Hotărârea a cinci judecători de la Curtea Constituțională a României (CCR) de a respinge candidatura la președinție a Dianei Șoșoacă stârnește controverse. Ei au invocat pozițiile ei nedemocratice și anti-occidentale.
Și-a depășit CCR atribuțiile când a respins candidatura politicienei extremiste? Unii se tem că decizia riscă să fie folosită în viitor pentru anihilarea altor candidați, alții cred că CCR trebuie să oprească ascensiunea unui politician care cere retragerea României din Uniunea Europeană și NATO, apartenența fiind prevăzută în Constituție.
Europa Liberă a vorbit cu foști judecători ai Curții, profesori de Drept și reprezentanți ai societății civile. Toate argumentele – pro și contra – au la bază o întrebare: aveau dreptul judecătorii Curții Constituționale să ia o astfel de decizie?
Articolul 146, litera f, din Constituția României, precum și alte legi privind CCR prevăd că cei nouă judecători ai Curții Constituționale „veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului”.
Funcția de președinte este cea mai înaltă în stat, iar cel care ocupă această funcție, la rândul său, „veghează la respectarea Constituţiei”, conform articolului 80 din legea fundamentală a României.
Printre cei/cele care și-au depus candidatura la alegerile prezidențiale din 24 noiembrie se numără și Diana Șoșoacă – actual europarlamentar, fost senator, care a pledat pentru relații mai strânse cu Moscova și care a avut, adesea, declarații antisemite. Ea conduce partidul extremist S.O.S. România, care a obținut la alegerile europarlamentare din iunie aproximativ 5% din voturi.
Pe 6 octombrie, CCR a invalidat candidatura Dianei Șoșoacă, iar ceea ce a stat la baza deciziei pare să nu fie preferința ideologică a politicienei pro-ruse.
În motivarea hotărârii, cei cinci judecători (din nouă, șapte prezenți la deliberare) care i-au interzis participarea la alegeri spun că declarațiile publice și comportamentul Dianei Iovanovici Sosoacă încalcă „sistematic” fundamentul constituțional al țării. Magistrații fac referire la apartenența României la structurile euro-atlantice pro-democratice, prevăzută de Constituție, pe care Șoșoacă o contestă.
Decizia CCR a fost luată cu majoritate de voturi: cinci judecători au votat pentru, doi împotrivă. Doi judecători au lipsit.
De altă parte, cei care critică hotărârea CCR spun că nu politicianul Diana Șoșoacă contează în acest caz, ci faptul că decizia CCR crează un precedent periculos – interzicerea participării unui cetățean român la alegeri din cauza opiniilor sale politice – fapt care poate duce la decizii arbitrare în privința altor candidați în viitor.
Augustin Zegrean, fost judecător și președinte al CCR, crede că instituția nu și-a depășit atribuțiile, „pentru că Constituția le dă dreptul [judecătorilor] să verifice, să vegheze la buna desfășurare a legilor prezidențiale.”
„Asta presupune și faptul că, în anumite situații, pot să verifice candidaturile din punct de constituțional, dacă să îndeplinesc condițiile prevăzute în Constituție și în legi”, spune Zegrean.
Încalcă decizia CCR dreptul la liberă exprimare?
„Putem spune și așa, pentru că persoana în cauză nu a fost condamnată pentru spusele ei. Deci se spune în decizie că ar fi folosit expresii nu știu de care, dar câtă vreme nu a fost condamnată, nu poate fi nici respinsă de la candidatură.”
„I se reproșează și faptul că s-a întâlnit cu niște ziariști italieni și a vorbit urât cu ei, dar ea nu a fost condamnată pentru nimic. Din câte știu eu, până astăzi, ea nu a fost condamnată pentru nimic.”
„Eu am impresia că ei [judecătorii] mai întâi au votat, au hotărât să o interzică și apoi au scris decizia.”
„CCR va fi obligată să ia în considerare cu altă ocazie și această decizie”, atrage atenția Zegrean, care menționează că toate deciziile Curții „intră în patrimomiul CCR, în patrimonul dreptului constituțional român.”
