Prima revoltă din Est la adresa comunismului. Istoricul Adrian Cioroianu: „A fost confirmarea că Vestul nu…

[analyse_image type=”featured” src=”https://cdn.adh.reperio.news/image-9/9fc7bc71-5fb6-4667-b83b-96ff020528d5/index.jpeg?p=f%3Djpeg%26w%3D1200%26h%3D630%26r%3Dcover”]

În
toamna lui 1956, la zece ani de când Winston Churchill scria în
istorie sintagma „Cortina de Fier“
și
recunoștea că Europa este împărțită în două, are loc prima
mișcare națională care a contestat comunismul și ocupația
sovietică. Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“,
istoricul Adrian Cioroianu explică
ce a însemnat Revoluția Ungară pentru Blocul sovietic, cine și de
ce dorea destalinizarea și, mai ales, de ce Occidentul nu a
intervenit într-o confruntare sângeroasă.

Revoluția ungară a fost primul moment în care un regim comunist s-a clătinat Foto: Fortepan

„Weekend
Adevărul
“:
În 1956, la un deceniu de la încheierea celui de-Al Doilea Război
Mondial, lumea era împărțită în sfere de influență între SUA
și URSS, iar Cortina de Fier despărțea Europa în două. Care era
de fapt situația în Europa de Est și ce a dus la Revoluția
Ungară, prima care a contestat comunismul și ocupația sovietică
într-o țară est-europeană?

Adrian
Cioroianu:
Nu
era nicio țară în care să se trăiască mai bine decât înainte
de război. Cauza principală era nemulțumirea generală din Europa
de Est, dar situația era una complexă. Și în cazul concret al
Ungariei, lucrurile au decurs în felul următor. Principalul
eveniment de la care decurg aproape toate este moartea lui Stalin
(n.e. – liderul sovietic a murit pe 5 martie 1953). După moartea
lui, a ieșit în față Imre Nagy, un comunist fidel, care fusese
ministrul Agriculturii, deci fusese în elita partidului și a
statului maghiar. El condusese Adunarea Națională comunistă a
Ungariei – evident, era parlamentul regimului comunist de după Al
Doilea Război Mondial. În 1953 ajunge prim-ministru. În următorii
doi ani, din 1953 până în 1955, Imre Nagy, în calitatea lui de
prim-ministru, dezvoltă ceea ce se cheamă „noul curs“:
în termenii de azi, reprezintă un soi de început al unei
destalinizări, care se întâmplă și în Ungaria, în Polonia,
chiar și în România – Gheorghe Gheorghiu-Dej începe propria sa
variantă de „nou curs“.
În Ungaria, lucrurile sunt destul de interesante, pentru că el a
fost ceva mai curajos. Între 1953 și 1955, Hrușciov era la
conducerea Partidului Comunist Sovietic, dar încă nu rostise
cuvântarea de condamnare a lui Stalin.

Schimbare de gardă la Budapesta

Pe
acest fond, care erau principalele solicitări ale revoluționarilor
de la Budapesta?

Hrușciov
îl va denunța pe Stalin în Congresul al XX-lea al Partidului
Comunist Sovietic abia în februarie 1956. Mai înainte de Hrușciov,
acest Imre Nagy, între 1953 și 1955, ca prim-ministru al Ungariei,
pe baza acestui „nou curs“
pe care îl propune, încearcă un soi de ameliorare a comunismului:
solicita renunțarea la stalinism, fără să o spună explicit. El
nu se lupta cu ideologia comunistă, dar încearcă ceea ce avea să
se cheme ulterior un „comunism cu față umană“.
Lucrurile astea nu au convenit neapărat colegilor săi – avea
foarte mulți staliniști puri și duri în Partidul Muncitoresc
Maghiar. Astfel că, în 1955, cu acordul sovieticilor, bineînțeles,
l-au dat jos pe Imre Nagy. El intră într-un soi de opoziție în
partid.
Apoi vine discursul lui Hrușciov, în februarie 1956, la
Moscova, în fața tuturor reprezentanților din partidele comuniste,
dar nu era pentru presă inițial, nu s-a știut de el, a fost doar
un soi de discurs al lui Hrușciov pentru ceilalți conducători de
partide în care l-a denunțat pe Stalin, a arătat ce greșeli
făcuse Stalin. Asta a dus imediat la un cutremur în toate partidele
comuniste.

Ce
a urmat în Ungaria și cum a fost recepționat acest discurs de
către liderii comuniști locali?

