[analyse_image type=”featured” src=”https://cdn.adh.reperio.news/image-7/7d6fd174-a775-4ea0-8e7b-1984945bb425/index.png?p=f%3Djpeg%26w%3D1200%26h%3D630%26r%3Dcover”]
Angajamente
electorale ale extremelor politice din Franța (aflate pe primele
două locuri în preferințele electoratului din Franța) pun în
primejdie sau anulează contractele cu UE și/sau NATO. Neliniștește
și chiar sperie profund perspectiva ca toate sondajele de opinie din
Franța să aibă dreptate atunci când spun că viitoarea competiție
prezidențială va fi dominată de bătălia între extrema dreaptă
și extrema stângă Bruxelles. Și de ce le e frică?
Din cauză că
programele politice și platformele electorale ale celor două mari
orientări politice conțin niște propuneri care sunt și
angajamentele solemne ale partidelor respective față de un
electorat din ce în ce mai disperat și care-și simte viitorul
afectat de o realitate economică ce a introdus în viața multora
criteriul sărăciei.
Și
ceea ce se produce acum (pe piața franceză și numai) nu este o
simplă discuție despre nemulțumirile uneia sau alteia dintre
categoriile sociale și reacția de permanentă defensivă a
instituțiilor de forță ale statului. A a devenit evident că
sindicatele au simțit primele că, dacă nu se radicalizează odată
cu revendicările din ce în ce mai dure ale unei largi părți a
populației, riscă să dispară definitiv, lăsând locul anarhiei.
Așa că, mai ales în Occident dar cu semnale că mișcarea se va
extinde rapid, ce avem acum ca dominantă este amestecul sui-generis
între o piață a nemulțumirii economice și lipsei de perspectivă
socială reală cu preluarea în forță de către unii lideri
politici a mișcărilor respective, modificându-și propriile
platforme politice și radicalizându-și discursul și
comportamentul până la limita după care, logic, se vor anula
construcțiile europene și euro-atlantice în termenii actualelor
Tratate Fundamentale din UE și NATO.
Nu
mai e vorba de obișnuitele jocuri pre-electorale. Asta scrie în
platformele politice prezentat de liderii extremelor spațiului
politic francez, iar rezultatele alegerilor prezidențiale de anul
viitor, după cum veți vedea, pot aduce schimbări gigantice în
raport cu arhitectura instituțională a continentului nostru, cu o
stabilitate garantată în mare măsură, în formula actuală, de
prezența Franței, putere nucleară ( singura în UE) și cu ambiția
de a centraliza în jurul său construcția viitoarei formule de
apărare și securitate, prezență-cheie în România.
Azi
încep cu prezentarea pozițiilor anunțate acum două zile de
Jean-Luc Melenchon, liderul formațiunii La France Insoumise de
extremă stângă.
În
noua versiune a programului său politic intitulat „viitorul
comun”, pozițiile sale revoluționare în domeniul politicii
externe se axează pe doctrina sa de non-aliniere, de apărare a
suveranității naționale în raport cu politica și presiunile
marilor blocuri și apărare a dreptului internațional.
Schimbările
promise sunt majore, așa cum sunt cele privind ignorarea unor
reglementări esențiale ale UE. Este propus un moratoriu, votat de
Parlamentul francez, asupra „liberei circulații fără niciun fel
de limite a mărfurilor și capitalurilor” și a „reglementărilor
privind concurența aplicate…în domeniul serviciilor publice”,
pe tema „Europa apărării, conceptul considerat acum ca un pilier
european în NATO” sau „acordurile de liber schimb”.
Bomba
care pot exploda arhitectura NATO
Se
prevede o retragere „imediată” din Comandamentul militar
integrat al ONU urmată, treptat, de o retragere din organizație și
apare pledoaria pentru o „non-aliniere cooperativă” care să se
traducă printr-o „politică de cooperare întărită cu China”.
Și spunea Jean-Luc Melenchon la un colocviu pe probleme geopolitice
organizat la Institutul La Boetie: „Nu mai poate fi vorba să
rămânem membri NATO, nici să intrăm în noi coaliții militare
așa cum sun cele care se configurează acum cu Australia,
Noua-Zeelandă, Marea Britanie sau pentru a face față zonei
Asia-Pacific”. În discursul său, a respins și „diplomația
cluburilor închise”, G27 și G20, estimând că „deschiderea
fazei de declin a SUA” trebuie să permită restructurarea din
temelii a ONU. Susține dreptul la auto-determinare a populației din
Lugansk și Donețk, teză dragă Kremlinului și afirmă, contrar
linei politice votate acum de decidenții europeni, că „nici o
politică externă bazată pe ideea de apărare a interesului general
al lumii nu se poate lipsi de China…”.
Aveți
aici documentul intitulat „În pragul unei noi lumi”, după
părerea mea interesant deoarece se ocupă în totalitate de
problemele de politică externă și, citindu-l, veți înțelege pe
deplin șocul trăit de planificatorii politici de la Bruxelles în
fața argumentației care reia teme mai vechi, foarte prezente în
disputele internaționale în perioada Războiului Rece, când
blocurile se înfruntau pe teme ca „autodeterminarea popoarelor și
a indivizilor” și se fundamenta ceea ce se dorește a fi
„umanismul radical care să stea la baza unei noi concepții asupra
lumii” în numele „interesului general uman, un universalism
concret”.
Gargară
eșuată și propagandă post-comunistă? Posibil, dar, pe de altă
parte, există o posibilitate ca pe aceste baze să se poată realiza
o coagulare a acestei stângi radicale, în Franța și altundeva,
care să explodeze social dacă problemele vor rămâne la nivelul de
acum.
Responsabilii
momentului de la Bruxelles au înțeles asta și iau acum drumul
Estului, în acele țări considerate la început cu condescendență,
doar ca „piețe emergente” din care să venise timpul să se
scoată mulți bani. Acum sunt la fel de emergente, lis se promite
absolut totul și să vedem ce vor decide alegătorii în 2027 în
competiții electorale care s-ar putea să repete (nimeni nu știe în
ce proporție), dilemele din Franța pe care le vom descrie pe deplin
doar dacă vom vorbi și despre deosebit de interesanta ofertă
politică a partidului care are candidat la președinția Franței pe
Marine Le Pen, aflată, de departe, în pole position în marea
competiție. Vom vedea de ce.
[analyse_source url=”https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/cu-perspective-electorale-foarte-ciudate-in-2570157.html”]