[analyse_image type=”featured” src=”https://www.activenews.ro/images/articole/209243.jpg”]
<div><span style=”font-weight: bold;”>Franța pare prinsă într-o criză în care tensiunile sociale și rivalitățile politice se amplifică reciproc. Pe de o parte, o parte a populației cere răspunsuri concrete la scăderea puterii de cumpărare, la costul ridicat al vieții și la sentimentul de abandon. Pe de altă parte, responsabilii politici par deja absorbiți de viitoarele alegeri prezidențiale. Candidaturile se înmulțesc, dezacordurile sunt expuse public, iar strategiile personale capătă o importanță considerabilă. Între furia străzii și ambițiile electorale, se impune o întrebare: cine mai poate propune un proiect capabil să unească țara? </span></div> <div><br /> </div> <div>În urma manifestațiilor, guvernul lui Sébastien Lecornu a anunțat mai multe concesii în domeniul educației, acordate tinerilor și încearcă să inițieze discuții privind puterea de cumpărare. Pentru liceeni și studenți, angajamentele menționate s-ar referi în special la: </div> <div><br /> </div> <div>• anularea reducerilor de posturi prevăzute în cadrul Ministerului Educației Naționale și crearea a 500 de posturi suplimentare de profesori;</div> <div>• limitarea numărului de elevi din clase la 28;</div> <div>• o revizuire a sistemului de evaluare continuă la bacalaureat;</div> <div>• crearea a 15.000 de locuri în învățământul superior în următorii ani.</div> <div> </div> <div>La aceste anunțuri se adăuga si promisiunea de a înlocui platforma Parcoursup în 2028 (platformă informatică menită să ajute elevii să se orienteze către învățământul superior după bacalaureat).</div> <div><br /> </div> <div>Totuși, trebuie să facem distincția între angajamente și punerea lor în aplicare. Anunțarea unor angajări nu înseamnă că profesorii sunt deja angajați. Nici promisiunea unor noi locuri nu garantează disponibilitatea acestora încă de la începutul următorului an școlar.</div> <div><br /> </div> <div>Pentru tinerii care cer condiții mai bune de studiu, mai multe locuri la universitate și ajutoare financiare sporite, aceste anunțuri pot părea, așadar, insuficiente. Impactul lor va depinde de resursele mobilizate efectiv, de calendarul stabilit și de garanțiile oferite. Conform revendicărilor, valoarea investițiilor suplimentare pentru educație și învățământul superior ar urma să ajungă la 10 miliarde de euro. Ca element de comparație, cheltuielilor militare franceze între 2024 și 2026 sunt tot de 10 miliarde euro (1). De unde apare o întrebare cu iz politic: ce loc trebuie acordat educației și tineretului în cadrul priorităților naționale?</div> <div><br /> </div> <div>Dincolo de măsurile din domeniul școlar, declaratiile făcute nu par încă să răspundă tuturor revendicărilor salariaților și tinerilor. Așteptările populatiei in ansamblu vizează, de asemenea, salariile, pensiile și remunerația funcționarilor publici. În acest context, prim-ministrul a convocat sindicatele și patronatul la Matignon luni, 9 noiembrie, pentru a discuta despre puterea de cumpărare și salarii. Printre pistele menționate în presă s-ar număra o eventuala majorare a salariului minim pe economie(1.477 euro-net/luna). De asemenea, guvernul a înregistrat ca concesiune deja facută, disponibilizarea unei părți din rezervele strategice de motorină, ceea ce s-ar traduce printr-o reducere de 15 centimi pe litru la pompă. O astfel de intervenție ar rămâne însă punctuală: nu ar constitui nici o reducere permanentă a taxelor, nici un răspuns durabil la dificultățile legate de puterea de cumpărare. Prin urmare, dezacordul care continua se referă atât la amploarea măsurilor, cât și la calendarul acestora. Guvernul propune răspunsuri limitate sau eșalonate, în timp ce manifestanții așteaptă îmbunătățiri concrete și rapide ale condițiilor lor de viață.