“A fost un an bun, bogat, printre cei mai buni ani din ultimii 20 de ani, de când am taraba asta aici!”

O piaţă agroalimentară de weekend din centrul Bucureştiului, bulevardul Unirii. O discuţie cu doi producători agricoli cu mâinile bătătorite, cu urme evidente de la munca din solarii  şi de pe câmp.

Cum este anul acesta? Bun, chiar foarte bun! Este cel mai bun an pe care l-aţi avut până acum, că aşa ar indica datele statistice? Nu ştiu dacă este cel mai bun an, dar sigur este printre cei mai buni ani, s-au făcut şi fructele şi legumele, nu vedeţi că toate tarabele sunt pline?! Eu ştiu că lumea se plânge că nu are bani, dar să ştiţi că are bani!

Bineînţeles că în centrul Capitalei puterea de cumpărare este mult mai mare decât media pe economie, iar creşterile de preţuri – inflaţia – au putut fi absorbite mai uşor decât angajaţii de la Sidex, de exemplu, care sunt afectaţi atât de inflaţie, scăderea puterii de cumpărare, cât şi de problemele de la combinatul siderurgic Liberty/Sidex, al cărui viitor este pus sub semnul întrebării dacă nu se va găsi un cumpărător pe ultima sută de metri.

Ce este în Bucureşti şi în principalele oraşe – Cluj, Timişoara, Iaşi, chiar Sibiu – este diferit faţă de celelalte oraşe din ţară,  unde problemele economice sunt mult mai evidente: investiţiile au rămas în urmă, nu prea se mai fac noi angajări, salariile, şi aşa mult mai mici, sunt afectate de inflaţie, lucrările de infrastructură sunt lăsate la urmă pentru că nu prea sunt bani.

Dar chiar şi aşa, cu o Românie împărţită în două sau trei din punct de vedere economic, social şi politic, economia a rezistat destul de bine în ultimii doi ani şi mai ales în ultimul an, având în vedere creşterile de taxe şi impozite, preţurile mai mari la energie (să vedeţi când o să apară facturile din toamnă, după ce preţul petrolului a ajuns aproape 120 de dolari pe baril, iar preţurile la energie de la noi au sărit în aer), cu o ajustare bugetară fiscal-bugetară pe cash de aproape 2% din PIB, cu dobânzi foarte mari, cu o scădere a investiţiilor străine directe, cu o reducere accelerată a poziţiei investitorilor nerezidenţi în titlurile de stat româneşti.

Industria este lovită în plin în fiecare zi de preţurile mari la gaze şi energie, aşa că aproape nimeni nu-şi mai pune problema unor investiţii noi, IT-ul continuă să reziste dar nu ştim cât de mult mai poate să crească, constructorii se întreabă ce se va întâmpla cu ei după ce se termină banii din PNRR, dacă vor mai avea alte proiecte, industria auto europeană încearcă să facă faţă asaltului chinezesc, băncile au ridicat nivelul de risc, iar pe acest fond sentimentul din piaţă este mai degrabă negativ decât pozitiv.

Repet, economia şi companiile au rezistat fără restructurări masive, fără să se dea oameni afară pe capete.

Dacă antreprenorii, patronii, directorii şi chiar şi angajaţii fac un efort să ţină baricada, de partea cealaltă, la nivel politic, avem un festival al declaraţiilor şi al „ridicării poalelor în cap”.

Dacă PSD vrea să afle ceea ce ştie deja, şi anume care este situaţia bugetului, ce plăţi, ce datorii nu sunt plătite, va constata că a moştenit ceea ce a lăsat de pe vremea premierului Marcel Ciolacu.

Bugetul este extrem de fragil, nu are bani suficienţi pentru toată lumea, dobânzile la care se finanţează sunt foarte mari, iar datoria publică (peste 1.000 de miliarde de lei), unde s-au adunat toate deficitele, din toţi anii, este extrem de vulnerabilă, pentru că trebuie finanţată şi refinanţată, rostogolită etc. Serviciul datoriei publice, adică dobânzi plus ratele care ajung la scadenţă, este foarte mare şi toate pieţele financiare ştiu acest lucru. În consecinţă, dobânzile cerute ca să împrumute România sunt mult mai mari.

