Relațiile bilaterale între România și Japonia sunt într-o creștere fără precedent. În plus, numeroși români au cariere la vârf în Japonia. O spune, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, Ovidiu Raețchi, ambasadorul României în Japonia.
Japonia este deja
unul dintre principalii parteneri economici
asiatici ai țării noastre şi cel mai
mare investitor din Asia, companiile nipone fiind implicate în
modernizarea infrastructurii strategice, în modernizarea
facilităților energetice sau în industrii de vârf, cum
ar fi industria auto.
Iar românii se bucură de
multe aprecieri în Japonia, în toate domeniile în care activează.
Perspectivele pentru viitor sunt foarte bune, fiind multiple domenii
cu mare potențial de creștere în colaborarea economică dintre
România și Japonia.
Ovidiu Raețchi a fost acreditat
ambasador al României în Japonia pe 27 iunie 2024, de președintele
României, Klaus Iohannis. Și-a prezentat copiile scrisorilor de
acreditare la MAE japonez pe 30 septembrie 2024. Iar
pe 13 noiembrie 2024 a avut onoarea
de a își prezenta scrisorile de
acreditare Majestății Sale Naruhito, Împăratul Japoniei.
Un expert de top în
relații internaționale, ambasadorul Ovidiu Raețchi este doctor
în istorie (Facultatea de Istorie a Universității București) și
doctor în științe politice (SNSPA). Deține un master în Cultură
Arabă (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității
București) și un master în Civilizația Ebraică (Facultatea de
Litere a Universității București). Este
licențiat în Științe Politice (SNSPA).
A ocupat poziția de președinte al
Centrului Euro-Atlantic de Reziliență, cu rang de secretar de stat
în Ministerul Afacerilor Externe. Anterior, a fost vicepreședinte
al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță
Națională în Camera Deputaților și deputat în Parlamentul
României pentru Diaspora (2012-2016), respectiv pentru București
(2016-2020).
În trecut a
fost, printre altele, editorialist pentru
”Adevărul”.
A predat, în calitate de profesor
asociat, cursuri de „Istoria diplomației”, „Istoria integrării
europene” (licență) și „Conflicte și diplomație: strategii
de mediere și reziliență”, respectiv „Instituții și
organisme în arhitectura Uniunii Europene” (master).
Sunteți de la începutul lunii
octombrie ambasadorul României în Japonia. Ce v-a frapat cel mai
mult în prima lună privind cultura și civilizația niponă?
Rigurozitatea. Orice proces este
temeinic, minuțios, deplin respectat. Venind din spațiul
est-european, unde istoria a favorizat în mult mai mare măsură
„improvizația creativă”, această strictețe este frapantă în
sensul bun – provoacă admirație. Chiar și în cultura
occidentală există formula „to cut corners” – un fel de „să
o iei pe scurtătură” –, când crezi că poți sări peste niște
etape de dragul vitezei sau al eficienței. În Japonia acest lucru
este exclus, procedurile nu se negociază. Și extraordinara politețe
a poporului japonez este o formă de rigoare, la care se adaugă o
delicatețe naturală, un umanism specific nipon.
Ce valori au atins schimburile
comerciale România-Japonia în 2023 și care sunt estimările pentru
acest an și perspectivele pentru viitor?
La 31 decembrie 2023, volumul total al
schimburilor comerciale ale României cu Japonia a fost de 1265,68
milioane dolari ( în creștere cu 13,50%
față de 2022), din care exportul a fost de 824,50 milioane dolari
(în creștere cu 18,35% față de 2022) și importul de 441,18
milioane dolari (+5,43% față de 2022),
soldul fiind de 383,32 milioane dolari în
favoarea României. Aș adăuga că în 2023 soldul balanței
comerciale a fost favorabil României pentru al patrulea an
consecutiv.
Și trebuie spus că semnarea
Parteneriatului Strategic România-Japonia în martie 2023 a eliberat
foarte multe energii latente. Proiecte care au fost negociate ani de
zile (linia de metrou M6 spre Otopeni, plecată de la o finanțare
asigurată de Guvernul de la Tokyo lansarea obligațiunilor Samurai
pe piața japoneză, deschiderea ICR Tokyo) au fost concretizate
rapid după parafarea Parteneriatului Strategic.