</div> <div><br /> </div> <div>Tocmai în această discrepanță dintre anunțuri și așteptări se instalează neîncrederea. Fără angajamente precise, finanțate și urmate de rezultate concrete, riscul este ca prăpastia dintre populația mobilizată și puterea politică să continue să se adâncească.</div> <div><br /> </div> <div>In acest mediu tensionat problema depășește simpla gestionare a manifestațiilor: cum se poate restabili încrederea atunci când cetățenii așteaptă răspunsuri imediate, iar dezbaterea politică pare deja orientată către următoarele alegeri?</div> <div><br /> </div> <div><span class=”subtitlu”><span style=”font-weight: normal;”>O campanie</span> <span style=”font-weight: normal;”>prezidențială dominată de rivalități</span></span></div> <div><br /> </div> <div>Multiplicarea candidaturilor constituie un alt semn al fragmentării scenei politice. Mai multe personalități politice ar dori să reprezinte o alternativă la Jean-Luc Mélenchon și la Adunarea Nationala ( RN), dar par să întâmpine dificultăți în a ajunge la un acord asupra unei strategii comune. Fiecare dintre ei își pun în valoare experiența, legitimitatea sau presupusa capacitate de a câștiga. Riscul ar fi acela de a dispersa voturile și de a estompa mesajul politic. Dezacordul dintre Édouard Philippe și Gabriel Attal cu privire la o eventuală selecție preliminară rezumă această dificultate. E. Philippe pare să respingă acest mecanism, în special deoarece considera incoerent să reunească candidați ale căror orientări politice diferă puternic ( chiar daca si el cat si Attal sunt macronisti convinși dar revopsiți). În schimb, Gabriel Attal, care se simte susținut de instituția prezidențială, consideră, dimpotrivă, că o selecție primară ar răspunde unei așteptări și s-ar impune în cele din urmă. Cele două poziții ridică o întrebare reală. Poate o selecție preliminară să genereze o coeziune dacă participanții nu împărtășesc un minim de convingeri comune? Dar, pe de altă parte, cum se poate evita dispersia dacă fiecare respinge o procedură comună? O competiție internă nu ar rezolva automat dezacordurile de fond. Ar putea chiar să le agraveze dacă candidații s-ar angaja într-o confruntare fără a accepta ulterior rezultatul.</div> <div><br /> </div> <div>Dezacordul dintre diferiții candidați macroniști– adică așa-numitul „bloc central” –, în urma căruia nimeni nu s-a detașat clar ca potențial concurent al lui Jean-Luc Mélenchon, l-a determinat pe președintele Republicii, Emmanuel Macron, să încerce să aducă la aceeași masă diverse personalități pentru a găsi o soluție viabilă și unică pentru cursa electorală. O astfel de inițiativă ar putea părea o încercare de a depăși disputele individuale. Cu toate acestea, reunirea unor lideri nu este suficientă pentru a construi o orientare comună. Pentru a conferi credibilitate acestei demersuri, ar trebui să se răspundă la mai multe întrebări. Ce program ar putea uni aceste personalități? Ce compromisuri ar accepta ele în ceea ce privește serviciile publice, fiscalitatea, securitatea sau cheltuielile statului? Și ce loc ar acorda revendicărilor exprimate în stradă? Ținând cont totodată de faptul că o astfel de abordare ar putea fi interpretată ca o imixțiune directă în campania electorală, favorizând o parte a clasei politice franceze. Iar președintele Republicii Franceze ar trebui să rămână președintele tuturor francezilor. Cu cât intervenția sa ar fi mai vizibilă, cu atât mai mult ar putea ca unii să