„Dacă au dat o astfel de decizie și mâine vine o speță de același fel, nu pot să facă abstracție de asta. Pot să schimbe practica, dar trebuie să dea o justificare foarte serioasă. Decizia aceasta mai bine nu era. Se poate spune că între soluție și motivare nu este legătură.”
Marius Bălan, lector la Catedra de Drept Public a Facultăţii de Drept de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, crede că CCR și-a depășit atribuțiile.
„Articolul 146, punctul f. din textul constituțional este foarte restrictiv și ne spune că Curtea veghează la respectarea procedurii pentru alegerea președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului. CCR veghează la respectarea procedurii. Altcineva înregistrează candidatura, e vorba de Biroul Electoral Central.”
Legea 370/2004 referitoare la alegerea președintelui stabilește în ce condiții poate fi înregistrată o candidatură, mai spune Bălan.
„Ne spune când nu poate fi înregistrată candidatura, dacă este eligibil candidatul conform articolului 37 din Constituție.”
Lectorul Marius Bălan crede și el că Diana Șoșoacă a avut un comportament, uneori, anti-constituțional, însă „Curtea nu are vreo putere conferită de Constituție de a face această analiză.”
„Am putea spune că legea însăși ar fi neconstituțională pentru că nu prevede asemenea situații de neadmisibilitate a candidaturii, dar nu a fost sesizată CCR cu vreo excepție. Legea prevede doar foarte puține condiții de refuz al înregistrării unei candidaturi.
CCR trebuia să verifice dacă, în decizia de a înregistra candidatura doamnei Șoșoacă, Biroul Electoral Central a respectat sau nu dispozițiile articolului 28 și următoarele 29, 30 din legea 370/ pe 2004.
În rest, CCR a pus pe hârtie un text lung, un eseu de filozofie politică sau o compoziție de educație civică în legătură cu rolul democrației, responsabilitatea actorilor politici, care n-are niciun fel de legătură cu o eventuală decizie de admitere sau respingere a înregistrării candidaturii doamnei Șoșoacă.
E o decizie greșită. Am putea spune că, la cât de inconsecventă este CCR cu propria sa jursiprudență mai veche, nu e un precedent periculos, pentru că și-a încălcat de multe ori precedentele.
Dar această decizie poate fi evident invocată pentru a nu înregistra alte candidaturi mult mai puțin contestabile”, argumentează cadrul didactic.
O opinie similară are și asistentul universitar doctor Andrei-Răzvan Lupu, de laDepartamentul de Drept Public a Universității din București. El spune că, în cazul alegerilor prezidențiale, eligibilitatea legală a candidaților este verificată de două structuri: Înalta Curte și Curtea Constituțională.
Cea din urmă, în mod „firesc”, trebuie să se pronunțe și din punct de vedere politic cu privire la candidați.
„În doctrină este numită un organ politico-jurisdicțional, nu doar jurisdicțional, ca orice altă instanță”, explică Andrei Lupu. El cred că, din acest motiv, CCR s-a pronunțat asupra „unei candidaturi care ar pune în pericol ordinea constituțională”.
„Democrația așa cum o înțelegem modern, cum era înțeleasă în Grecia antică, presupune că trebuie să fie respectate și niște valori fundamentale. E vorba de statul de drept, de drepturi fundamentale, de protecția minorităților, de non-discriminare. Valori pe care, da, doamna Șoșoacă le-a încălcat și putea să reprezinte un pericol pentru a fi încălcate în cazul în care ar fi fost aleasă.”
„Problema nu este că CCR a analizat dacă [Diana Șoșoacă] reprezintă un pericol la adresa democrației, ci faptul că ea nu s-a putut apăra, nu s-au administrat probe de către niște autorități care ar trebui să fie obiective, ci pur și simplu din oficiu, au stabilit cei cinci judecători că Diana Șoșoacă nu merită să candideze.”
Curtea Constituțională a României (CCR) este autoritatea supremă de jurisdicție constituțională și are rolul de a asigura respectarea legii fundamentale din România.
Prin deciziile sale, CCR contribuie la stabilirea precedentelor legale și la clarificarea interpretării legislației.
Conform articolului 146 din Constituție, CCR are următoarele atribuții principale:
Curtea Constituțională este formată din nouă membri, numiți pentru un mandat de 9 ani, fără posibilitatea de reînnoire. Componența se înnoiește la fiecare trei ani, când o treime dintre judecători sunt înlocuiți.
