Un reputat istoric, scrisoare pentru Marcel Ciolacu: Reorganizarea României va genera tensiuni

Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei subliniază, în scrisoarea trimisă premierului Marcel Ciolacu, că este necesar ca dezbaterea asupra regionalizării să includă pe lângă oamenii politici, care vor lua deciziile și vor legifera, și reprezentanți ai societății civile, ai mediului de afaceri și ai celui academic. Și asta pentru că, avertizează istoricul Dorin Dobrincu, folosirea unor termeni precum desființare sau comasare vor crea rețineri față de regionalizare, vor crește nemulțumirile și vor fi alimentate mișcări anarhiste.

Ce solicită premierului Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei? RFI România i-a adresat această întrebare istoricului și activistului Dorin Dobrincu.

I-am solicitat premierului României, Marcel Ciolacu, o întrevedere cu reprezentanții Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei pentru a-i prezenta punctele de vedere și argumentele pe care le avem noi asupra regionalizării României. Pentru că, reamintesc, PSD ne-a anunțat că s-a discutat în interiorul partidului constituirea unui grup de lucru care să aibă în vedere reorganizarea administrativ-teritorială. Erau menționate doar chestiunile, să spunem, de la nivelul foarte de jos. Adică comasarea comunelor, ceva foarte vag, și era omisă această temă, totuși foarte importantă, a regionalizării.

Care sunt pericolele unei reorganizări administrativ-teritoriale făcută fără consultarea societății civile, a experților?

Reorganizarea administrativă trebuie făcută în mod așezat. Trebuie să existe o dezbatere publică la care să participe politicienii, în mod evident, administrația, dar și asociațiile civice, mediul de afaceri și mediul academic. Pentru că există expertiză în această țară, dar ea este practic neutilizată.

Ați menționat foarte bine de vechimea acestei dezbateri în societatea noastră post-comunistă. S-a discutat la început anilor 2000, după aceea au fost discuții explicit pe regionalizare în diverse forme în 2009, în 2013, în 2022. Dar la un nivel superficial și absolut trecător.

Adică nicio formațiune politică nu a insistat asupra acestei chestiuni mai mult de un anotimp-două. Și nu exagerez, nu e o metaforă. Și ceea ce observăm și o spunem în baza unei experiențe deja certificate a Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei, există un slab interes, dincolo de vorbe, din partea politicienilor. Și există, practic, o necunoaștere periculoasă pentru ceea ce s-ar putea întâmpla cu teritoriul. Până la urmă, vorbim de o Românie care, din punct de vedere administrativ, a rămas, grosso modo, în cadrele din anii 1960, mai precis, din 1968, când au fost constituite județele. În mare parte așa cum le știm până astăzi.

Însă România se află într-o Europă care, în bună măsură, are mai multe nivele de organizare administrativă, inclusiv regiunile. Noi avem doar așa o formă goală de conținut, numită regiuni de dezvoltare. Dar care sunt simple unități statistice, unde nu există administrații locale deasupra județelor, în care nu există consilii alese de locuitori. E foarte important să nu avem, asta accentuez, să nu avem o trasare inginerească din birouri a viitoarelor regiuni. Pentru că, totuși, o țară ca România, care are istorie, care are diferențe regionale, care are identități locale și regionale trebuie să țină cont de toate acestea. Pentru ca viața oamenilor să devină mai bună, nu să fie complicată.

E important să existe această dezbatere publică inclusiv pentru a scăpa de fricile existente în societate, cultivate uneori de politicieni, de tot felul de demagogi, că prin regionalizare țara ar fi slăbită, eventual că ar intra în disoluție. Nici vorbă de așa ceva. Este vorba, de fapt, de o mai bună administrare a spațiului dar și de un accent pus pe democratizarea reală a politicii noastre.

Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei a publicat recent volumul „Regionalizarea către un model de bună guvernanță a României”. Am văzut și rezultatele recensământului. În teritoriu, însă, lucrurile sunt altfel. Va exista opoziție la procesul de reorganizare administrativ-teritorială?

Da, există o teamă a localităților mici, în special a comunelor mici, care au număr mici de locuitori, care sunt vulnerabile economic. Dar problema lor nu este atât în raport cu regionalizarea, cât cu posibila desființare.

Se folosește acest cuvânt. Oamenii sunt neîncrezători inclusiv în cuvântul comasare. Tocmai de asta trebuie să existe o dezbatere publică în care toate aceste temeri, pe de o parte, speranțe, pe de alta parte, să existe la suprafață, să le știm.

Dacă se va impune ceva care va fi perceput și de administrații locale, și de locuitorii de acolo, ca ceva în defavoarea lor, evident că vor crește nemulțumirile, vor fi alimentate tot felul de mișcări anarhiste și așa mai departe. Pentru asta avem nevoie, pe de-o parte, să înțelegem că oamenii trebuie să conlucreze, că localitățile învecinate trebuie să conlucreze. Comunele, spre exemplu, din apropierea marilor orașe, care au prosperitate, până la urmă își datorează, în bună măsură, această prosperitate tocmai vecinătății marilor orașe. Ar trebui să nu fim atât de egoiști încât să nu ne pese de cei aflați la margine. Pentru că, vedem, toate acestea se răzbună din punct de vedere social.

Nu putem trăi într-o țară în care unele regiuni urcă foarte mult pentru că sunt vecine cu alte țări sau regiuni dezvoltate și pentru că au centralitate politică și administrativă… în timp ce altele sunt, pur și simplu, ignorate, aruncate în marginalitate. Pentru că lucrurile acestea, cum spuneam, se răzbună în cele din urmă!

Sursa: RFI, în traducerea Rador Radio România