Am avut deja două ediții ale
Forumului Inovării România-Japonia, pentru prima dată în 2023, la
Cluj, și în vara acestui an la Tokyo. În luna noiembrie 2024 a
fost lansat la București un Forum Energetic România-Japonia, la
care prezența niponă a fost realmente impresionantă, în jur de 70
de oameni, cu siguranță printre cele mai numeroase delegații
nipone din ultimele decenii. Investitorii japonezi înțeleg că
România este un stat membru UE și NATO cu un profil foarte stabil
la Marea Neagră și un important hub pentru reconstrucția Ucrainei.
Faptul că avem un portofoliu impresionant și diversificat în zona
producției de energie este, de asemenea, foarte ofertant pentru
Japonia, care investește mult în acest domeniu.
Cum e văzută România de japonezi?
Poziția clară a țării noastre față
de agresiunea rusă asupra Ucrainei a impresionat publicul japonez.
Și la Tokyo a existat un sprijin puternic pentru Kiev, Japonia
respingând categoric sfidarea dreptului internațional și
încercarea de a aduce forța armată pe scena diplomatică. Am
primit mesaje de felicitare nu numai de la oameni de stat pentru
modul în care România și românii au sprijinit refugiații din
Ucraina, dar și de la tineri de liceu, care cunoșteau surprinzător
de bine realitățile din regiunea noastră. Această percepție
pozitivă poate potența zonele în care România se bucură
tradițional de apreciere în Japonia – în special cultura, grație
lui Brâncuși, Dinu Lipatti, George Enescu. Din acest punct de
vedere, faptul că am inaugurat în aceste zile Institutul Cultural
Român reprezintă o oportunitate extraordinară, interesul
japonezilor pentru cultură și pentru tradiții fiind printre cele
mai ridicate la nivel mondial. Și sportul e un ambasador bun –
vorbesc frecvent cu parteneri japonezi despre Nadia Comăneci, dar și
despre rugby.
Spuneați la un moment dat că
potențialul vinului românesc pe piața din Japonia este uriaș. Cât
vin românesc importă japonezii anual? Ce soiuri preferă?
Vinul e un element de identitate
culturală care depășește imediat orice distanță lingvistică
sau culturală. La recepția de Ziua Națională a României ne-am
bucurat de participarea vicepreședintelui Camerei Consilierilor din
Dietă, domnul Hiroyuki Nagahama, care a vizitat România în
septembrie. El a vorbit în discursul său despre bucuria cu care a
descoperit Feteasca Neagră.
Un procent de 3% din exportul nostru
total de vin ajunge pe piața japoneză. În 2023 producătorii
români au vândut peste 270.000 de sticle, iar cei din Republica
Moldova circa 150.000. Cumulat, ne-am apropia de poziția a zecea.
Însă la volum și încasări sunt diferențe mari, Franța sau SUA
vând de sute de ori mai mult. Vestea bună este tendința noastră
constantă de creștere, circa 10%-20% anual, în condițiile în
care generațiile tinere consumă alte tipuri de băuturi, deci cifra
generală e în scădere.
Consumul în Japonia este dominat de
vinul roșu – în proporție de 60%. Motivul principal pentru care
vinurile roșii se vând mai bine este faptul că vinul alb are un
înlocuitor local: sake (nihonshu). Consumatorii caută, în general,
vinuri seci, ușoare, și încep să facă diferența între soiuri –
Muscat, Fetească Regală sau Fetească Neagră.
Îmbucurător este și faptul că circa
jumătate din totalul importului este realizat de un român stabilit
de mult timp în Japonia, cu o pasiune autentică pentru vinurile
românești, domnul Daniel Bereș, care are de altfel un showroom de
specialitate în Yokohama.
Care sunt românii din Japonia ale
căror cariere și reușite v-au impresionat cel mai mult de când
sunteți ambasador la Tokyo?
Mă voi limita doar la cei pe care am
reușit deja să îi cunosc mai bine – deși sunt multe alte
persoane pe care le admir de la (deocamdată) distanță. Părintele
Daniel Corîu, de pildă, care a pus pe picioare o veritabilă
comunitate ortodoxă românească, a găsit soluții pentru o
biserică proprie, chiar și pentru un cimitir ortodox și care are
în plan să finalizeze și o mânăstire românească în munții
Japoniei. Biserica din zona Tokyo găzduiește programe de educație
în limba română. Părintele este un manager neobosit, extrem de
eficient, și asta în condițiile în care e în primul rând un
intelectual autentic, cu cărți publicate și un doctorat foarte
valoros despre Sfântul Pavel și misionariat.
