Biserica Ortodoxă Română (BOR) a trasat recent, printr-un îndreptar, liniile roșii privind campania electorală pentru personalul clerical: preoții nu pot susține candidați și nu pot candida.
În realitate, granița dintre politică și biserică este subțire. Pare și mai subțire în preajma campaniilor electorale.
Timp de patru ani, înainte de alegeri, politicienii se agață de biserică de câte ori au ocazia: fac poze cu preoții, se filmează la slujbe și pelerinaje. În anii electorali în special, politicienii pompează bani mulți în proiectele Bisericii, cel mai important de acum fiind Catedrala Mântuirii Neamului.
În apropierea alegerilor, unii preoți fac campanie fățișă în lăcașurile de cult și recomandă candidați. Lucrurile se perpetuează de ani de zile, la fel și îndreptarele Bisericii Ortodoxe, care spun că preoții nu trebuie să se implice în politică.
Neculai Zugravu este preot în Târgu Frumos, în județul Iași, și s-a hotărât să candideze la primăria orașului. Are 68 de ani. Ar putea ieși liniștit la pensie. A și depus o cerere, de altfel. Dar procedurile nu fuseseră încheiate când a decis să intre în politică.
Anunțul dlui Zugravu a fost făcut pe 9 martie. Cu câteva zile înainte, pe 29 februarie 2024, Sfântul Sinod al BOR aproba „Îndreptarul privind anul electoral”.
Regula numărul 1: Preotul are obligația de a păstra neutralitatea în timpul campaniilor electorale, atât în declarațiile publice, cât şi în activitatea practică față de problemele cu caracter politic. Opțiunea politică a preotului va fi exprimată doar prin votul personal secret.
Regula numărul 2:Preoții nu pot face politică, nu pot fi membri sau susținători ai unui partid politic, nu pot candida la alegerile parlamentare și locale și nu pot face campanie electorală. Dacă vor să candideze, trebuie să aleagă între biserică și politică.
Totuși, preoții au dezlegare la funcții în consiliile locale sau județene, dar nu pot participa la alegeri decât ca independenți.
Regula numărul 3: Sfântul Sinod mai spune clar că partidele politice nu pot folosi în scop electoral persoane, spații, slujbe și însemne bisericești.
Punctul culminant este la finalul comunicatului. Sfântul Sinod al BOR nu recomandă susținerea unui partid, dar are zece recomandări pentru credincioși pe baza cărora să-și aleagă politicienii.
Cele zece recomandări ale Sfântului Sinod al BOR pot fi citite aici.
Potrivit legii, cultele religioase sunt autonome față de stat și se autosusțin prin donațiile credincioșilor, dar au și finanțare publică, ceea ce face ca relația dintre Biserică și politic să fie mereu într-o zonă gri.
Finanțările pot veni de la Guvern, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, sau de la consilii locale și județene.
Statul finanțează salariile angajaților cultelor și diferite proiecte de reparație sau construcție, iar cultele religioase au și facilități fiscale.
De exemplu, preoții nu plătesc asigurări de sănătate, potrivit Codului Fiscal, și au și diferite scutiri de impozit.
Legea 489/2006
Codul Fiscal
ART. 154 – Categorii de persoane fizice exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate:
o) personalul monahal al cultelor recunoscute, aflat în evidența Secretariatului de Stat pentru Culte.
Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române susține că beneficiile nu sunt atât de multe precum pare.
„Singurele venituri care sunt scutite de impozitare sunt cele provenite din vânzarea cărților/ obiectelor de cult şi din contribuţii (nu taxe) pentru serviciile religioase, care nu sunt activităţi comerciale. Fondurile provenite din aceste surse, menite să sprijine autofinanţarea, rămân exclusiv în circuitul intern şi sunt reinvestite în întreţinerea lăcaşurilor de cult. De exemplu, plata facturilor pentru utilități, renovări etc”, spune Vasile Bănescu.
El subliniază că „Biserica Ortodoxă Română plăteşte impozit pe clădiri şi terenuri aflate în folosinţă, pe salariile angajaţilor (personal clerical şi neclerical), precum şi pe orice venit obţinut dintr-o activitate cu caracter economic, dacă fondurile rezultate din acea activitate nu sunt direcţionate către opere social-filantropice, religioase, educaţionale şi culturale”.
Vasile Bănescu adaugă: „Mitul că «Biserica nu plătește impozite» este, ca orice mit, exterior realității. Știrile mincinoase de acest tip ignoră o evidență formulabilă onest astfel: statul (!) nu impozitează Biserica/cultele religioase în legătură strictă cu cele menționate mai sus, nu Biserica se sustrage plății impozitelor. Manipularea prin știrea falsă că Biserica nu ar plăti impozite transferă astfel nedrept asupra Bisericii mandatul exclusiv al statului însuși, în acest caz monopolul acestuia asupra fiscalității.”
Răspunsul integral poate fi consultat aici.
Analistul de politică internă și externă Radu Magdin susține că „mai degrabă politicul se teme de influența publică și politică a Bisericii și caută să-i fie în grații cu astfel de avantaje și finanțări”.
