[analyse_image type=”featured” src=”https://www.gazeta-valceana.ro/wp-content/uploads/2026/10/TAP-Costin-Sibiu-1.jpg”]

Teatrul județean Anton Pann și directorul său, Octavian Costîn, au câștigat procesul de hărțuire pe care îl intentase actorul Tudor Andronic, fost salariat al instituției. Dosarul s-a judecat la Tribunalul Sibiu și decizia este atacabilă cu apel. Deci, vorbim doar despre o victorie de etapă, importantă, ce-i drept, în economia meciului. Imediat după verdict, mai multe persoane din cultura și presa vâlceană s-au simțit datoare să promoveze victoria și chiar să facă trimiteri repetitive la faptul că „o parte” a mass-media nu l-a susținut pe Costîn în proces, ba din contră. Dacă la angajații Teatrului Anton Pann se poate înțelege că, deh, își apără „nevoile și neamul”, despre mass-media care îi suflă necontenit în pânze lui Costîn se poate spune că se comportă cel puțin ciudat. În timpul procesului de la Sibiu, s-au depus la dosar înregistrări înfiorătoare, de o gravitate înspăimântătoare. Costîn, cel mângâiat acum pe creștet că a fost târât nedrept în proces, a fost înregistrat cum amenința ca un interlop o rudă a reclamantului (detalii și audio AICI).
„O parte a presei”, ca să folosesc aceeași sintagmă precum colegii care au făcut trimitere la noi, s-a făcut că nu aude și nu vede. Este drept că probele audio nu au fost admise ca probe pentru că au avut loc după înregistrarea cererii de chemare în judecată, dar pot constitui oricând un motiv de plângere penală. De altfel, este de mirare că instituțiile de presă din Vâlcea și/sau Sibiu nu s-au sesizat, având în vedere gravitatea înregistrărilor. Cel mai probabil, instituțiile așteaptă sesizări. La fel de probabil este că le vor primi. Expresii precum „vin după gâtul lui”, „vin după gâtul lui taică-so”, „nu mai are liniște toată viețișoara” sunt nedemne de un actor, regizor, director de teatru sau ce titluri va mai purta Costîn toată viața de acum înainte.
De ce „gulerele albe” din Consiliul Județean (CJ) Vâlcea, instituție de care aparține teatrul, tolerează așa ceva, laolaltă cu presa suflătoare în pânze, poate fi explicat în multe feluri. Și se va ajunge la detalierea tuturor acestor motive. Poate și celor din CJ Vâlcea le este frică să nu vină Octavian Costîn „după gâturile lor”?!
Detalii despre proces prezentăm AICI și AICI, nu înainte de a repeta că instanța de fost a decis că directorul și teatrul au dreptate. Cu apel.
Ultimele articole
Related articles
Teatrul județean Anton Pann și directorul său, Octavian Costîn, au câștigat procesul de hărțuire pe care îl intentase actorul Tudor Andronic, fost salariat al instituției. Dosarul s-a judecat la Tribunalul Sibiu și decizia este atacabilă cu apel. Deci, vorbim doar despre o victorie de etapă, importantă, ce-i drept, în economia meciului. Imediat după verdict, mai multe persoane din cultura și presa vâlceană s-au simțit datoare să promoveze victoria și chiar să facă trimiteri repetitive la faptul că „o parte” a mass-media nu l-a susținut pe Costîn în proces, ba din contră. Dacă la angajații Teatrului Anton Pann se poate înțelege că, deh, își apără „nevoile și neamul”, despre mass-media care îi suflă necontenit în pânze lui Costîn se poate spune că se comportă cel puțin ciudat. În timpul procesului de la Sibiu, s-au depus la dosar înregistrări înfiorătoare, de o gravitate înspăimântătoare. Costîn, cel mângâiat acum pe creștet că a fost târât nedrept în proces, a fost înregistrat cum amenința ca un interlop o rudă a reclamantului (detalii și audio AICI).
