[analyse_image type=”featured” src=”https://vol.monitorulsv.ro/articole/2026/10/21/3bee9156-83c6-460e-a1fd-442b9a9725f2-bfrxw1920h1412.jpg”]
În perioada 15–16 octombrie 2026, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava a fost gazda Conferinței Liter@t. Tema evenimentului a fost „Vizual, Vizibil, Vizionar” și a reunit o multitudine de tineri, studenți și masteranzi interesați de rolul imaginilor, al reprezentărilor și al imaginarului. A fost un schimb de idei dinamic, iar atmosfera din universitate a fost animată de creativitate, perspective noi și idei inovatoare.
S-au discutat concepte diverse și, totodată, s-a aprofundat ideea trecerii de la cultural la comercial și de la mit la marcă. Printre temele abordate s-a numărat mitul consumatorului, fiind analizată transformarea elementelor culturale în produse comerciale și felul în care s-a făcut trecerea de la mit la marcă. Gânditori precum Roland Barthes și Walter Benjamin au fost evocați în contextul unei societăți în care simbolurile culturale sunt reinterpretate prin intermediul unor branduri precum Nike și Hermès. Mitul povestește o istorie sacră. El „relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al începuturilor”, așa cum afirmă Mircea Eliade în Aspecte ale mitului (1963). Totodată, simbolul reprezintă un sens dincolo de sine, iar Paul Ricœur, în Le symbole donne à penser (1959), afirmă că simbolul „dă de gândit”.
Ce câștigăm și ce pierdem atunci când oamenii tind să adopte o viziune asupra lumii centrată pe consumerism și pe satisfacerea nevoilor imediate? Ce se pierde într-o societate în care imaginea și dimensiunea vizuală ocupă un loc tot mai important? Se câștigă supraviețuirea anumitor simboluri, recunoașterea globală a anumitor concepte și o poartă de intrare pentru mai mulți tineri. Dimensiunea sacră, ambivalența și povestea dispar, rămânând doar imaginea.
În cadrul conferinței, urmând firul Ariadnei, au fost evidențiate modalitățile de evitare a nonsensului și de asumare a responsabilității profesionale aflate în strânsă legătură cu problematica vizibilității culturale.
În calitate de participantă la această conferință, am avut ocazia să descopăr perspective diverse asupra temei propuse. O parte dintre ideile prezentate sunt dezvoltate în cele ce urmează.
Iubirea între percepție, experiență și absolut
Problematica erotică a textului macedonskian Thalassa poate fi citită critic prin raportarea la trei concepte care dau titlul conferinței: ,,vizual, vizibil și vizionar”. Abundența de simboluri permite depășirea planului strict narativ și orientarea analizei către mecanismele prin care iubirea devine o experiență a cunoașterii de sine și a aspirației către absolut. În acest sens, voi urmări trei ipostaze ale iubirii: formele vizuale ale erosului se referă la percepția și imaginea celuilalt, stând la baza constituirii relației dintre personaje. Formele vizibile urmăresc modul în care iubirea transformă raportarea la ființa iubită, modificând percepția inițială și conferindu-i noi valențe. Dimensiunea vizionară are în vedere transfigurarea realului și depășirea limitelor raționalului, iubirea devenind o experiență totală.
În ce măsură poate iubirea să transforme percepția senzorială într-o experiență a absolutului și de ce nu reușește această transformare atunci când idealul întâlnește realitatea?
În această scriere a lui Macedonski, iubirea se constituie inițial ca imagine idealizată, trece în planul carnavalesc (amour physique), iar, în cele din urmă, se proiectează într-un orizont metafizic, în care protagonistul dorește să se apropie de absolut.
Cele trei dimensiuni ale iubirii:
Vizual: descrierea fetei și a lui Thalassa.
Vizibil: erotizarea mării și descrierea secvențelor de dragoste, inițial platonică, apoi fizică.
Vizionar: Thalassa este poet, iar dragostea dintre Caliope și Thalassa poate face parte din imaginarul artistului.
Iubirea vizuală
Dincolo de prosopografie, se menționează faptul că protagonistul este „poet al timpurilor dintâi”; el, de copil, „cântase soarele, luna și stelele”.