„Nu este nimic nou în această strategie, politicul o folosește și în legătură cu alte categorii socio-profesionale considerate relevante public – aici intră, de exemplu, și toată dezbaterea despre pensiile speciale”, mai spune Magdin.
Bugetul alocat de Guvern, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, este în 2024 de 90 de milioane de euro (450 de milioane de lei), cu 7% mai mare față de 2023.
Tot anul acesta, cultele pot angaja 1.000 de noi preoți și 1.500 de oameni, personal neclerical.
În an electoral, și fondurile pentru Catedrala Mântuirii Neamului încep să curgă, după ani de pauză.
În acest an, Consiliul Local al Primăriei Sectorului 1 a donat 2 milioane de euro (10 milioane de lei), iar Consiliul Județean Ilfov – la fel, arată Simona Cârlugea, într-o investigație publicată de Europa Liberă.
Patriarhia nu a mai primit atât de mulți bani pentru Catedrală din perioada 2017-2018, când administrația locală era dominată de primari ai Partidului Social Democrat (PSD).
Gabriela Firea, primar general al Capitalei, Robert Negoiță, primarul sectorului 3, și Dan Tudorache, primarul Sectorului 1, au direcționat 22 de milioane de euro în doi ani.
Conduce detașat în topul finanțărilor Primăria Generală a Capitalei, în mandatul Gabrielei Firea, care a acordat peste 14 milioane de euro (71,5 milioane de lei) pentru Catedrala Mântuirii Neamului.
Banii de la stat, adică de la toți contribuabilii, înseamnă, în mod eronat, în percepția publică, banii dați de un politician sau altul, aflat vremelnic la conducerea unei instituții. Contribuie din plin mesajul transmis de politicieni, deși fondurile nu sunt din buzunarul lor.
Deși statul și Biserica sunt definite, prin lege, ca entități total separate, lipsește definirea în Constituție a României ca stat laic.
„România nu este un stat «laic», deci laicizant și deifug, ci un stat «neutru» din punct de vedere religios, echidistant față de toate cele 18 culte religioase recunoscute de el (egale în privinţa drepturilor de finanţare din partea statului sau a autorităţilor publice centrale şi locale, cu respectarea principiului proporţionalităţii)”, susține purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu.
Analistul Radu Magdin spune și el că „suntem faptic foarte departe de modelul francez, în care laicitatea este o valoare esențială. Evident, există o distanță semnificativă între ce scrie în Constituție cu privire la separația dintre stat și biserică și ce se întâmplă în realitate.”
Barierele dintre Biserică și politică sunt într-adevăr difuze. Marile partide, mai ales PSD și PNL, se afișează cu preoți sau cu Patriarhul, la slujbe și pelerinaje.
În plus, Biserica se exprimă în privința unor chestiuni importante și sensibile care țin de decizia politică: religia în școli, problema avortului, familia tradițională, drepturile minorităților sexuale, vaccinarea.
„În ultimii ani, BOR și-a asumat tot mai mult un rol în spațiul public, pe teme curente. S-a văzut acest lucru și în felul în care au comunicat. Văd o preocupare de a-și transforma încrederea publică în influență, inclusiv la nivel politic. Pentru unii poate părea legitim un astfel de demers, pentru alții problematic. În mod cert, există riscuri reputaționale când Biserica intră atât de puternic în cele lumești”, crede analistul Radu Magdin.
Purtătorul său de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu, insistă că Biserica nu se implică în deciziile politice, dar are dreptul să ia poziție în privința unor anumite probleme ale cetății.
Răspunsul integral al BOR cu privire la avort, religie în școli, vaccinare și familia tradiționale poate fi consultat aici.
„Astfel de teme, atunci când sunt puse pe agenda publică, au nevoie de un cadru echilibrat de dezbatere, în care fiecare să aibă oportunitatea să-și spună punctul de vedere. Dacă se instalează percepția că astfel de teme sunt stabilite între politicieni și Biserică fără implicarea cetățeanului și a celor care pot contribui la dezbatere, în mod cert va exista o contra-reacție, o reacție de respingere din partea publicului”, crede Radu Magdin.
În relația dintre Biserică și politic cel mai puternic liant sunt banii și imaginea. Nevoia cultelor este să primească fonduri, interesul politicienilor este să primească „binecuvântare” publică.
Potrivit unui sondaj INSCOP, realizat la comanda news.ro și publicat pe 14 noiembrie 2023, Armata are cel mai ridicat nivel de încredere – 70,4%, iar Biserica este pe locul doi, cu 62,5%. Parlamentul și Guvernul sunt pe ultimele locuri. Clasamentul arată la fel de decenii.
Este de înțeles deci de ce politicienii încearcă să împrumute din credibilitatea pe care o are Biserica în rândul cetățenilor: credincioși din perspectiva Bisericii, electorat din perspectiva politicului.
La schimb, perfect conștientă de puterea sa de a influența opinia publică, Biserica cere de la politic finanțare și facilități fiscale.
1 martie 2024 – întâlnire cu Episcopul Siluan Șpan.