[analyse_image type=”featured” src=”https://s1.ziareromania.ro/?mmid=338485670bf38dffcf”]
Înghețarea accizelor în 2027: O soluție care ar putea contribui la relansarea consumului
În politica fiscală, cele mai dificile decizii nu sunt cele care cresc taxele, ci cele care explică de ce anumite sectoare sunt tratate diferit decât altele. Tocmai de aceea inițiativa de înghețare a accizei la bere în 2027 și 2028 a stârnit interes și controverse în mediul de afaceri. Nu pentru că măsura ar fi greșită, ci pentru că ridică o întrebare legitimă: dacă argumentele sunt valabile pentru bere, de ce nu ar fi valabile pentru toate produsele accizabile?
Motivația invocată este una simplă și greu de contestat. Consumul este în scădere, iar puterea de cumpărare a românilor a fost erodată de inflație și de costurile tot mai mari ale vieții. Dacă aceasta este realitatea pe care statul o recunoaște în cazul industriei berii, atunci aceeași realitate se regăsește și în piețele carburanților, băuturilor răcoritoare, alcoolului sau tutunului. O măsură aplicată exclusiv unui sector riscă să fie percepută mai degrabă ca o excepție negociată decât ca parte a unei viziuni economice coerente.
Mai important este însă ce spun cifrele. În ultimii ani, creșterea accizelor a devenit aproape automată, justificată prin nevoia de venituri suplimentare la buget. Numai că rezultatele arată că această strategie începe să își piardă eficiența. Deși accizele au fost majorate cu aproximativ 10% la începutul anului pentru majoritatea produselor vizate, încasările au crescut mult mai lent decât inflația. În termeni reali, statul colectează mai puțin decât și-ar fi dorit, în ciuda unei presiuni fiscale mai mari.
Acesta este, de fapt, semnalul că s-a atins un prag critic. Când taxele cresc mai repede decât poate suporta consumatorul, comportamentul economic se schimbă. Oamenii cumpără mai puțin, renunță la anumite produse sau caută alternative mai ieftine. În unele domenii, diferența este recuperată de economia subterană, nu de bugetul public.
Piața țigaretelor oferă probabil cel mai clar exemplu. Accizele au urcat semnificativ în ultimii ani, însă ritmul de creștere al veniturilor fiscale a rămas modest. Diferența nu reprezintă un câștig pentru stat, ci o pierdere transferată către zonele de contrabandă și comerț ilegal. În loc să aducă încasări proporțional mai mari, taxarea excesivă riscă să alimenteze exact fenomenul pe care încearcă să îl combată.