A
urmat o perioadă complicată, inclusiv în Ungaria, unde s-a produs
o schimbare de gardă. Marele lider comunist, stalinist al Ungariei
de până atunci fusese Mátyás Rákosi. Imre Nagy a condus guvernul
doi ani, dar partidul fusese sub conducerea acestui comunist care se
lăuda că e principalul discipol al lui Stalin. Sovieticii au ajuns
la concluzia că ar fi cazul să schimbe garda pentru că erau foarte
multe nemulțumiri la adresa lui Rákosi, inclusiv pentru faptul că
el era evreu. Pe acest fond se produce înlocuirea lui Mátyás
Rákosi, dar este una de formă, pentru că în locul lui este pus
adjunctul acestuia, Ernő Gerő.

Revoluția ungară s-a soldat cu mii de morți și răniți Foto: Fortepan

A
fost această revoluție și o mișcare îndreptată împotriva
Uniunii Sovietice, o mișcare de eliberare în același timp?

Încă
suntem în vara anului 1956. Până atunci, inclusiv Imre Nagy vorbea
despre ajutorul frățesc, despre rolul Uniunii Sovietice. Dar, în
vara anului 1956, această înlocuire la conducerea partidului –
destituirea lui Mátyás Rákosi și înlocuirea lui cu Ernő Gerő –
produce o mare insatisfacție în rândul partidului comunist din
Ungaria. Și încep o serie de dezbateri în organizația comunistă
de tineret: se chema Cercul Petőfi. Studenții și tinerii comuniști
încep să discute de ce „noul curs“
nu e dus mai departe și de ce nu se întâmplă și în Ungaria ceea
ce se întâmplă în Polonia. Acolo, în același timp, Władysław
Gomułka, un lider foarte carismatic, relativ popular în rândul
polonezilor, dezvolta pe mai departe acest „nou curs“.
Exemplul polonez a fost foarte activ în societatea maghiară,
inclusiv în rândul Partidului Comunist Maghiar, mai ales în Cercul
Petőfi. Comparația cu Polonia li se părea defavorabilă, în
sensul că în Polonia continua „noul curs“,
în timp ce în Ungaria se blocase. Și pe fondul acesta, în ziua de
22 octombrie, Cercul Petőfi și tineretul din organizația de
comuniști dau publicității un program de 16 cereri, în care,
interesant, pe locul 3 se afla repunerea lui Imre Nagy la conducerea
Guvernului. Practic, era o cerere a tinerilor comuniști către
partid să îl repună pe Imre Nagy la conducerea Guvernului, în
ideea de a continua „noul curs“
pe care îl începuse. De aici s-a pornit, practic, a doua zi, pe 23
octombrie, o mare manifestație, începând cu studenții de la
Universitatea Politehnică din Budapesta, cărora li s-au alăturat
mii de cetățeni din oraș. O manifestație pașnică, numai că
sovieticii au început imediat să îndrepte trupe spre Budapesta,
inclusiv trupe care erau staționate în România, ca nu cumva
lucrurile să degenereze.

Izbucnirea revoluției și raportul de forțe

Care
era raportul de forțe între protestatarii ieșiți în stradă și trupele sovietice de ocupație?

Să
spunem că în centrul Budapestei, în după-amiaza zilei de 23
octombrie, au fost peste 100.000 de oameni cu siguranță. Evident că
nimeni nu i-a numărat, dar acestea ar fi estimările făcute
ulterior. În schimb, asta i-a speriat pe sovietici, care s-au
îndreptat cu tancurile, cu armata spre Budapesta ca nu cumva
lucrurile să degenereze acolo. Sentimentul Budapestei, al Ungariei
din acea perioadă era unul anti-stalinist, era unul anti-Rákosi și
Ernő Gerő. Dar, în subsidiar, era această respingere a modelului
stalinist și implicit dorința ca Ungaria să înceapă un nou curs.
Evident că după 23 octombrie, lucrurile încet-încet s-au
radicalizat și, pentru a calma populația, pe 24 octombrie, partidul
decide să-l pună pe Imre Nagy prim-ministru din nou. A fost o
mișcare disperată sperând că vor calma populația.

Și în
ce măsură s-au lăsat oamenii convinși, după ce ieșiseră masiv în
stradă?

Evident
că asta nu s-a tradus într-o calmare a populației din moment ce,
văzându-se repus în funcție, dintr-odată Imre Nagy a anunțat
foarte multe măsuri greu de imaginat cu câteva luni înainte. A
anunțat o remaniere a guvernului, a spus că în guvern vor intra și
oameni care nu sunt membri ai Partidului Comunist.

Destinul lui Nagy Imre se leagă în mod tragic și de România Foto: Wikipedia

Anul în care studenții le-au spus „NU“ comuniștilor. Legătura dintre revolta tinerilor și Ceaușescu și Iliescu, explicată de un reputat istoric

Este
exact momentul în care comunismul, doctrina partidului unic care
interzicea orice alte partide, era contestat oficial. Care a fost
reacția sovieticilor?

