[analyse_image type=”featured” src=”https://s2.ziareromania.ro/?mmid=4225456aad918dd9d9″]
Despre excursii școlare, afaceri și ipocrizie
Excursiile școlare stârnesc numeroase discuții în spațiul public. Unii părinți le adoră, indiferent de costuri, alții pur și simplu nu le văd utilitatea în procesul educațional, în timp ce o altă categorie de părinți rămâne rezervată și decide dacă își trimite sau nu copiii în astfel de deplasări în funcție de fiecare situație în parte.
Când se abordează acest subiect de „maxim interes”, se alege, de regulă, un limbaj accesibil, nu unul elevat, întrucât milioane de părinți ai căror copii sunt înscriși în învățământul preuniversitar sunt interesați de el. Nu dezbatem curriculumuri, planuri-cadru, standarde educaționale sau legislație de specialitate. Este un subiect pe înțelesul tuturor, care nu necesită expertiză în domeniul educației. Articolele și postările despre excursii se numără printre cele mai comentate teme din educație. De la omul cu puțină educație până la cel cu doctorat, toată lumea are o opinie. Să nu vă povestesc ce lupte aprige de vorbe se iscă în mediul online între susținători și opozanți!
Să precizăm de la început, discuția stârnește multe patimi. O influență importantă o au experiențele personale din copilărie legate de excursii și, desigur, puterea financiară a familiei. Pentru unii părinți există chiar un soi de rușine în a refuza participarea copilului la o excursie. În accepțiunea acestora, neparticiparea este cumva sinonimă cu eșecul personal. Îl trimit pentru „a fi în rândul lumii”, pentru a-și afișa statutul și, aparent, grija și dragostea față de propriul copil. Este lege nescrisă! Copilul are „nevoie” de excursie și nevoia crește dacă excursia e scumpă. Adesea întâlnesc discuții construite în jurul aceleiași idei: „De ce l-ai făcut dacă nu îi oferi tot ce are nevoie?”. Ei bine, exact pe această presiune emoțională mizează unele firme de profil. Acestea își racolează în școli colaboratori și transformă spațiul școlar, cu sutele sau miile lui de elevi, într-o piață de desfacere pentru orice ofertă le trece prin cont sau prin minte. Relatările din presă arată că unele „oferte de nerefuzat” vin chiar din partea unor firme apropiate de persoane din zona managementului educațional de top. Colaboratorii fie lucrează pe bază de comision, fie sunt mari amatori de excursii și „vânează” gratuități. Există și alte categorii de persoane interesate. Promotorii pot fi profesori, directori de școli, asociați în firme de turism, părinți ai copiilor din școală sau chiar reprezentanți de rang înalt ai inspectoratelor școlare. Tot ceea ce vă scriu are corespondent în realitate și se regăsește, sub o formă sau alta, în numeroase școli din urbanul mediu și mare.