„O parte a presei”, ca să folosesc aceeași sintagmă precum colegii care au făcut trimitere la noi, s-a făcut că nu aude și nu vede. Este drept că probele audio nu au fost admise ca probe pentru că au avut loc după înregistrarea cererii de chemare în judecată, dar pot constitui oricând un motiv de plângere penală. De altfel, este de mirare că instituțiile de presă din Vâlcea și/sau Sibiu nu s-au sesizat, având în vedere gravitatea înregistrărilor. Cel mai probabil, instituțiile așteaptă sesizări. La fel de probabil este că le vor primi. Expresii precum „vin după gâtul lui”, „vin după gâtul lui taică-so”, „nu mai are liniște toată viețișoara” sunt nedemne de un actor, regizor, director de teatru sau ce titluri va mai purta Costîn toată viața de acum înainte.
De ce „gulerele albe” din Consiliul Județean (CJ) Vâlcea, instituție de care aparține teatrul, tolerează așa ceva, laolaltă cu presa suflătoare în pânze, poate fi explicat în multe feluri. Și se va ajunge la detalierea tuturor acestor motive. Poate și celor din CJ Vâlcea le este frică să nu vină Octavian Costîn „după gâturile lor”?!
Detalii despre proces prezentăm AICI și AICI, nu înainte de a repeta că instanța de fost a decis că directorul și teatrul au dreptate. Cu apel.
Teatrul județean Anton Pann și directorul său, Octavian Costîn, au câștigat procesul de hărțuire pe care îl intentase actorul Tudor Andronic, fost salariat al instituției. Dosarul s-a judecat la Tribunalul Sibiu și decizia este atacabilă cu apel. Deci, vorbim doar despre o victorie de etapă, importantă, ce-i drept, în economia meciului. Imediat după verdict, mai multe persoane din cultura și presa vâlceană s-au simțit datoare să promoveze victoria și chiar să facă trimiteri repetitive la faptul că „o parte” a mass-media nu l-a susținut pe Costîn în proces, ba din contră. Dacă la angajații Teatrului Anton Pann se poate înțelege că, deh, își apără „nevoile și neamul”, despre mass-media care îi suflă necontenit în pânze lui Costîn se poate spune că se comportă cel puțin ciudat. În timpul procesului de la Sibiu, s-au depus la dosar înregistrări înfiorătoare, de o gravitate înspăimântătoare. Costîn, cel mângâiat acum pe creștet că a fost târât nedrept în proces, a fost înregistrat cum amenința ca un interlop o rudă a reclamantului (detalii și audio AICI).
„O parte a presei”, ca să folosesc aceeași sintagmă precum colegii care au făcut trimitere la noi, s-a făcut că nu aude și nu vede. Este drept că probele audio nu au fost admise ca probe pentru că au avut loc după înregistrarea cererii de chemare în judecată, dar pot constitui oricând un motiv de plângere penală. De altfel, este de mirare că instituțiile de presă din Vâlcea și/sau Sibiu nu s-au sesizat, având în vedere gravitatea înregistrărilor. Cel mai probabil, instituțiile așteaptă sesizări. La fel de probabil este că le vor primi. Expresii precum „vin după gâtul lui”, „vin după gâtul lui taică-so”, „nu mai are liniște toată viețișoara” sunt nedemne de un actor, regizor, director de teatru sau ce titluri va mai purta Costîn toată viața de acum înainte.
De ce „gulerele albe” din Consiliul Județean (CJ) Vâlcea, instituție de care aparține teatrul, tolerează așa ceva, laolaltă cu presa suflătoare în pânze, poate fi explicat în multe feluri. Și se va ajunge la detalierea tuturor acestor motive. Poate și celor din CJ Vâlcea le este frică să nu vină Octavian Costîn „după gâturile lor”?!
Detalii despre proces prezentăm AICI și AICI, nu înainte de a repeta că instanța de fost a decis că directorul și teatrul au dreptate. Cu apel.
[analyse_source url=”https://www.gazeta-valceana.ro/justitie/directorul-teatrului-judetean-vin-dupa-gatul-tau-si-al-lui-taica-to-corul-de-sustinatori-bravo-sunteti-nevinovat/”]