Acestia sunt desemnați astfel:
CCR a fost înființată în 1992 și are sediul în Palatul Parlamentului din București.
Elena Calistru, președinte și co-fondator al asociației Funky Citizens, spune că decizia CCR este o premieră deoarece, în trecut, instituția verifica doar dacă cei care și-au depus candidatura respectă criteriile legale.
„[CCR] se uita dacă oamenii au peste 35 de ani, dacă n-au drepturile electorale interzise, dacă au strâns semnăturile ș.a.m.d. adică ceea ce spune Constituția și ceea ce spune Legea 370 că ar trebui să respecte acești candidați la funcția de președinte.”
În cazul candidaturii Dianei Șoșoacă, Curtea Constituțională a făcut și o verificare de constituționalitate a candidaturii.
„S-a uitat nu doar la legislația privind alegerea președintelui României, ci inclusiv la jurământul pe care ar trebui să-l depună președintele în cazul în care ar fi ales.”
„Și-a depășit atribuțiile”, spune Elena Calistru „este o decizie proastă pentru că nu poți în mod subiectiv și necoerent să aplici unele criterii pe care nu le anunți înainte, nu le ai stabilite într-o lege sau în Constituție.”
„Problema nu este cu doamna Șoșoacă și cred că este o greșeală, o capcană în care cădem cu toții în momentul în care vorbim despre cazul Șoșoacă, pentru că, în mod ironic și cumva de natură manipulatorie, această decizie este luată în legătură cu un personaj pe care foarte mulți dintre noi îl vedem ca fiind toxic pentru democrație.
Nu cred că este o surpriză pentru nimeni să spunem că doamna Șoșoacă pe față are simpatii legionare sau are cel puțin un discurs neofascist. Problema e modul în care alegi să corectezi astfel de de comportamente. Nu corectezi un comportament greșit printr-un abuz, ci te asiguri că regulile sunt respectate de către toată lumea.”
Mai multe organizații neguvernamentale au transmis o scrisoare de protest comună în care condamnă „eliminarea arbitrară” din competiția electorală a unui candidat: „Este inacceptabilă într-o democrație” și că reprezintă „un derapaj grav pe calea iliberalismului”.
„Cinci judecători ai Curții Constituționale argumentează, pe zece pagini, că ei, și doar ei, au dreptul de a analiza comportamentul unor persoane și de a decide cine merită să fie președinte, a priori, și indiferent de votul popular”, se arată în scrisoare.
„Decizia Curții Constituționale este o premieră în România și este extrem de îngrijorătoare. Într-o țară democratică, opoziția trebuie învinsă la urne, nu exclusă din competiție pe căi procedurale. Subliniem, de altfel, că doamna Șoșoacă nu este singurul candidat care a exprimat public, măcar o dată, opinii politice antidemocratice și anti-europene”, mai spun ONG-urile.
Acestea menționează că „CCR nu ar trebui să facă judecăți de natură morală bazate pe declarațiile publice ale unui candidat” și că „statul de drept are alte mecanisme, democratice, prin care se poate apăra de astfel de riscuri”.
Totodată, APADOR-CH (Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki) afirmă că „potrivit Constituţiei, CCR nu face parte din sistemul instanţelor judecătoreşti”, ci „verifică doar îndeplinirea unor condiţii legale, nu aplică sancţiuni unei persoane fizice pentru comportament şi atitudine”.
Organizația spune că CCR a restrâns dreptul de a fi ales într-o procedură în care persoana vizată nu a beneficiat de cale de atac, aceste drepturi fiind prevăzute distinct atât în Constituţie, cât şi în CEDO.
Cei cinci judecători CCR care i-au interzis Dianei Șoșoacă să mai candideze spun că au evaluat conduita și declarațiile sale publice, precum și efectele acestora în plan constituțional.
CCR spune că cineva care candidează la alegerile prezidențiale „este conștient de semnificația informațiilor, mesajelor, ideilor, opiniilor, convingerilor, judecăților și raționamentelor transmise în spațiul public, astfel că toate acestea pot reprezenta un indicator al modului în care se raportează la Constituție și la valorile acesteia, nefiind, așadar, relevant dacă acestea au fost transmise într-o calitate oficială sau nu”.
