Nu există rețetă perfectă. Noi doar o alegem pe cea mai proastă

Arhivele Istorice ale fostului Serviciu de Securitate din Ungaria (ABTL) au publicat numele informatorilor fostei poliții politice comuniste. Publicarea a fost amânată deja cel puțin o dată. Planul inițial era ca această operațiune să se desfășoare cu ocazia comemorării a 70 de ani de la revoluția maghiară din 1956. Din informațiile pe care le am, nu s-a putut respecta planul inițial datorită unor probleme tehnice ale ABTL.

Nu intru în discuția de fond, pentru că ea este complexă, cum complexe sunt toate aspectele legate de gestionarea acestui tip de trecut recent. Există partizani ai deconspirării totale și fără nuanțe (cum pare a fi actualul premier maghiar, cel care a asumat politic și administrativ procesul) și partizani ai unei abordări mai prudente.

În opinia mea, și asum vulnerabilitatea punctului de vedere, nu există o rețetă perfectă. Indiferent de modalitatea aleasă, trauma socială este una severă. Că smulgem bandajul de pe rană dintr-o mișcare bruscă sau îl dezlipim treptat, tot acolo ajungem. Doar că unii aleg să îi doară mai tare și să scape, alții aleg să îi doară mai puțin și să dureze mai mult. E ca discuția despre tranziție. Unele țări foste socialiste au terminat-o în câțiva ani, noi încă ne învârtim în giratoriu.

Și aici unii vor spune că mai bine să facem așa și să terminăm problema, alții din contră, hai să o luăm încet și să judecăm nuanțele. Legea românească a deconspirării Securității a ales ultima variantă. E bine, e rău?

Nu numai că nu am stabilit noi ca societate cum să facem, dar discuția nu a avut loc niciodată. Așa a decis Parlamentul. Nici după 36 de ani de la căderea comunismului nu am clarificat lucrurile astea și nu am asumat clar o direcție. Unii spun că intenționat, alții că e tipic pentru noi să amânăm deciziile grele până nu se mai alege nimic de ele și nu mai știe nimeni de la ce s-a plecat. Și până ajungem în punctul în care, nemaiputând amâna, facem repede ceva, cel mai adesea prost. Alegând, adică, o variantă de mijloc care nu e nici bună, nici proastă, ci cea mai proastă.

De aceea am avut un președinte care a exercitat două mandate și abia după ele a fost declarat colaborator al Securității. Iar astăzi este chiar o voce ascultată pe chestiuni de actualitate. Cam atât despre judecata societății pe problema în chestiune. Bineînțeles, unii știu întotdeauna mai bine că alții sunt de vină.

Coincidență, în ajunul publicării documentelor, fostul premier al Ungariei, Viktor Orbán, a declarat public „din senin” că a existat o încercare a organelor de securitate maghiară de a-l recruta în timpul efectuării stagiului militar.

Cu o zi înainte ca informația să devină publică prin operațiunea mai sus menționată. Ceea ce… Completați voi.