Descrierea fetei: „copila cu ochii de safir ai viselor lui”. Caliope este noua Evă ivită din coasta androginului Adam („Eva cea nouă care să fie și să nu fie el…”).
Descrierea lui Thalassa din primul capitol, intitulat „Noaptea de argint”: „bronzul unui păr creț, dar scurt, marmora penthelică a unui gât apolinian scăpăra sub soare, răspândind împrejur un farmec levantin de senzualism tulburător”.
Iubirea vizibilă
„Marea este pentru toți oamenii unul dintre cele mai mari și mai constante simboluri ale maternității”, susține Marie Bonaparte, idee întâlnită în analiza simbolisticii apei din volumul Apa și visele, de Gaston Bachelard.
Erotizarea mării: „Uneori ce-l fermeca erau istoricele povestirii. A lui Xenofon, mai cu seamă, cu strigătul ei de «Thalassa! Thalassa!» – strigăt ce izbucnise la vederea mării […] El se credea acolo printre vestiții luptători și, uitându-se la mare, ca ei striga «Thalassa! Thalassa!».” (Alexandru Macedonski, Thalassa).
Contrastul dintre neinițiatul și inițiatul în iubire: „El rămânea același frumos neștiutor de femei. Sfieli pe care nimeni nu le bănuia îl despărțeau de plăcerile vârstei, îi puneau pe inimă o gheață.”
„Dragostea lor fusese îngerească și pământească.”
Iubirea vizionară
„Și apoi, dacă e să cugeți bine, oare visul și amăgirea nu sunt și ele tot viață? Și, dacă sunt, cine ar putea să spună că ce numim adevăr nu este și el un vis din care omul se deșteaptă prin moarte?” (Alexandru Macedonski, Thalassa).
În concluzie, conferința Liter@t a reprezentat pentru mine o oportunitate de a interacționa cu persoane noi, reușind să încurajeze perspective unice asupra modalităților în care observăm, facem vizibil și proiectăm viitorul prin intermediul discursurilor vizuale.
Bianca NATI
În perioada 15–16 octombrie 2026, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava a fost gazda Conferinței Liter@t. Tema evenimentului a fost „Vizual, Vizibil, Vizionar” și a reunit o multitudine de tineri, studenți și masteranzi interesați de rolul imaginilor, al reprezentărilor și al imaginarului. A fost un schimb de idei dinamic, iar atmosfera din universitate a fost animată de creativitate, perspective noi și idei inovatoare.
S-au discutat concepte diverse și, totodată, s-a aprofundat ideea trecerii de la cultural la comercial și de la mit la marcă. Printre temele abordate s-a numărat mitul consumatorului, fiind analizată transformarea elementelor culturale în produse comerciale și felul în care s-a făcut trecerea de la mit la marcă. Gânditori precum Roland Barthes și Walter Benjamin au fost evocați în contextul unei societăți în care simbolurile culturale sunt reinterpretate prin intermediul unor branduri precum Nike și Hermès. Mitul povestește o istorie sacră. El „relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al începuturilor”, așa cum afirmă Mircea Eliade în Aspecte ale mitului (1963). Totodată, simbolul reprezintă un sens dincolo de sine, iar Paul Ricœur, în Le symbole donne à penser (1959), afirmă că simbolul „dă de gândit”.
Ce câștigăm și ce pierdem atunci când oamenii tind să adopte o viziune asupra lumii centrată pe consumerism și pe satisfacerea nevoilor imediate? Ce se pierde într-o societate în care imaginea și dimensiunea vizuală ocupă un loc tot mai important? Se câștigă supraviețuirea anumitor simboluri, recunoașterea globală a anumitor concepte și o poartă de intrare pentru mai mulți tineri. Dimensiunea sacră, ambivalența și povestea dispar, rămânând doar imaginea.
În cadrul conferinței, urmând firul Ariadnei, au fost evidențiate modalitățile de evitare a nonsensului și de asumare a responsabilității profesionale aflate în strânsă legătură cu problematica vizibilității culturale.
