DOCUMENTAR: Marina Warner, romancieră, istoric și mitografă, împlinește 80 de ani (9 noiembrie)

Romancieră, istoric și mitografă, Marina Warner și-a început cariera scriind despre artă și literatură, devenind ulterior una dintre cele mai respectate voci în domeniul mitologiei și al criticii culturale, notează site-urile https://mythlok.com/ și https://www.marinawarner.com/.

S-a născut la Londra, la 9 noiembrie 1946, dintr-o mamă italiancă și un tată englez, care era librar. După ce a urmat școala primară la Cairo și la Bruxelles, experiențe care i-au oferit o perspectivă interculturală și i-au modelat profund parcursul intelectual, și-a continuat studiile în Anglia, la St Mary’s Convent din Ascot, iar ulterior a studiat limba franceză și limba italiană în cadrul facultății la Lady Margaret Hall, Oxford – instituție al cărei membru onorific este în prezent.

Lucrările sale explorează constant modul în care poveștile – fie că este vorba despre mituri, basme sau narațiuni religioase – codifică valori culturale și anxietăți sociale. Este recunoscută, în special, pentru cercetările sale privind reprezentarea femeilor în mit și istorie, de la Fecioara Maria până la Ioana d’Arc, evidențiind modul în care figurile feminine sunt, în același timp, idealizate și constrânse în cadrul tradițiilor simbolice, potrivit https://mythlok.com/.

Abordarea sa este remarcabil de interdisciplinară și integrează elemente din literatură și antropologie, psihanaliză și istoria artei, studii media. Împletind aceste perspective, Warner demonstrează că miturile nu sunt vestigii statice ale trecutului, ci cadre dinamice care modelează, în prezent, politica, identitatea și imaginația culturală. De asemenea, a scris pe larg despre cultura vizuală, analizând modul în care miturile sunt transpuse prin pictură, sculptură, fotografie și film. Această îmbinare a analizei textuale cu cea vizuală o transformă într-una dintre cele mai versatile voci în studiul tradițiilor narative.

Opera sa este pe cât de vastă, pe atât de influentă. Cărțile sale de non-ficțiune constituie fundamentul reputației sale; un punct de plecare este volumul ‘Alone of All Her Sex: The Myth and the Cult of the Virgin Mary’ (1976), o lectură feministă pionieră a devoțiunii. A continuat această direcție de cercetare cu ‘Joan of Arc: The Image of Female Heroism’ (1981), lucrare în care a analizat modul în care mitul Ioanei d’Arc a fost construit și reinterpretat de-a lungul secolelor.

Interesul său pentru basme a culminat cu lucrarea ‘From the Beast to the Blonde: On Fairy Tales and Their Tellers’ (1994), care a explorat atât istoria acestor povești, cât și forța culturală a naratorilor lor – în mare parte femei. Lucrări ulterioare, precum ‘No Go the Bogeyman’ (1998) și ‘Phantasmagoria’ (2006), și-au extins analiza asupra modurilor în care, în epoca modernă, sunt utilizate cultural frica, spiritele și supranaturalul.

Volumul ‘Stranger Magic: Charmed States and the Arabian Nights’ (2011) a fost distins cu numeroase premii pentru perspectiva sa asupra influenței globale a ‘O mie și una de nopți’, în timp ce ‘Once Upon a Time’ (2014) a oferit o istorie concisă, dar profundă, a basmelor.

A scris și opere de ficțiune apreciate. Romane precum ‘The Lost Father’ (1988) – inclus pe lista scurtă pentru premiul Booker – și ‘Indigo’ (1992) – o reinterpretare a piesei ‘Furtuna’ de Shakespeare – demonstrează capacitatea autoarei de a împleti mitul și istoria în narațiuni ingenioase. Un roman ulterior, ‘The Leto Bundle’ (2002), a explorat teme precum migrația, mitul și memoria. Mai recent, volumul său memorialistic ‘Inventory of a Life Mislaid’ (2021) a evocat copilăria sa cosmopolită și librăria tatălui său din Cairo, dezvăluind modul în care experiențele timpurii i-au modelat relația cu poveștile și simbolurile.

