Cine va plăti pentru mulțimea de oalele sparte în curtea republicanilor?

În niciun caz Trump.
Evident că nu. Atunci care ar putea fi primul nume pe listă, căci
listă va fi cu siguranță, destul de lungă și conținând nume
îndestul de sonore pentru a potoli măcar o parte din furia celor
care au sperat, până în ultimul minut, că pot crede în discursul
grandilocvent și dovedit gol de conținut al președintelui lor
favorit.

In consecință logică, prin aplicarea scenariului
atemporal „capul lui Moțoc vrem!”, vom vedea în perioada
imediat următoare căderea rituală de capete, având un dublu rol
în teatrul deschis acum pentru marele public: pe de o parte, va
încerca să îndepărteze urgent responsabilitatea pentru fiecare
dintre capitolele de politici publice dovedite cu consecințe
negative la nivelul electoratului, trecând-o asupra unora persoane
din cercul doi sau trei al puterii, prezentate ca răi-sfătuitori și
manageri deloc performanți. Pe de altă parte, sectorial, asta îi
va permite lui Trump să găsească explicația pentru eventuale
schimbări bruște de linie politică sau pentru a demonstra, la mare
nevoie, existența mereu posibilă a unor conspirații organizate de
dușmanii națiunii americane.

Primul nume de care a fost întrebat
Trump ca fiind o asemenea posibilă țintă a fost cel al lui Pete
Hegseth, Secretarul pentru apărare, aflat acum în centrul unei
deosebit de intense campanii care să-l împingă la a-și da
demisia. Trump a spus că este mulțumit de serviciile sale dar asat
nu e deloc suficient pentru responsabilii conservatori, acum
dezlănțuiți în ceea ce unii caracterizează drept începutul
marii vânători post-electorale de vrăjitoare.

Astfel, Thomas
Massie a introdus la adresa lui Hegseth o Rezoluție de impeachment,
cu 8 articole, axată pe constituționalitatea războiului din Iran,
A comunicat public că nu va abandona procedura respectivă decât în
momentul în care șeful Pentagonului va accepta să demisioneze.

Vom
vedea Sar un vor pe această temă în Camera Reprezentanților,
totul într-o atmosferă extrem de tensionată marcată și de
declarațiile senatorului republican Thom Tillis care a pus sub
semnul întrebării capacitatea lui Hegseth de a conduce Pentagonul
în contextul spectaculoasei înfrângeri a republicanilor…Și asta
nu e tot, căci mai există încă o moțiune de impeachment, de data
asta susținută de Yasmine Ansari care critică modul în care
Hegseth a gestionat războiul din Iran, lipsa de transparență
bugetară combinată cu scandalul „Signalgate”, o „scăpare”
de informații militare clasificate care u fost trimise unei surse de
presă. Se vorbește acolo despre „crime grave și dlicte” se
amintește de operațiunea Absolute Resolve care a dus la caoturarea
președintelui venezuelian Madurp, despre angajamentul de trupe în
Yemen, despre lovituri letale neautorizate împotrivan unor
ambarcațiuni suspectate de trafic în Caraibe și Pacific.

Citiți,
e foarte grav, acesta e documentul https://massie.house.gov/up
loadedfiles/articles_of_impe achment_sec._hegseth.pdf

Dar, ca să
spunem așa, acestea ar fi motivel externe, credibile, perfect
verificabile, dar care, chiar luate împreună, dor mai puțin decât
ceea ce este acuzat a fi destabilizarea ierarhiei militare la cel mai
înalt nivel prin trimiterea la pensie, chiar pe neașteptate, a
unora dintre cei mai înalți responsabili militari care puseseră
sub semnul întrebării viziunea lui Hegseth privind conducerea
războiului în Iran și evaluarea corectă a șanselor d câștigare
a conflictului.

Criza a culminat cu demisia lui Dan Driscoll,
Secretar pentru armata terestră a SUA, apoi alți doi înalți
responsabili, Secretarul pentru Marină John Phelan și Randy
Geoirge, șeful de stat major al armatei terestre, au fost
îndepărtați din funcții și făcuți să-și dea și ei demisia.
Și, cel mai grav dintre toate, există acuzația că Hegseth a
angajat și menținut în teatrul de conflkict forțe armate
americane fără să aibă autorizarea explicită a Congresului
încălkcând WAR POWERS RESOLUTION din 1973 care spune că asta nu
se poate face fără autorizarea explicită a Congresului.

Dar – și
asta este întrebarea la care un eventual răspuns sar putea să
doară foarte tare – se puteau face toate astea făr aprobarea
directă și explicită a lui Trump, Comandantul suprem al forțelor
armate? Dacă Hegseth a făcut-o de capul lui, asta constituie
trădare. Dar, așa cum spun unele surse, are posibilitatea de a
proba existența unui ordin scris din partea Președintelui?

În
ambele cazuri, potențialul exploziv al situației este deosebit de
mare și, cu siguranță, chiar trebuie ascultat cu atenție mesajul
dat de John Bolton, faimosul fost secretar pentru securitate al lui
Trump pentru securitate națională, devenit unul dintre cei mai
acerbi critici ai săi, care zice acum https://www.youtube.com/w
atch?v=5qttVa6_WnU

că Trump caută urgent un țap ispășitor și că
Hegseth figurează în mod logic în capul listei. La bursa
pariurilor a apărut deja numele înlocuitorului său, Ron DeSantis,
guvernatorul Floridei.

Se refac acum structuri de putere se
organizează noile echipe de contact cu partenerii externi, se
activează canale diplomatice mai vechi și apar echipele de
negociatori care să se ocupe de cele trei chestiuni arzătoare:
Ucraina, Israel și Iran. Noi pe cine avem ca voce credibilă în
această negociere care a început de luni de zile?