[analyse_image type=”featured” src=”https://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1481/10382/23277192/1/aliz-kosza.jpghttps://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1481/10382/23277192/1/aliz-kosza.jpg”]
Statisticile globale şi locale arată că rata de supravieţuire şi succes a afacerilor de familie scade drastic de la o generaţie la alta. În medie, doar 30% dintre afacerile de familie menţin reuşita şi la a doua generaţie. Interesant, nu? Haideţi să încercăm să vedem de ce. După 45 de ani de carieră în business şi peste 150 de proiecte la activ ca mentor – din care 85% afaceri de familie –, iată ce relevă straturile experienţei mele, dincolo de şi până la rezolvările pe care le ştie atât de bine toată lumea pe internet, din cărţi sau în teorie. Provocările emoţionale, calitatea şi adâncimea relaţiilor interpersonale, povara şi traumele trecutului, dar şi rănile sufleteşti nu le poate rezolva Constituţia Familiei. În viziunea şi din experienţa mea, soluţiile vin întotdeauna din interior, şi NU din exterior: atât în privinţa oamenilor, cât şi în ceea ce ţine de business. Şi mai cred că soluţiile „copy paste” nu dau rezultate, ci diagnoza şi strategia bazate pe ADN-ul firmei, dar mai ales al antreprenorului. Câte afaceri, atâtea situaţii. Şi tot atâtea strategii.
BLOCAJELE INTERIOARE: CELE MAI MARI BARIERE
Suprapunerea rolurilor
Obstacolele emoţionale şi relaţionale pe care le-am întâlnit cel mai des sunt blocajele psihologice care apar din cauza suprapunerii rolurilor de familie cu cele de business. Cel mai frecvent este reprezentat de incapacitatea de a delimita discuţiile de business de cele de familie. Conflictele din şedinţe sunt aduse la masa de duminică, în vacanţe, iar traumele din copilărie sau conflictele de acasă explodează în deciziile de la birou. Apoi, rivalitatea fraternă nerezolvată: fraţii care lucrează în aceeaşi companie pot concura inconştient pentru validarea şi iubirea părintelui-fondator, transformând businessul într-un câmp de luptă pentru putere. Deloc de neglijat sunt barierele emoţionale care vin din trecut: conflictele vechi din familie (rivalităţi între fraţi, frustrări, resentimente, dorinţa de validare şi afirmare), dar şi cele dintre generaţii blochează deciziile de business raţionale. Sunt emoţii şi sentimente din pricina cărora se amestecă, adesea inconştient, neintenţionat, discuţiile de business cu cele personale, de familie.
Identificarea fondatorului sau acţionarului cu afacerea: „copilul meu”, „viaţa mea”, „sufletul meu”
Se manifestă mai ales prin dificultatea de a ceda controlul: fondatorul asimilează compania cu propria identitate. Gândul de a se retrage, a se pensiona sau de a preda conducerea este perceput inconştient ca o pierdere a sensului vieţii sau ca o confruntare cu propria bătrâneţe. Deseori apare şi sindromul „Nimeni nu e destul de bun”: fondatorul critică constant potenţialul succesor (adesea propriul copil), considerând că nimeni nu poate gestiona businessul la fel de bine ca el. Mai este şi frica de irelevanţă: convingerea că, odată retras din activitate, îşi va pierde autoritatea şi respectul în cadrul familiei şi al comunităţii.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
[analyse_source url=”https://www.zf.ro/profesii/aliz-kosza-business-mentor-emotiile-sentimentele-si-afacerile-de-familie-de-ce-este-atat-de-greu-de-rezolvat-transferul-generational-in-majoritatea-afacerilor-de-familie-23277192″]