În calitate de participantă la această conferință, am avut ocazia să descopăr perspective diverse asupra temei propuse. O parte dintre ideile prezentate sunt dezvoltate în cele ce urmează.
Iubirea între percepție, experiență și absolut
Problematica erotică a textului macedonskian Thalassa poate fi citită critic prin raportarea la trei concepte care dau titlul conferinței: ,,vizual, vizibil și vizionar”. Abundența de simboluri permite depășirea planului strict narativ și orientarea analizei către mecanismele prin care iubirea devine o experiență a cunoașterii de sine și a aspirației către absolut. În acest sens, voi urmări trei ipostaze ale iubirii: formele vizuale ale erosului se referă la percepția și imaginea celuilalt, stând la baza constituirii relației dintre personaje. Formele vizibile urmăresc modul în care iubirea transformă raportarea la ființa iubită, modificând percepția inițială și conferindu-i noi valențe. Dimensiunea vizionară are în vedere transfigurarea realului și depășirea limitelor raționalului, iubirea devenind o experiență totală.
În ce măsură poate iubirea să transforme percepția senzorială într-o experiență a absolutului și de ce nu reușește această transformare atunci când idealul întâlnește realitatea?
În această scriere a lui Macedonski, iubirea se constituie inițial ca imagine idealizată, trece în planul carnavalesc (amour physique), iar, în cele din urmă, se proiectează într-un orizont metafizic, în care protagonistul dorește să se apropie de absolut.
Cele trei dimensiuni ale iubirii:
Vizual: descrierea fetei și a lui Thalassa.
Vizibil: erotizarea mării și descrierea secvențelor de dragoste, inițial platonică, apoi fizică.
Vizionar: Thalassa este poet, iar dragostea dintre Caliope și Thalassa poate face parte din imaginarul artistului.
Iubirea vizuală
Dincolo de prosopografie, se menționează faptul că protagonistul este „poet al timpurilor dintâi”; el, de copil, „cântase soarele, luna și stelele”.
Descrierea fetei: „copila cu ochii de safir ai viselor lui”. Caliope este noua Evă ivită din coasta androginului Adam („Eva cea nouă care să fie și să nu fie el…”).
Descrierea lui Thalassa din primul capitol, intitulat „Noaptea de argint”: „bronzul unui păr creț, dar scurt, marmora penthelică a unui gât apolinian scăpăra sub soare, răspândind împrejur un farmec levantin de senzualism tulburător”.
Iubirea vizibilă
„Marea este pentru toți oamenii unul dintre cele mai mari și mai constante simboluri ale maternității”, susține Marie Bonaparte, idee întâlnită în analiza simbolisticii apei din volumul Apa și visele, de Gaston Bachelard.
Erotizarea mării: „Uneori ce-l fermeca erau istoricele povestirii. A lui Xenofon, mai cu seamă, cu strigătul ei de «Thalassa! Thalassa!» – strigăt ce izbucnise la vederea mării […] El se credea acolo printre vestiții luptători și, uitându-se la mare, ca ei striga «Thalassa! Thalassa!».” (Alexandru Macedonski, Thalassa).
Contrastul dintre neinițiatul și inițiatul în iubire: „El rămânea același frumos neștiutor de femei. Sfieli pe care nimeni nu le bănuia îl despărțeau de plăcerile vârstei, îi puneau pe inimă o gheață.”
„Dragostea lor fusese îngerească și pământească.”
Iubirea vizionară
„Și apoi, dacă e să cugeți bine, oare visul și amăgirea nu sunt și ele tot viață? Și, dacă sunt, cine ar putea să spună că ce numim adevăr nu este și el un vis din care omul se deșteaptă prin moarte?” (Alexandru Macedonski, Thalassa).
În concluzie, conferința Liter@t a reprezentat pentru mine o oportunitate de a interacționa cu persoane noi, reușind să încurajeze perspective unice asupra modalităților în care observăm, facem vizibil și proiectăm viitorul prin intermediul discursurilor vizuale.
Bianca NATI
[analyse_source url=”https://www.monitorulsv.ro/vizual-vizibil-vizionar/”]