Opt ani de când Părintele Nicolae Bordașiu a plecat

[analyse_image type=”featured” src=”https://r3media.ro/wp-content/uploads/2026/11/nicolae-bordasiu-e1794236803330.jpghttps://r3media.ro/wp-content/uploads/2026/11/nicolae-bordasiu-e1794236803330.jpg”]

OPINIIOpt ani de când Părintele Nicolae Bordașiu a plecat

Opt ani de când Părintele Nicolae Bordașiu a plecat

Trecut-au 8 ani de atunci. Ani grei. Goliți brusc, mistuitor. De dragostea; De prietenia lui palpabilă și duhovnicia lui inegalabilă. De când mă răsfățam necumpănit, în mijlocirea Părintelui Nicolae la Dumnezeu. Maiestoasă, înțeleaptă, blândă și caldă ca o pâine dospită și proaspăt scoasă din cuptor.

Niciodată nu dădea greș, pentru că permanent era în rugăciune. Găsea soluții pentru fiecare. Oricât de îndurerați, de ticăloșiți, bolnavi și lepădați. Nu ne lăsa nesocotiți. Nu făcea diferențe. Căuta să ne mângâie și să ne cuprindă pe toți în turmă. Asemeni lui Hristos, Al Cărui slujitor neostenit era. Pe același calapod. Căci Hristos îi era Arhetip Plenar. Stăruia în contact permanent cu Preasfânta Treime, cu Sfinții lui Dumnezeu; cu chipurile sfințeniei, împrumutând firesc din ele. Era prolific; rodnic mărturisitor pentru propagarea adevărului despre prigonirile și suferințele  prin care chiar el trecuse, în temnițele și lagărele comuniste. Totodată un magistru îndrumător pe Cale și un partizan autentic al Adevărului.

Tocmai de aceea cu Părintele Nicolae Bordașiu în preajmă, mă simțeam în grijă, adăpostit vremelnic de vâltoarea dramatică a lumii. Uitând să-mi mai dau seama de efemeritatea acelor clipe. Se înveșniceau parcă, impredictibil. Și nu eram numai eu cel care simțeam așa!

Dovadă: Părintele Nicolae stârnea râuri de oameni la Biserica Sfântul Silvestru din București. Preot mănos. duhovnic spornic, pătrunzător în ființa clătinată. Toți așteptam cu răbdare, să intre în biserică și se aplece asupra noastră. Să ne dibuie la fiecare, beteșugul. Să ne smulgă vinovăția și nimicnicia prin rugăciunile sale și să le pună în fața lui Dumnezeu. Rugându-L să ne mai dea o șansă. Să ne despoaie de secul prozaic al lumii și să ne urce cu sufletul pe treptele înavuțirii spirituale. Încet, dar sigur. Ca un meșter de suflete, un preot ales, trecut la rândui pe sub furcile caudine, ne lămurea și pe noi mai șlefuiți, mai îndreptați, mai limpezi.

O spun pentru că mi-e dor… de acele vremuri fără de întoarcere. De rugăciunile lui întăritoare. De acest preot cu suflet blajin, dar luminos, care a mângâiat pe mulți și pe care l-am cunoscut prin marea milă a lui Dumnezeu.

Părinte Nicolae, nu ne lăsa! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii! Amin!

AI CEVA DE SPUS? Renunțați la răspuns

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Trecut-au 8 ani de atunci. Ani grei. Goliți brusc, mistuitor. De dragostea; De prietenia lui palpabilă și duhovnicia lui inegalabilă. De când mă răsfățam necumpănit, în mijlocirea Părintelui Nicolae la Dumnezeu. Maiestoasă, înțeleaptă, blândă și caldă ca o pâine dospită și proaspăt scoasă din cuptor.

Niciodată nu dădea greș, pentru că permanent era în rugăciune. Găsea soluții pentru fiecare. Oricât de îndurerați, de ticăloșiți, bolnavi și lepădați. Nu ne lăsa nesocotiți. Nu făcea diferențe. Căuta să ne mângâie și să ne cuprindă pe toți în turmă. Asemeni lui Hristos, Al Cărui slujitor neostenit era. Pe același calapod. Căci Hristos îi era Arhetip Plenar. Stăruia în contact permanent cu Preasfânta Treime, cu Sfinții lui Dumnezeu; cu chipurile sfințeniei, împrumutând firesc din ele. Era prolific; rodnic mărturisitor pentru propagarea adevărului despre prigonirile și suferințele  prin care chiar el trecuse, în temnițele și lagărele comuniste. Totodată un magistru îndrumător pe Cale și un partizan autentic al Adevărului.

Tocmai de aceea cu Părintele Nicolae Bordașiu în preajmă, mă simțeam în grijă, adăpostit vremelnic de vâltoarea dramatică a lumii. Uitând să-mi mai dau seama de efemeritatea acelor clipe. Se înveșniceau parcă, impredictibil. Și nu eram numai eu cel care simțeam așa!

Dovadă: Părintele Nicolae stârnea râuri de oameni la Biserica Sfântul Silvestru din București. Preot mănos. duhovnic spornic, pătrunzător în ființa clătinată. Toți așteptam cu răbdare, să intre în biserică și se aplece asupra noastră. Să ne dibuie la fiecare, beteșugul. Să ne smulgă vinovăția și nimicnicia prin rugăciunile sale și să le pună în fața lui Dumnezeu. Rugându-L să ne mai dea o șansă. Să ne despoaie de secul prozaic al lumii și să ne urce cu sufletul pe treptele înavuțirii spirituale. Încet, dar sigur. Ca un meșter de suflete, un preot ales, trecut la rândui pe sub furcile caudine, ne lămurea și pe noi mai șlefuiți, mai îndreptați, mai limpezi.

O spun pentru că mi-e dor… de acele vremuri fără de întoarcere. De rugăciunile lui întăritoare. De acest preot cu suflet blajin, dar luminos, care a mângâiat pe mulți și pe care l-am cunoscut prin marea milă a lui Dumnezeu.

Părinte Nicolae, nu ne lăsa! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii! Amin!

[analyse_source url=”https://r3media.ro/opt-ani-de-cand-parintele-nicolae-bordasiu-a-plecat/”]


Analyse


2026-11-10 00:42:16

Post already analysed. But you can request a new run: Do the magic.