Călin Drăgan, CEO Coca-Cola Japonia,
un om de afaceri foarte respectat și puternic, cu mii de angajați
și cifră de afaceri de miliarde, dar care reușește să rămână,
fiind căsătorit de altfel cu o intelectuală din Japonia, un
bănățean de-al nostru, săritor și franc, care își duce
băiețelul în vacanțe la bunici.
Profesoara de limbă și cultură
japoneză Carmen Tămaș, care este atât de valoroasă încât predă
japonezilor… japoneza la Universitatea din Hyogo, Kobe, reușind
deja să atragă alături de ea și alți profesori din România,
precum și tot mai mulți studenți din țară.
Cristian Vlad, unul dintre partenerii
KPMG, trecut pe la Toyota și IBM Japonia, prezent aici de aproape
patru decenii, cu studii la Universitatea Hirosaki, cel mai important
promotor al programelor doctorale în cotutelă România-Japonia și
o voce importantă a Clujului în spațiul nipon.
Cristina Prisăcariu,
o artistă care a câștigat doi ani la rând trofeul la competiția
de la National Art Center din Tokyo, deși acesta a fost rezervat în
mod tradițional creatorilor japonezi. Vă recomand să îi căutați
lucrările pe Internet, sunt de o originalitate impresionantă.
Piața de carte din Japonia este una
uriașă ca vânzări, fiind a patra din lume. Cum se explică acest
cult al japonezilor pentru cărți? Ar putea fi un model pentru
România ca promovare și marketing literar?
Piața de carte din Japonia face parte
dintr-un fenomen mai larg: interesul generalizat pentru orice tip de
cultură. Aici sălile de concerte sunt pline și multă lume cântă
la un instrument, nu treci pe lângă un grup de tineri fără ca
unul sau doi dintre ei să nu ducă și o vioară în spate.
Expozițiile sunt pline, desenatorii și pictorii sunt vedete.
Japonia a creat, de altfel, acest fenomen cultural manga/anime, un
produs intermediar între text, desen și cinematografie, care are un
succes de public enorm și în Occident. Japonia are de oferit
cititorilor o filosofie proprie, o poezie proprie (haiku), o istorie
extraordinar de bogată, arhitectură, peisagistică… Cu alte
cuvinte, cărțile au lucruri extraordinare de spus, iar publicul
este foarte educat și caută în mod natural cartea. Librăriile
sunt pline, într-o zi am așteptat o oră să se elibereze un loc ca
să răsfoiesc o carte la cafea. Pur și simplu nu e nevoie de
marketing și nu cred că am văzut marketing pentru cărți. Piața
de carte din România este foarte diferită, e susținută de un grup
mic de consumatori care cumpără mult, în vreme ce în Japonia
vorbim mai degrabă de un consum de masă.
Dramaturgul român Matei Vișniec
este foarte apreciat în Japonia. Sunt și alți scriitori și
dramaturgi români ce se bucură de popularitate printre niponi?
Mircea Cărtărescu este tradus și
este apreciat. Avem și scriitori care cunosc Japonia din interior și
scriu despre asta, precum Sabina Yamamoto, Raluca Nagy, George Moise,
sperăm să îi și putem traduce rapid în japoneză. De altfel, de
anul viitor, prin deschiderea ICR Tokyo – obiectiv ambițios, dar
pentru care am simțit constant sprijinul ministrului de Externe
Luminița Odobescu – vom avea o strategie sistematică de
sprijinire a scriitorilor români. Teatrul, în schimb, a reușit
deja performanțe importante. Matei Vișniec are constant piese
jucate de teatrul Kaze din Tokyo. Silviu Purcărete vine frecvent la
Tokyo Metropolitan Theatre cu spectacole de mare anvergură, iar anul
viitor va vizita Japonia cu „Iona” de Marin Sorescu. Publicul
japonez se va bucura și de prezența unui spectacol de Lia Bugnar,
„Felii”, cu un rol spectaculos al Ofeliei Popii. O statură cu
totul specială are aici maestrul Constantin Chiriac, care a fost și
decorat de Guvernul japonez pentru spectacolele pe care le produce,
dar și pentru Festivalul de Teatru de la Sibiu, unde a găzduit zeci
de trupe din Japonia și unde primește la fiecare ediție tineri
voluntari niponi.