Cercetările sale se remarcă prin originalitate și anvergură. Ea a extins constant limitele studiului miturilor și narațiunilor, subliniind relevanța lor continuă în viața contemporană. Prelegerile sale din cadrul seriei ‘BBC Reith Lectures’ (1994), intitulate ‘Managing Monsters: Six Myths of Our Time’, au devenit discursuri de referință, analizând modul în care miturile străvechi continuă să structureze dezbaterile despre gen, violență și ordine socială.

Una dintre cele mai inovatoare contribuții ale sale este inițiativa ‘Stories in Transit’, dezvoltată după primirea premiului Holberg în 2015. Acest proiect reunește artiști, migranți și grupuri comunitare pentru a explora arta povestirii ca instrument de supraviețuire culturală și reziliență. În contexte de strămutare și migrație, Warner subliniază că poveștile pot oferi un sentiment de identitate și apartenență, transformând narațiunea nu doar într-o formă de artă, ci și într-o formă de vindecare socială.

Cariera sa academică a inclus poziții la Universitatea din Essex, Birkbeck College și Oxford, unde a influențat generații de studenți și cercetători. De asemenea, a scris pe larg despre rolul mitului și al retoricii în epoca mass-mediei, susținând că miturile nu se limitează la textele antice, ci modelează politica modernă, publicitatea și cultura digitală. Prin prelegerile, eseurile și colaborările sale, Marina Warner continuă să evidențieze motivele pentru care disciplinele umaniste sunt esențiale în înțelegerea complexității societății contemporane.

Realizările sale au fost recunoscute printr-o lungă listă de premii și onoruri prestigioase. A primit Premiul Holberg în 2015, una dintre cele mai semnificative recunoașteri pentru cercetătorii din domeniul artelor și științelor umaniste, pentru contribuțiile sale remarcabile la studiul poveștilor și simbolurilor. Cartea sa ‘Stranger Magic’ a câștigat Premiul pentru Critică al Cercului Național al Criticilor de Carte (2012), Premiul ‘Truman Capote’ pentru critică literară și Premiul ‘Sheikh Zayed’ pentru carte.

Serviciile aduse literaturii au fost onorate cu acordarea titlului de Dame Commander al Ordinului Imperiului Britanic (2015) și, mai târziu, Companion of Honour (2023), plasând-o într-un grup select recunoscut pentru realizări extraordinare în arte și științe. De asemenea, a primit Premiul Mythopoeic, Premiul Rose Mary Crawshay și Medalia Academiei Britanice. În 2024 i-a fost decernat Premiul pentru critică literară ‘Robert B. Silvers’, potrivit https://www.marinawarner.com/.

Deține numeroase doctorate onorifice aparținând unor universități de renume, inclusiv Oxford, Columbia și King’s College London.

A fost, din 2017 și până în 2021, prima femeie președintă a Societății Regale de Literatură de la fondarea acesteia în 1820, marcând o altă etapă importantă în cariera sa.

Este profesor de limba engleză și scriere creativă la Birkbeck College, Universitatea din Londra.

În 2025 a lansat volumul ‘Sanctuary: Ways of Telling, Ways of Dwelling’, în care explorează principiile care stau la baza tradiției ‘sanctuarului’. Ea parcurge o arie vastă, cuprinzând mitul și istoria, și analizează concepte precum ospitalitatea, cultul relicvelor, sanctuarele și sărbătorile, reprezentarea imaginară a locului, precum și poveștile care circulă dintr-un loc în altul. Autoarea ridică întrebări profunde despre ideile politice legate de dreptul la siguranță, la un cămin, la libertatea de mișcare și la pace, se mai arată pe https://www.marinawarner.com/. AGERPRES/(Documentare – Irina Andreea Cristea; editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: © Trevor Ray Hart/www.npg.org.uk

Afisari: 9