Așa
este, asta însemna negarea rolului conducător al partidului. Și pe
fondul acesta, maghiarii și-au dat seama că 23 octombrie a fost
începutul revoluției și în stradă: devenise evident că
sovieticii vin cu o forță uriașă spre ei, să reprime revoluția,
să o înece în sânge. Au început confruntări între civili,
între maghiari și armata sovietică, cu diverse momente de vârf:
zilele de 25 și 28 octombrie. Practic, vreme de zece zile a fost
perioada caldă a Revoluției Maghiare. Probabil ungurii au fost
primii care și-au dat seama că, din păcate, odată cu intervenția
sovieticilor, comunismul nu prea putea fi reformat, de fapt.

Sângele nevăzut peste Cortina de Fier

Cum
a reacționat armata ungară și în ce măsură mai exista o armată
a Ungariei după ce țara a fost efectiv ocupată de sovietici?

Ungaria
avea o armată mică în acel moment, la fel ca majoritatea statelor
aflate sub ocupație sovietică. Rușii au avut grijă de asta.
Evident că ungurii aveau o anumită forță armată pentru că
tinerii făceau serviciul militar, însă dacă spunem armată, ne
referim la numărul ofițerilor, care erau în număr relativ redus.
Problema este că mulți soldați care au fost trimiși sau care
patrulau pe străzi au fraternizat cu oamenii ieșiți la proteste.
Mulți dintre militarii unguri și-au smuls steaua sovietică de la
chipiu.

Pe
de altă parte, au avut loc acte de o cruzime fără limite, la fel
ca în timpul mai celebrei Revoluții Franceze. Ce s-a întâmplat în
acele zile pe străzile Budapestei?

Statuile liderilor sovietici au fost date jos și distruse de mulțimea furioasă Foto: Britannica

Da,
este drept că s-au produs și acte de cruzime, de o parte și de
alta. Au fost și ofițeri ai armatei sau ai poliției maghiare care
au fost linșați de populație în astfel de situații, cum știm și
la noi în 1989. În revoluții nu e rațiunea cea care domină. Din
păcate, revoluțiile au partea lor de radicalizare. În aceste zece
zile de la sfârșitul lunii octombrie, sovieticii au făcut un balet
foarte interesant, negociind cu Imre Nagy: au părut că se retrag –
chiar s-au retras, dar doar de fațadă – din jurul Budapestei.

Gheorghiu-Dej și prietenia cu Hrușciov

Cum
au reacționat Occidentul și vecinii comuniști, inclusiv România, în fața acestei adevărate revoluții?

Revoluția
Maghiară a fost confirmarea faptului că Occidentul nu se va
amesteca în sfera de influență sovietică. Sigur că toată lumea,
presa occidentală, a scris despre Revoluția Maghiară, dar dincolo
de articolele de presă, practic nu s-a produs niciun fel de
intervenție în sprijinul revoluției. Trebuie înțeles și acest
lucru: în același moment, în 1956, Occidentul era prins în
propria sa criză, în Suez. Naționalizarea de către egipteni a
Canalului Suez a dus la o intervenție a Franței, a Marii Britanii.
SUA i-au calmat pe britanici și pe francezi. Practic, Revoluția
Maghiară s-a suprapus cu o altă criză a lumii occidentale, cu
Criza Suezului.

Din păcate, destinul lui Imre Nagy și, într-o măsură, a
liderilor revoluției din Budapesta se leagă și de București. În
dimineața de 4 noiembrie, Uniunea Sovietică lansează operațiunea
de reprimare. O forță masivă sovietică atacă Budapesta și toate
zonele țării încep să fie curățate de aceste nuclee
revoluționare. E interesant că, la începutul lui noiembrie, Nikita
Hrușciov consultase diverși lideri est-europeni și cam anunțase
că se simte dator să rezolve criza din Ungaria. Din acest punct de
vedere, Hrușciov a dat impresia că cere sfaturi sau că le explică
faptul că așa ceva e intolerabil, amenințându-i că Ungaria –
tocmai prin faptul că se află în mijlocul taberei țărilor
populare – devine amenințătoare pentru toți dacă renunță la
regimul partidului unic. Existau semnele reînființării partidelor
istorice în Ungaria, ceva de neconceput într-o țară
socialist-comunistă. Așa că, pe 4 noiembrie a fost o reprimare
foarte dură. Pe de o parte, Imre Nagy a ținut mai multe cuvântări
la radio anunțând invazia sovietică din nou. De cealaltă parte,
János Kádár, liderul de partid în acel moment, adus tot de
sovietici la conducerea partidului, a ținut o cuvântare la radio în
care spunea că el conduce partidul și guvernul.

