Analiza de risc stabilește metoda de rambursare a TVA. Ce înseamnă noul filtru fiscal pentru numerarul…

[analyse_image type=”featured” src=”https://cdn.adh.reperio.news/image-4/446a7c9f-11ff-4499-8627-89ceeef490f6/index.jpeg?p=f%3Djpeg%26w%3D1200%26h%3D630%26r%3Dcover”]

Noile criterii de risc introduse de ANAF, prin
recentul Ordin nr. 1.123/2026, marchează trecerea de la colectarea masivă de
informații fiscale la utilizarea lor în analiza de risc, cu implicații directe
asupra lichidității companiilor și asupra procesului de rambursare a TVA.

După cum era de așteptat în contextul
digitalizării agenției, aceste date permit acum o analiză mai amplă a
circumstanțelor în care contribuabilii solicită rambursarea TVA, miza fiind
combaterea fraudei și reducerea deficitului de încasare a TVA. [GI1] Pentru
companii, provocarea este menținerea predictibilității fluxurilor de numerar
într-un sistem de control fiscal tot mai digitalizat.

Foto: EY

În ultimul deceniu, reducerea
deficitului de încasare a TVA, care rămâne printre cele mai ridicate din UE, a
reprezentat una dintre preocupările constante ale politicii fiscale din
România. În acest context, digitalizarea administrației fiscale, prin instrumente
precum SAF-T și RO e-Factura, a devenit una dintre principalele direcții prin
care autoritățile urmăresc îmbunătățirea conformării și a colectării TVA.
Această direcție este reflectată și în angajamentele asumate de România prin
PNRR, care includ reducerea deficitului de TVA prin măsuri de digitalizare a
administrației și raportărilor fiscale.

Prin OUG nr. 38/2026 au fost create
premisele extinderii situațiilor considerate relevante pentru evaluarea
riscului unei rambursări necuvenite, prin modificarea art. 169 din Codul de
procedură fiscală. La finalul lunii septembrie 2026, Ordinul președintelui ANAF
nr. 1.123/2026 a introdus în mod concret noile criterii de risc aplicabile
procedurii de soluționare a deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare. În
principiu, utilizarea unor criterii de risc pentru a stabili dacă rambursarea
poate fi soluționată cu control ulterior sau impune verificări anticipate
reprezintă un instrument firesc de direcționare a controalelor către situațiile
considerate cu un profil de risc mai ridicat.

Pentru autorități, obiectivul este
identificarea mai eficientă a situațiilor de risc și protejarea veniturilor
bugetare.

Pentru companii, provocarea este menținerea
predictibilității fluxurilor de numerar într-un context în care dreptul la
rambursare rămâne neschimbat, însă traseul procedural poate deveni mai complex
și, uneori (vom vedea în continuare de ce) dispare siguranța intrării fluide a
sumelor din TVA de recuperat de la stat. Că există o creanță asupra statului
devine mai puțin important. Ce capătă cu adevărat prioritate este, de fapt,
viteza cu care aceasta se transformă în lichiditate disponibilă pentru
investiții și finanțarea activității curente.

Ce prevedea legislația
până acum

Potrivit art. 169 din Legea nr.
207/2015 privind Codul de procedură fiscală
, regula generală este că
deconturile cu sume negative de TVA și opțiune de rambursare sunt soluționate
cu un control ulterior, iar inspecția fiscală anticipată reprezintă excepția.

Prin modificările aduse în 2026, cadrul
legal a fost extins pentru a permite stabilirea, prin ordin al președintelui
ANAF, a unor situații suplimentare relevante pentru evaluarea riscului unei
rambursări necuvenite.

Este important de subliniat faptul că
ordinul nu modifică dreptul contribuabililor de a solicita și obține
rambursarea TVA atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. De
asemenea, simpla existență a unuia dintre criteriile de risc nu conduce automat
la refuzul rambursării și nici la declanșarea automată a unei inspecții
fiscale. Aceste elemente sunt utilizate în procesul de analiză a riscului
realizat de ANAF înainte de soluționarea cererii.

De ce a introdus ANAF
noile criterii?

Noua abordare în analiza de risc pentru
rambursarea TVA schimbă însă perspectiva și pentru contribuabil. Problema nu
mai este doar ce știe ANAF despre compania care solicită rambursarea, ci și ce
știe despre furnizorii acesteia și, mai ales, cât din aceste informații poate
verifica în mod rezonabil chiar compania
. Noua anexă introdusă prin Ordinul
nr. 1.123/2026 enumeră 14 situații de risc care pot fi avute în vedere
la evaluarea unei cereri de rambursare și extinde analiza asupra unor elemente
legate inclusiv de furnizorii relevanți care au contribuit la formarea TVA
deductibile. În această zonă apare dificultatea practică: o companie își poate
verifica partenerii înaintea unei tranzacții și poate monitoriza informațiile
fiscale disponibile public, dar nu are în mod necesar acces la toate datele
pe baza cărora administrația fiscală evaluează conformarea furnizorului și nici
nu poate controla dacă acesta și-a îndeplinit corect și la timp toate
obligațiile declarative, inclusiv cele privind SAF-T, D300 sau D390
.

