Demiterea intempestivă a ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu, devenit indezirabil pentru PNL și premier, a provocat prima criză majoră a guvernului și coaliției aflate la putere. După numai patru luni de guvernare, alianța USR-PLUS retrage sprijinul politic premierului Florin Cîțu. O situație complicată care necesită intervenția președintelui.
E un impas, din moment ce liberalii, prin vocea lui Ludovic Orban, spun că nici vorbă să renunțe la Florin Cîțu. Totuși, e puțin probabil că acest impas va duce la ruperea coaliției devreme ce acest lucru nu e dorit de niciuna dintre părți. Declarațiile în acest sens au fost clare. Așa cum s-a spus încă dinaintea alegerilor, când relațiile dintre cele două partide erau la fel de fragile, PNL și USR-PLUS sunt condamnate la a guverna împreună. Important va fi însă prețul, iar acesta ar putea fi stabilit de președintele Iohannis, cel chemat să lipească cioburile.
De la negocierile pentru formarea guvernului, PNL a rămas cu un gust amar: USR-PLUS a jucat tare și a obținut tot ce a vrut: șefia Senatului, Justiția, Sănătatea, Economia, Transporturile și postul de vicepremier pentru Barna. Într-o perioadă de pandemie și cu o infrastructură depășită precum cea din România, Sănătatea putea fi însă un cartof fierbinte. Ceea ce s-a și adeverit. Pornit la drum cu planuri reformiste, Vlad Voiculescu s-a văzut rapid în postura „pompierului de serviciu”. O postură care nu îl avantaja, după cum s-a văzut în cele patru luni cât a deținut portofoliul.
Dincolo de marile momente care au jalonat relațiile proaste cu premierul și partenerii de coaliție, Voiculescu nu era agreat în principal pentru că exista o diferență de viziune în abordarea pandemiei, dar și din cauza „stilului” său de a relaționa.
Demiterea lui Vlad Voiculescu a fost justificată din perspectiva ierarhiei care trebuie să funcționeze în orice Executiv: premierul nu poate afla de la televizor despre un ordin cu un impact major în criza de sănătate. Un exercițiu de autoritate, dar un gest care, cel puțin din punct de vedere stilistic, suferă exact de ceea ce i-a reproșat premierul lui Voiculescu: nu s-a consultat cu partenerii de coaliție. Aceștia s-au văzut puși în fața faptului împlinit. Ceea ce, așa cum a spus Dacian Cioloș, „e inacceptabil”. Pentru că una e un ordin cu indicatori medicali legați de carantină și alta e un ordin de demitere.
Momentul e delicat pentru ambele tabere, în primul rând din perspectiva guvernării în continuare. Condiția radicală pusă de USR PLUS – fără Cîțu premier – este puțin probabil să fie acceptată de PNL sau de președinte. Klaus Iohannis îl susține în continuare pe Florin Cîțu, inclusiv din perspectiva jocurilor de putere cu Ludovic Orban. USR-PLUS nu poate împinge lucrurile până la a pleca efectiv de la guvernare, chiar dacă în interior există o grupare, în special din PLUS, care împinge lucrurile în direcția aceasta. S-ar intra într-o criză politică majoră din care vor avea de profitat PSD și AUR. De altfel, PSD a plusat propunând alegeri anticipate sau guvern minoritar PNL. Nici din punct de vedere al propriei imagini și propriului electorat, retragerea USR-PLUS nu este o formulă câștigătoare. Știu acest lucru și Barna, și Cioloș.
De partea cealaltă, Florin Cîțu nu se află într-o poziție prea bună. Miza demiterii lui Vlad Voiculescu pare mică în raport cu gravitatea situației din Sănătate, iar cuvintele lui Dan Barna „decizie imatură” au avut rezonanță în spațiul public. Ca și la Voiculescu, comunicarea nu este punctul forte al lui Cîțu. Acesta nu a reușit să explice satisfăcător motivele gestului. În ipoteza că rămâne premier și coaliția/guvernarea continuă, Florin Cîțu va avea un adversar declarat în USR-PLUS, ceea ce nu-i va ușura sarcina și așa complicată. Nici măcar propriul partid nu-l susține pe deplin, dat fiind Congresul care se apropie și lupta pentru fotoliul de președinte al PNL.
Nu este clar la ce compromis se va ajunge, dar va fi unul, iar aici președintele joacă rolul principal. Se prefigurează însă că guvernarea și coaliția vor rămâne la fel de fragile în viitor. Dacă nu chiar mai fragile.
Vlad Voiculescu și secretarul de stat Andreea Moldovan, un medic epidemiolog consacrat, erau adepții unor restricții și măsuri mai severe în lupta cu cel de-al treilea val al pandemiei, cel provocat de tulpina britanică. Au vrut ca redeschiderea școlilor (în februarie) să fie în scenariul hibrid, să fie impusă distanța de cel puțin 1 metru între elevi, iar aceștia să fie testați. Voiculescu a intrat în conflict deschis cu ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, care a avut însă câștig de cauză.
O diferență de viziune s-a înregistrat și în ceea ce privește testările, Voiculescu pledând pentru creșterea testării în scopul de avea o imagine reală a pandemiei. Acesta a fost și motivul pentru care a publicat cifrele de testare defalcate pe județe. Nici aici nu a avut succes, testarea oficială nu s-a mărit, ba chiar a scăzut.
La fel, Voiculescu și Moldovan erau adepții carantinării, lucru care s-a văzut clar în momentul când Bucureștiul a depășit incidența de 6 la mia de locuitori. Atunci s-a vorbit prima oară despre schimbarea indicatorilor de carantinare în așa fel încât factorul politic să fie împins în plan secund. „Două săptămâni de carantină ar face minuni”, a punctat recent Moldovan. Doar că în timp ce premierul stătea cu ochii de butoiul cu pulbere al cifrelor economice, Voiculescu stătea cu privirea ațintită asupra paturilor de terapie intensivă, alt subiect de dispută. În pofida declarațiilor, unele contradictorii, numărul paturilor ATI a crescut prea puțin, iar în București „vânătoarea” paturilor a devenit sport cu specific local, așa ajungându-se la evacuarea pe timp de noapte a Spitalului Foișor.
Când, după o lună, noii indicatori au fost gata, s-a văzut că, din punct de vedere sanitar, Bucureștiul (și nu numai) ar trebui să intre în carantină. Reacțiile politice au fost însă rapide și vehemente: „Nu e o decizie care se ia mecanic”. Mesajul a fost clar: cu indicatori sau nu, decizia tot una politică e. Iar ea aparține premierului, care nu fusese consultat când ordinul a luat drumul Monitorului Oficial. Perceput ca un gest de frondă și insubordonare, a fost ultima picătură în relațiile oricum proaste dintre premier și ministru.
Source URL: https://romania.europalibera.org/a/analiz%C4%83-o-criz%C4%83-politic%C4%83-f%C4%83r%C4%83-c%C3%A2%C8%99tig%C4%83tori-doar-cu-victime/31204776.html