Prin urmare, judecătorii afirmă că discursul anti-democratic al Dianei Șoșoacă o face incompatibilă cu funcția de garant al respectării Constituției „neputând fi tolerate manifestările și derapajele anarhice în spațiul public”.
„Se poate prefigura cu ușurință faptul că acest candidat, dacă va deveni Președinte al României, va continua să nesocotească Constituția. În același sens, aceste aspecte indică faptul că persoana în cauză nu este aptă să îndeplinească atribuțiile funcției de Președinte al României, întrucât dă dovadă de instabilitate și, prin urmare, nu poate candida în mod legitim la această poziție.”
„Respectarea Constituției nu este doar o obligație legală, ci și una morală, mai ales pentru cel care aspiră să devină garantul acesteia”, se mai arată în motivarea CCR, publicată pe 7 octombrie.
„Date fiind atitudinile și comportamentele anterioare (și prezente) ale doamnei Șoșoacă, se poate observa cu ușurință că aceasta a încercat, prin utilizarea abuzivă a demnităților pe care le-a avut/le are, să exercite suveranitatea în nume propriu, fapt interzis, de plano, de Constituție. Toate aceste luări de poziție oficiale (nu speculative) pe care le-a avut sunt de natură să amenințe ordinea constituțională în România”, mai spun cei cinci judecători.
Aceștia aduc în discuție și „intențiile doamnei Șoșoacă în legătură cu scoaterea României din NATO și ieșirea din Uniunea Europeană (RoExit)”, care sunt contrare Legii fundamentale a statului român, document care prevede importanța aderării României la Uniunea Europeană și la NATO.
În ceea ce privește depunerea jurământului de către câștigătorul alegerilor prezidențiale, CCR spune că „ar fi inadmisibil și contrar naturii procesului democratic ca ab initio candidatul să nu îndeplinească aceste condiții și totuși să participe la alegeri, iar dacă le va câștiga să depună un jurământ de credință formal”.
Cei cinci judecători au prevăzut eventualele critici și au explicat de ce au verificat constituționalitatea acestei candidaturi – că „legiuitorul constituant originar a reglementat în mod expres atribuția Curții Constituționale de a veghea la respectarea procedurii de alegere a Președintelui României”.
De asemenea, evaluarea constituționalității „este o obligație în raport cu cetățenii, asigurând, astfel, constituționalitatea procesului electoral prin raportare la criticile de natură legală sau constituțională pe care le poate formula orice alegător”.
A preluat Curtea Constituțională prerogative de la mai multe instituții care nu și-au făcut treaba ca să prevină o astfel de candidatură?
Opinia separată a judecătoarei Laura Iuliana Scântei dă de înțeles acest lucru.
„Sancționarea încălcării limitelor libertății de exprimare este rezultatul unor proceduri judiciare prevăzute de lege, în sarcina altor instituții ale statului, după o procedură judiciară, iar nu o atribuție recunoscută expres pentru Curtea Constituțională în realizarea competenței de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României”, spune ea.
Scântei subliniază că ceilalți cinci judecători au adus ca argumente „aspecte de natură subiectivă”, care fac parte din sfera libertății de exprimare a candidaților.
„Nicio dispoziție constituțională sau legală nu permite Curții Constituționale ca, pe calea interpretării propriei competențe (la rândul ei, expresă și limitativ prevăzută de Constituție si lege), să-și extindă și să completeze sfera atribuției de soluționare cu două noi condiții pentru depunerea candidaturilor, condiții care au o vădită natură subiectivă (întrucât vizează aspecte ce țin de comportamentul, opiniile și declarațiile unei persoane) și care nu au fost prevăzute nici în Constituție, nici în Legea nr. 370/2004 sau Legea nr. 47/1992”, mai spune judecătoarea Laura Iuliana Scântei.
Nouă judecători fac parte din CCR. Votul lor în cazul Șoșoacă a arătat astfel:
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
Source URL: https://romania.europalibera.org/a/pro-si-contra-si-a-depasit-curtea-constitutionala-atributiile-cand-a-respins-candidatura-dinei-sosoaca-/33150886.html