Aceasta este, de fapt, una dintre implicațiile
cele mai importante ale noilor criterii: riscul asociat unei rambursări
poate depăși sfera propriului comportament fiscal al solicitantului și a
verificărilor diligente pe care acesta le poate face în mod realist
. Dacă
situația fiscală sau comportamentul declarativ al unui furnizor devin relevante
pentru analiza ANAF, companiile vor trebui să acorde mai multă atenție
procesului de selecție și monitorizare a partenerilor și documentării
tranzacțiilor. Dar există o limită firească a acestei diligențe: contribuabilul
nu poate fi pus, în practică, în poziția administrației fiscale și nu dispune
de aceeași vizibilitate asupra declarațiilor și bazelor de date fiscale ale
partenerilor săi. Pentru companiile care înregistrează în mod recurent TVA de
recuperat, consecința poate fi foarte concretă: verificări suplimentare, o
predictibilitate mai redusă a termenului de rambursare și, implicit, presiune
asupra lichidității
, chiar și atunci când propriile obligații fiscale au
fost îndeplinite corespunzător.

Noua miză nu este doar cât de multe date poate
corela fiscul, ci cât de mult poate ajunge rambursarea TVA a unei companii să
depindă de comportamentul fiscal al altor companii din lanț, comportament pe
care solicitantul îl poate verifica doar parțial. Din perspectivă conceptuală,
aceasta este schimbarea majoră adusă de ordin: analiza de risc se extinde
asupra unei părți a ecosistemului comercial din care acesta face parte. Astfel
că verificarea partenerilor comerciali, înainte de a demara cooperarea comercială,
dar și în timpul acesteia, devine foarte importantă.

Pentru companii, impactul principal al noilor
reguli este atât financiar, cât și operațional. Companiile își păstrează în
continuare dreptul de a obține rambursarea TVA atunci când sunt îndeplinite
condițiile legale. Dar, în situațiile în care ANAF apreciază că există elemente
care justifică verificări suplimentare, accesul efectiv la numerar poate fi
amânat până la finalizarea procedurilor prevăzute de lege. În practică s-a
constatat o creștere a situațiilor în care ANAF decide efectuarea inspecției
fiscale anticipate, chiar și în cazul companiilor care beneficiau de rambursarea
de TVA cu un control ulterior.

Din perspectiva managementului
financiar, acest aspect poate deveni relevant pentru companiile care realizează
investiții semnificative, pentru exportatori, pentru proiectele de dezvoltare
cu volume mari de achiziții sau pentru societățile care operează în mod curent
cu poziții importante de TVA de recuperat.

Noile criterii de risc creează premisele
unei selecții mai stricte a deconturilor care pot beneficia de procedura
obișnuită de rambursare, însă nu există încă date publice ale ANAF care să
permită cuantificarea efectului concret asupra numărului de inspecții fiscale
anticipate sau asupra duratei procesului de rambursare.

Un alt efect practic este necesitatea
unei pregătiri mai riguroase a documentației fiscale. O eventuală inspecție
fiscală anticipată presupune alocarea de resurse suplimentare și poate conduce
la verificări mai ample decât cele strict necesare pentru validarea sumei
solicitate la rambursare.

Ce ar trebui să facă
firmele – 4 pași necesari

În noul context, monitorizarea
riscurilor fiscale devine la fel de importantă ca pregătirea efectivă a
decontului de TVA.

În primul rând, companiile ar trebui să
verifice periodic concordanța dintre informațiile raportate prin deconturile de
TVA, declarațiile D394 și D406 și datele transmise prin RO e-Factura.

În al doilea rând, devine oportună o
analiză mai atentă a furnizorilor care generează volume importante de TVA
deductibilă, utilizând informațiile publice disponibile privind statutul
fiscal, existența unor proceduri de insolvență sau valabilitatea codului de
TVA.

În al treilea rând, situațiile care
generează sume importante de recuperat, precum investițiile majore, achizițiile
excepționale, proiectele de dezvoltare sau reorganizările, ar trebui susținute
de documentație care să poată explica rapid originea diferențelor și a sumelor
solicitate.

În al patrulea rând, directorii
financiari ar trebui să trateze rambursările de TVA ca pe o componentă a
planificării lichidității, având în vedere posibilitatea apariției unor
verificări suplimentare înainte de restituirea efectivă a sumelor.

Aș aprecia că, în următoarea perioadă,
adevăratul test al noilor criterii de risc nu va fi cât de multe verificări
generează, ci dacă acestea reușesc să distingă cu precizie între
comportamentele care justifică intervenția autorității și situațiile normale și
legitime în care companiile solicită recuperarea sumelor din TVA care li se
cuvin.

Autor:
Costin Manta, Partener, Taxe Indirecte, EY România

[analyse_source url=”https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/analiza-de-risc-stabileste-metoda-de-rambursare-a-2570085.html”]


Analyse


2026-11-10 09:11:42

Post already analysed. But you can request a new run: Do the magic.