civil al apărării din România, Gheorghe Tinca, trebuie să facă față unui sistem politic din ce în ce mai controversat și unui buget din ce în ce mai mic, încercând în același timp să consolideze legăturile cu NATO și să îmbunătățească relațiile cu Rusia și Ucraina.
Tinca, un diplomat cu experiență, care a lucrat la ONU la începutul anilor 80, l-a înlocuit în martie pe popularul ofițer de carieră, generalul Niculae Spiroiu, care a căzut victimă unei campanii prelungite de denigrare din partea presei naționaliste. Tinca va fi probabil un susținător al participării active a României la Parteneriatul pentru Pace și al aderării la NATO. El împărtășește îngrijorarea elitei românești că securitatea națională ar fi în pericol dacă rivalul regional Ungaria ar intra în NATO înaintea Bucureștiului.
România și-a demonstrat sprijinul pentru Parteneriatul pentru Pace, fiind prima țară care a semnat documentul-cadru. Pentru a-și susține candidatura pentru aderarea la NATO, armata ia măsuri pentru a-și îmbunătăți capacitățile de menținere a păcii și pentru a stabili legături cu armatele occidentale”, spunea CIA.
Cea mai mare problemă era, însă, una economică. Situația precară împiedica România să își aducă forțele armate la standardele NATO.
„Presa locală relatează că Parlamentul a respins cererea de fonduri suplimentare pentru susținerea Parteneriatului pentru Pace, formulată de Tinca în bugetul pe 1994. Întreprinderile militare controlate de Ministerul Apărării au avut de suferit ca urmare a scăderii achizițiilor, iar un oficial a avertizat cu privire la concedieri majore. Tinca se străduiește, de asemenea, să atenueze sentimentul de izolare al Bucureștiului prin îmbunătățirea relațiilor cu Moscova și Kiev, conform relatărilor din presă”, informa CIA.
În acea perioadă, oficialii români erau preocupați de prezența forțelor ruse în eforturile de menținere a păcii din Bosnia, în timpul războaielor iugoslave.
„Acest lucru a întărit îngrijorarea României prin crearea a două puncte critice – fosta Iugoslavie la granița de vest și Moldova în est – cu o prezență militară rusă. Tinca a fost gazda miniștrilor rus și ucrainean ai apărării pentru a discuta despre piese de schimb, iar Tinca împărtășește aproape sigur îngrijorarea continuă a Bucureștiului cu privire la Iugoslavia.
Bucureștiul a susținut sancțiunile economice ale ONU împotriva Serbiei, subminându-și relația cu un aliat tradițional ca parte a unei încercări calculate de a îmbunătăți legăturile cu Occidentul. Oficialii se tem că România se confruntă cu unele dintre aceleași probleme care au afectat fosta Iugoslavie – minorități nemulțumite și dispute persistente la frontieră”, se mai arată în document, conform sursei citate.
Nu rata știrile importante ale zilei
Source URL: https://ziare.com/cia/analiza-romania-1994-rusia-ungaria-iliescu-mineriade-1919731