denunțe ca fiind o încercare de a controla succesiunea. Dimpotrivă, retragerea sa ar risca să accentueze impresia de haos în propriul său spațiu politic. Pe langa “macroniști” mai este si “Dreapta Republicană”, care iși revendică paternitatea liberală franceză, în special din liberalismul economic și care promoveaza doua nume incontestabil marcante, Bruno Retailleau et David Lisnard. Însa problema este de aceeasi natura. Nici unul dintre candidati nu vrea sa cedeze in favoarea celuilalt. În plus, vestea că Dominique de Villepin ar dori să intre în cursa prezidențială demonstrează că spectrul politic se divide încă o dată, fără a clarifica neapărat opțiunile oferite alegătorilor. </div> <div><br /> </div> <div>Atâta timp cât această luptă a orgoliilor nu se va încheia, conflictele politice vor continua cu și mai multă intensitate.</div> <div> </div> <div><span style=”font-weight: normal;” class=”subtitlu”>Édouard Philippe și riscul unei rupturi cu tineretul</span></div> <div><br /> </div> <div>Aparent, există un singur candidat care s-ar putea detașa din blocul central si cel al “Dreptei Republicane” și care ar putea concura cu Jean-Luc Mélenchon: Édouard Philippe. Ultimele sondaje o plasează pe Marine Le Pen în frunte cu 37%, o creștere de 2% față de săptămâna trecută, urmată de liderul LFI, Jean-Luc Mélenchon, cu 18%, și de Édouard Philippe, cu 15%. Restul grupului, format din Raphaël Glucksmann, Gabriel Attal, Retailleau, Lisnard…se găsesc la o diferență de 2-7% față de Édouard Philippe (2). Deci din punct de vedere electoral, Édouard Philippe ar trebui să fie candidatul care să-l înfrunte pe liderul LFI. Totuși, declarațiile lui Édouard Philippe privind violențele din 17 noiembrie ilustrează caracterul sensibil al dezbaterii dar si a faptului că “jocurile nu sunt incă făcute”. Afirmând că „suprareprezentarea tinerilor proveniți din medii imigrante este evidentă” , el a ales o formulare susceptibilă să provoace reacții puternice în rândul tinerilor proveniți din familii de imigranți, care dețin cetățenia franceză și care, prin urmare, au drept de vot la următoarele alegeri. </div> <div><br /> </div> <div>De fapt, el a transformat o chestiune de responsabilitate individuală într-o condamnare colectivă. Tinerii proveniți din familie de imigranți s-ar putea simți suspectați din cauza originii lor, chiar dacă nu sunt implicați în niciun act de violență. Pentru cei care se confruntă deja cu dificultăți în a-și găsi locul în societate, acest discurs ar putea accentua distanța față de primarul orașului Le Havre. Asta nu înseamnă că trebuie să evităm subiectele dificile. Actele de violență trebuie să poată fi analizate, iar autorii lor trebuie să răspundă pentru faptele lor. Însa o politică de unificare ar trebui să abordeze atât securitatea, cât și integrarea, egalitatea de șanse și recunoașterea. Reducerea tineretului la o problemă de ordine publică ar împiedica înțelegerea unei părți a problematici in sine.</div> <div>Miza ar fi, așadar, importantă pentru Édouard Philippe. Dacă dorește să convingă și dincolo de electoratul său, ar trebui să demonstreze că poate asculta această tineret fără a-l considera un bloc uniform. O candidatură la președinție nu poate urmări doar să-i liniștească pe anumiți francezi: trebuie, de asemenea, să evite să-i îndepărteze pe ceilalți pe termen lung. În acest context de luptă politică pentru poziționare, Jean-Luc Mélenchon a refuzat să participe la o dezbatere televizată cu Édouard Philippe pe tema imigrației și a integrării. Pentru E. Philippe, o astfel de confruntare i-ar fi oferit ocazia perfectă de a-și corecta “tirul”, de a-și apăra propunerile și de a-și afirma poziția în fața principalului său adversar. Pentru Mélenchon, acceptarea ar fi însemnat, totodată, să-și recunoască interlocutorul drept principalul concurent din blocul central si cel al “Dreptei Republicane”.