Cristian Popa, membru în Consiliul de Admininstraţie al BNR, a pus pe masă, într-o conferinţă, situaţia datoriei publice şi necesitatea restructurării ei astfel încât să nu ajungă să ne lovească precum dronele.

Şi anul viitor, la fel ca anul acesta, ministrul finanţelor, guvernul, împreună cu BNR şi nu în ultimul rând cu băncile locale, trebuie să găsească soluţii pentru finanţarea deficitului bugetar şi pentru finanţarea datoriei publice care ajunge la scadenţă şi trebuie rostogolită prin alte împrumuturi pentru că nu sunt bani să fie plătite de tot.

Şi anul viitor guvernul, indiferent de numele lui, trebuie să găsească alţi bani pentru buget şi pentru datoria publică, adică peste 50 de miliarde de euro.

Agenţiile de rating sunt cu ochii pe noi şi caută motive pentru a pune sub semnul întrebării posibilitatea reducerii în continuare a deficitului bugetar, în condiţiile în care PSD a preluat puterea şi nu are niciun gând să facă vreo restructurare pe undeva într-un mod realist.

Chiar dacă este mai mică decât anul trecut, inflaţia revine pe creştere spre finalul acestui an – spre 7%, după ce a scăzut la 6,2% -, dobânzile la lei nu prea au cum să scadă, cursul valutar leu/euro va fi sub presiune pentru că nu mai intră valută în România ca în anii anteriori, ci chiar iese.

Ajustarea fiscală din 2027 cu peste 1 punct procentual din PIB, de la 6,2% la 5% deficit bugetar, este mult mai importantă decât cea din 2026 şi 2025, pentru că spaţiul de manevră s-a redus foarte mult, iar costul cu dobânzile este mai mare decât şi cele mai pesimiste aşteptări.

Din păcate, bugetul, deficitul bugetar, serviciul datoriei publice şi nu în ultimul rând nivelul datoriei publice au ajuns cele mai vulnerabile puncte din economie. PIB-ul nu mai creşte atât de mult în valoare nominală în lei, ca să mai acopere din problema deficitului bugetar, încasările au crescut dar nu suficient de mult, iar în aceste condiţii tot se va ajunge la necesitatea reducerii cheltuielilor, ceea ce nimeni nu vrea să facă.

Tensiunile din Marea Neagră, respectiv atacurile cu drone, se văd în economie, în costul vapoarelor cu ţiţei, cu motorină, care trebuie să aprovizioneze România.

Toată lumea cere bani de la buget, multă lume are facturi neplătite, dar banii nu ajung pentru toată lumea.

Ministerul Finanţelor a reuşit să se împrumute cu 4,3 miliarde de euro de pe piaţa externă ca să închidă acest an din perspectiva finanţării bugetului pe ultimele trei luni, dar urmează 2027, care va fi un an cu o presiune şi mai mare.

Cum va fi anul 2027 din punct de vedere economic, de business, bancar, fiscal şi juridic va fi tema unei conferinţe în care încercăm să vedem de unde vor veni principalele “drone”, care va avea loc marţi, pe 10 noiembrie.

Companiile private, economia privată vor face eforturi să reziste rezonabil şi în 2027, dar fără o ajustare fiscal-bugetară din partea guvernului, din partea PSD ca principal partid aflat la putere (dar ajustarea fiscală să nu fie din nou făcută prin creştere de taxe şi impozite sau prin încercarea de a pune pe masă soluţii extreme – Pilonul II de Pensii), nu vom ieşi la  liman.

Festivalul declaraţiilor politice nu ajută deloc economia, nu le va aduce voturi protagoniştilor. Singura certitudine este că analiştii agenţiilor de rating au început să se uite cu mai mare atenţie la aceste declaraţii politice şi să evalueze cum mai mare atenţie şansele guvernului Luca Niculescu să rămână în picioare, să vină cu un buget pe 2027 credibil şi ajustat, să ţină lucrurile în frâu, mai ales dacă vor interveni alte măsuri fiscale nepopulare.

Dar până să vină iarna fiscal-bugetară, este bine să remarcăm că producătorii agricoli au spus că a fost un an bun, printre cei mai buni ani din ultimi 20 de ani, de când umplu tarabele în weekend cu legume şi fructe.