În domeniul cultural-artistic, sunt
numeroși niponi pasionați și atașați de România. Care dintre ei
v-a impresionat cel mai mult?
Yoshinori Sato, un profesor de
literatură japoneză care, după ce a ieșit la pensie, a găsit
întâmplător pe Internet un jurnal de călătorie despre România.
A decis că vrea să afle totul despre țara noastră, începând cu
limba. A învățat singur gramatica, apoi a studiat vreme de trei
ani Biblia în română. În final, a publicat o carte scrisă direct
în limba română, „Amintiri din tinerețe”. M-a impresionat
profund și Fumiko Sakura, o artistă japoneză îndrăgostită de
nai, care cântă impecabil sute de melodii din folclorul românesc
în costum tradițional românesc.
Care sunt domeniile cu mare
potențial de creștere în colaborarea economică dintre România și
Japonia?
Laserul de la Măgurele reprezintă o
facilitate științifică și de cercetare cu largă recunoaștere
internațională, care atrage mulți specialiști din străinătate,
inclusiv din Japonia. Astfel, România își consolidează poziția
pe harta globală a înaltei tehnologii, iar parteneriatul semnat de
ELI-NP Măgurele cu compania japoneză Okamoto Optics și cu
Institutul de Inginerie a Laserelor din cadrul Universității din
Osaka, vizând construirea unui centru dedicat opticii de mare putere
pe platforma ELI-NP, vine să întărească această idee.
Un alt proiect se referă la
reabilitarea și mentenanța podurilor rutiere din România și
reabilitarea seismică a clădirilor, cu participare și asistență
japoneză, unul dintre scopuri fiind preluarea anumitor standarde
nipone în materie, necesare procesului de îmbunătățire și
actualizare a bazei normative naționale din domeniul construcțiilor.
Ne gândim la o plasare avantajoasă,
mai ales pe termen lung, a României în lanțurile de producție și
aprovizionare la nivel global prin stabilirea acelor nișe în care
țara noastră are șanse să devină competitivă (IT, energie
nucleară etc.). Pot fi luate în considerare producția de baterii
pentru autovehiculele electrice (EV) și a panourilor solare, optica
de mare putere, fabricarea componentelor pentru turbine și
instalații eoliene, dezvoltarea ciclului complet de producție,
transport și distribuție a hidrogenului verde, biomedicina și
științele vieții, instalarea, administrarea și întreținerea
echipamentelor pentru rețelele inteligente de transport al energiei
(smart grid) etc.
Pe de altă parte, când se pune
problema reconfigurării și rezilienței lanțurilor de
aprovizionare la nivel global, România poate deveni hub logistic și
hub energetic, punând în valoare atuurile de care dispune, inclusiv
poziționarea geostrategică, ieșirea la cel mai important port din
Marea Neagră și atractivitatea climatului de afaceri.
Care a fost cel mai special
compliment adus României pe care l-ați auzit de când sunteți
ambasador în Japonia?
A fost mai degrabă o întâmplare
grăitoare. La prima mea acțiune publică în Japonia, imediat după
sosire, am mers în Dietă pentru a asista la discursul Majestăți
Sale Împăratul Naruhito. Am ajuns și, pentru câteva minute, am
așteptat într-o cameră rezervată ambasadorilor. Nu cunoșteam pe
nimeni. M-am apropiat de gazda din partea Dietei japoneze. Am salutat
în japoneză și engleză. Domnul respectiv, care s-a dovedit a fi
directorul pentru relații internaționale al Camerei Consilierilor
din Dietă, mi-a zâmbit complice și a început să îmi vorbească
într-o română perfectă. Nu exagerez: perfectă! A lucrat mai bine
de zece ani, ca diplomat, la București și Chișinău. Unul dintre
numeroșii prieteni autentici pe care îi avem aici.
Source URL: https://adevarul.ro/politica/ovidiu-raetchi-ambasadorul-romaniei-la-tokyo-2408962.html