[analyse_image type=”featured” src=”https://www.monitoruldevrancea.ro/wp-content/uploads/2026/11/adrian-jicu.jpg.jpeg”]
Continuăm seria interviurilor realizate de scriitorul Adrian Matei. Astăzi vă invităm să descoperiți un dialog cu Adrian Jicu, profesor universitar, critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România și director al Bibliotecii Județene „Costache Sturdza” din Bacău. O conversație despre literatură, educație, rolul bibliotecilor în societatea contemporană, moștenirea culturală a lui George Bacovia și provocările inteligenței artificiale. Un interviu sincer, cu opinii tranșante și reflecții asupra lumii culturale de astăzi, în care spiritul critic și franchețea nu lipsesc.
Adrian Matei – Mă bucur că ați acceptat invitația la acest dialog. Sunteți, în același timp, profesor de literatură, critic, prozator și directorul Bibliotecii Județene „Costache Sturdza” din Bacău. Care dintre aceste roluri vă obligă cel mai mult să ieșiți din lumea cărților și să vă confruntați cu lumea reală?
Adrian Jicu – Înainte de a răspunde, aș vrea să vă mulțumesc pentru acest interviu și pentru că, într-o lume care crede tot mai puțin în importanța cărții și a culturii, găsiți timp și energie pentru așa ceva. Cât privește rolurile despre care vorbeați, toate presupun legături cu lumea reală. Cred totuși că, dintre ele, cel de director te obligă să fii mai ancorat în realitate, fiindcă implică o importantă componentă administrativ-birocratică, dar și de comunicare, marketing și negociere.
Adrian Matei – Predați literatură română și hermeneutică. Ce sperați să învețe studenții de la un critic literar: să interpreteze mai bine textele sau să nu accepte prea ușor interpretările altora?
Adrian Jicu – Și una, și alta. A interpreta bine un text înseamnă și să nu accepți prea ușor părerile altora. Dar ca să nu le accepți trebuie întâi să le cunoști și abia apoi poți să le contrazici. Iar pentru asta e nevoie de multe: cultură generală, lecturi, gândire critică, intuiție și curaj. Problema e că studenții de astăzi nu prea mai au aceste ingrediente… Absolvenții de liceu au adesea probleme în a scrie și a citi corect un text… Să nu uităm că suntem campioni la analfabetism funcțional în UE, că nu mai cultivăm în școală (decât cu rare excepții) plăcerea lecturii și disciplina muncii, Internetul, rețelele și, mai nou, inteligența artificială ne concurează nemilos, încât tinerii sunt asaltați din toate părțile de informații în formate și pe canale diferite, informații pe care le filtrează tot mai greu și nu prea le asimilează… În condițiile astea, a spera că pot interpreta nuanțat un text și pot polemiza cu analizele altora devine o utopie…
Adrian Matei – Ați vorbit despre biblioteca publică drept un loc care trebuie să adune oamenii și să se adapteze felului în care se schimbă accesul la informație. Ce ar trebui să găsească un tânăr în biblioteca de astăzi, dincolo de cărți, ca să aleagă să revină?
Adrian Jicu – Ar trebui să găsească un mediu atractiv, unde să vină cu drag. Ar trebui să găsească bibliotecari cu vocație. Nu simpli angajați, demotivați sau, mai grav, nepregătiți. Poți sau ai cele mai bune condiții, cel mai modern spațiu, cele mai recente apariții editoriale etc., dacă nu ai oameni pasionați, cărora să le placă ceea ce fac, e degeaba. Trebuie să ieșim din zona de confort, din paradigma bibliotecarului acru, plictisit, și să înțelegem că biblioteca nu este un simplu depozit cu cărți, unde oamenii se înghesuie să vină, ca acum 30-40 de ani. Astăzi trebuie să devenim atractivi prin evenimentele pe care le propunem și prietenoși prin atitudinea față de utilizatori. Adică nu trebuie să uităm că avem datoria de a fi în slujba comunității. Cine a spus că Omul sfințește locul a avut mare dreptate. Și e valabil în orice domeniu.
Adrian Matei – Colaborați la evenimente organizate în spații precum Centrul de Cultură „George Apostu” și participați la manifestări ca Bac-Fest. Ce poate face o rețea de instituții culturale pentru un oraș, lucru pe care n-ar putea să-l facă fiecare instituție separat?
Adrian Jicu – Particip la numeroase evenimente culturale sau științifice, organizate de instituții diverse, din Bacău sau din alte orașe, fiindcă e foarte important să existe o colaborare inter-instituțională, care să facă mai vizibilă o idee sau alta. De unul singur este întotdeauna mai greu. Cât privește Bac-Fest, acolo nu doar particip, ci sunt cel care se ocupă, de vreo zece ani, de tot ceea ce înseamnă conceptul, organizarea, invitații etc. Festivalul Bacovia devenise o sindrofie provincială. Trebuia făcut ceva pentru a-i reda importanța și mă bucur că am reușit să facem asta la Biblioteca Județeană „Costache Sturdza” Bacău. Evident, nu singur, ci ajutat de câțiva dintre colegii din bibliotecă, de Consiliul Județean Bacău, de oameni care au înțeles, de parteneri și prieteni, de instituții cu care colaborăm și de mass-media. Numai așa poți face un festival important și, în general, evenimente care să aibă impact. De aceea, le sunt și le suntem recunoscători tuturor celor care pun umărul la ceea ce biblioteca încearcă să ofere beneficiarilor săi.