</div> <div><br /> </div> <div><span class=”subtitlu”><span style=”font-weight: normal;”>Concluzii</span></span></div> <div><br /> </div> <div>1.<span style=”white-space:pre”></span>Dacă diferitele formațiuni pollitice franceze își fac timp pentru a se lupta între ele, riscă să lase pe plan secund ceea ce ar trebui să justifice angajamentul lor: îmbunătățirea vieții colective. În același timp, observăm că diviziunile unora sporește vizibilitatea celorlalți. Imaginea zilei ne arată că liderii RN și LFI câștigă teren.</div> <div><br /> </div> <div>2.<span style=”white-space:pre”></span>Guvernul nu poate spera la o stabilizare durabilă fără măsuri clare, fără dialog și fără explicații privind alegerile pe care le face. La rândul lor, candidații nu pot construi o alternativă credibilă limitându-se doar la a concura sau la a-și prezenta adversarii ca pe o mare amenințare.</div> <div><br /> </div> <div>3.<span style=”white-space:pre”></span>Atâta timp cât sentimentul de abandon în rândul populației va persista, furia socială va continua să-și găsească în stradă acea exprimare pe care nu mai crede că o poate găsi în instituții.</div> <div><br /> </div> <div>4.<span style=”white-space:pre”></span> Structura socială a manifestanților din străzi este formată din două straturi sociale: tinerii și clasa salariaților, la care se adaugă și pensionari. Dacă vestele galbene( clasa salariatilor + pensionari) au fost înfrânte din motive pur pecuniare și de anduranță, tineretul este pregătit pentru și mai multe sacrificii. Mai sunt încă 5 luni până la alegeri.</div> <div> </div> <div>5.<span style=”white-space:pre”></span> Franța preferă să aloce miliarde de euro pentru reînarmare decât pentru educație și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor săi. </div> <div><br /> </div> <div>6.<span style=”white-space:pre”></span> Nu contează cine va câștiga alegerile. Nimeni nu își va respecta promisiunile electorale. Primul pas va fi de constituire a unei comisii de evaluare care să analizeze starea națiunii. Concluzia raportului va fi că statul se află “în prag de faliment”. Înarmat cu acest argument orice deviere de la programul politic, care a stat la baza caștigări alegeriile, va fi permisă. “Oare nu îmi dati voie sa fiu azi mai deștept decăt ieri”. Nu este pentru prima dată când se întâmplă acest lucru. Întrebare mea este; Noi ce rol mai avem aici ? </div> <div> </div> <div>Bucurați-vă de viață așa cum este!</div> <div><br /> </div> <div>Profeseur Vasile Neacsa</div> <div> </div> <div><span style=”white-space:pre”></span>Bruxelles, 07.11.2026</div> <div><br /> </div> <div><br /> </div> <div>1.<span style=”white-space:pre”></span><a href=”http://www.vie-publique.fr/eclairage/284741-budget-de-la-defense-quelles-etapes-pour-le-porter-5-du-pib” target=”_blank”>https://www.vie-publique.fr/eclairage/284741-budget-de-la-defense-quelles-etapes-pour-le-porter-5-du-pib</a></div> <div>2.<span style=”white-space:pre”></span><a href=”http://www.lopinion.fr/politique/presidentielle-2027-philippe-attal-retailleau-la-degringolade-du-bloc-central-dans-les-sondages” target=”_blank”>https://www.lopinion.fr/politique/presidentielle-2027-philippe-attal-retailleau-la-degringolade-du-bloc-central-dans-les-sondages</a></div>
[analyse_source url=”https://www.activenews.ro/opinii/Prof.-Vasile-Neacsa-Franta-asediata-%E2%80%94-O-criza-sociala-pe-fondul-divizarii-politice-Partea-a-4-a-209243″]