Efectul de „Lame Duck” pentru Trump, explicat de un profesor român din SUA. „S-a transformat în piatră de moară pentru republicani”

În aceste
condiții, Imre Nagy și-a dat seama că partida e pierdută. E
interesant că, în luările lui de poziție, a cerut armatei să nu
opună rezistență, pentru că s-ar fi produs o baie de sânge. El
și-a dat seama de acest lucru. S-a refugiat, alături de câțiva
colaboratori, la ambasada iugoslavă, unde a stat până pe 22
noiembrie, timp în care au avut loc negocieri. Tito îi promisese că
îl primește în Iugoslavia. Evident, Imre Nagy trebuia să renunțe
la toate funcțiile, iar Tito îi promitea că îl primește în
Iugoslavia. Imre Nagy nu voia să plece din ambasadă și, evident,
sovieticii nu puteau face nimic, s-ar fi produs totuși un scandal.

Ce
i-a oprit pe sovietici să intre cu forța în ambasadă și să-l
aresteze direct, așa cum au făcut în alte situații?

Doar
ce se reluaseră relațiile dintre Iugoslavia și Uniunea Sovietică
în 1955, iar Hrușciov și Tito vorbeau din nou. Plus că cei doi nu
erau neapărat cei mai buni prieteni, dar chiar Hrușciov vizitase
Iugoslavia, cedase într-un fel, recunoscuse că Stalin făcuse o
greșeală condamnându-l pe Tito și stricând relațiile. Or, Tito
i-a spus lui Imre Nagy că îl primește în Iugoslavia. În paralel,
János Kádár, liderul partidului și al guvernului maghiar, încerca
să-l determine pe Imre Nagy să iasă din ambasadă. Până la urmă,
au reușit să-l convingă, în ideea că Imre Nagy și cu ceilalți
s-au îmbarcat în niște mașini care trebuiau să-i ducă la
aeroportul din Budapesta, pentru a pleca la Belgrad.

Doar că, la
două străzi distanță, mașinile au fost oprite. Șoferii
iugoslavi au fost dați jos, iar Imre Nagy și echipa lui au fost
arestați. Au mai fost ținuți o zi sau două într-o cazarmă din
Budapesta și apoi au fost trimiși la București, unde au stat până
la începutul lui 1957;
au fost ținuți la Snagov, în niște vile. Fiind păziți, nu se
puteau mișca, nu puteau ieși, telefoanele erau ascultate. Imre Nagy
a scris foarte multe scrisori comuniștilor europeni care, evident,
erau interceptate. Practic, tot cursul anului 1957 a fost un așa-zis
proces și a fost executat în iunie 1958.

Dacă
vorbim de moștenirea Revoluției Ungare de la Budapesta, o putem
lega cumva și de ceea ce a urmat un deceniu mai târziu la Praga?

Într-adevăr,
Revoluția Ungară poate fi pusă în acest context al mișcărilor
succesive din diverse țări europene, mai ales din aceste țări ale
Europei Centrale care au o cultură politică întrucâtva comună.
Mă refer la Polonia, Ungaria, și care erau foarte atente una la
alta. Țările celelalte au fiecare particularitățile lor, inclusiv
România. Dar e foarte interesant că, bunăoară, și în România,
chiar dacă Gheorghe Gheorghiu-Dej evident că l-a susținut pe
Hrușciov și a fost de partea lui în a combate „rătăcirea“
ungurilor, Revoluția Maghiară i-a folosit și lui Dej. Ceea ce se
întâmplă ulterior în România, cu îndepărtarea din ce în ce
mai interesantă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de modelul sovietic,
are de-a face într-un fel și cu Revoluția Maghiară.

Pe de o
parte, și Hrușciov își dădea seama că trebuie să fie mai
maleabil în a-i convinge pe liderii din țările frățești că o
astfel de deviere, precum cea a lui Imre Nagy, era oricând posibilă.
Repet, Imre Nagy fusese un comunist fidel până la mijlocul anilor
’50.
Și nu e exagerat dacă spunem că, într-un fel, cu prețul
sprijinirii lui Hrușciov în timpul Revoluției Maghiare, Gheorghe
Gheorghiu-Dej va câștiga în 1958 retragerea trupelor sovietice din
România. Evident, România era înconjurată de țări socialiste,
sub control sovietic, deci nu era niciun pericol să o ia într-o
parte sau în alta. Practic, Revoluția Maghiară a avut un impact în
toată zona noastră.

[analyse_source url=”https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/prima-revolta-din-est-la-adresa-comunismului-2569440.html”]


Analyse


Post not analysed yet. Do the magic.