Adrian Matei – Bacovia ocupă un loc central în memoria literară a Bacăului. Cum poate fi pusă această moștenire în dialog cu literatura contemporană a orașului și ce forme de mediere culturală pot contribui la vizibilitatea scriitorilor băcăuani de astăzi?
Adrian Jicu – Problema este că avem destul de puțini scriitori băcăuani importanți. Avem mulți închipuiți și veleitari. Am mai spus asta și am deranjat, dar ăsta e adevărul… Cât îi privește pe cei care chiar contează, orice formă de mediere culturală poate contribui la vizibilitatea lor, cu condiția să fie o formulă atractivă. E o chestiune de adaptare la vremurile complicate pe care le trăim și la nevoile/așteptările unui public diferit, pe care trebuie să îl înțelegem și să îl convingem. În ceea ce îl privește pe Bacovia, el ocupă un loc central nu doar în memoria literară a Bacăului, ci în cultura română. El este, de fapt, brandul cultural al orașului și locomotiva care trage după ea, sub forme diverse, ceea ce înseamnă astăzi cultura băcăuană. El nu ne datorează nimic, dar noi îi datorăm enorm.
Adrian Matei – Ați pornit de la intenția de a scrie un studiu despre Bacovia și ați ajuns la romanul „Iorgu”. Ce putea să spună romanul despre omul Bacovia și nu putea spune studiul critic?
Adrian Jicu – O poveste. Povestea unui om strivit de clișee critice și didactice. Un poet formidabil, redus la câteva ipostaze/imagini pe care eu le cred insuficiente pentru a-l înțelege pe cel care a fost, în viața de zi cu zi, Bacovia. Un tip inteligent, lucid, autoironic și cu mult umor. Un om care a visat să iubească și să fie iubit. Un om viu, pipăibil cu mâna, cum ar zice Nichita Stănescu.
Adrian Matei – „Iorgu” a fost pus în scenă la Teatrul Municipal „Bacovia”. Ce se schimbă în imaginea lui Bacovia atunci când povestea trece din narațiunea romanescă în limbajul scenic și v-a surprins interpretarea regizorului Matei Lucaci-Grünberg?
Adrian Jicu – Se schimbă multe, fiindcă limbajul și instrumentele teatrului sunt diferite de cele ale prozei. Interpretarea regizorului m-a surprins fiindcă mi-a dezvăluit nuanțe pe care nu le gândisem în roman sau a adâncit idei la care țineam. Matei, Iuliana (scenografa) și actorii m-au citit cu subtilitate, dând carnație unor abstracțiuni. Aici am fost eu foarte curios: să văd cum capătă personajele viață și dacă ceea ce am imaginat eu, cu puțina mea pricepere, rezistă în fața publicului. Constat, mirat și fericit, că da. Spectacolul este, pentru mine, confirmarea faptului că am scris o poveste credibilă, vie. Eu cred că asta contează cu adevărat în literatură.
Adrian Matei – Ați afirmat într-un interviu în Deșteptarea că inteligența artificială nu trebuie privită apocaliptic, dar că e nevoie să ne punem întrebări și să ne păstrăm curiozitatea. Ca profesor și director de bibliotecă, unde trasați limita dintre folosirea AI ca instrument de cunoaștere și delegarea către ea a gândirii, a lecturii și a scrisului?
Adrian Jicu – Îmi cereți imposibilul… Nu știu și mă tem că nu știm încotro mergem. Teama față de mașinării nu e nouă. Au trăit-o și cei din secolul al XIX-lea, și interbelicii, și postbelicii, o trăim și noi. Cum și dacă vom reuși să supraviețuim, vom vedea. Important e să rămânem lucizi și curioși. Ceea ce nu e chiar simplu… Avem însă un atu: înzestrarea cu emoție. S-ar putea ca asta să ne salveze.
Adrian Matei: Și pentru că orice carte își caută, în cele din urmă, cititorul, v-aș propune să încheiem cu un gând adresat celor din Vrancea care încă mai cred în puterea cuvântului scris.
Adrian Jicu – Asta e partea cea mai grea, fiindcă nu-mi dau seama ce le pot spune eu celor care mai cred în puterea cuvântului scris. Dacă au această credință, înseamnă că orice le-aș spune eu devine redundant…
[analyse_source url=”https://www.monitoruldevrancea.ro/2026/11/10/interviu-cu-profesorul-si-criticul-literar-adrian-jicu-absolventii-de-liceu-au-adesea-probleme-in-a-scrie-si-a-citi-corect-un-text/”]