Interviu cu Didier Mariotti, cel care creează şampania Veuve Clicquot: „Vrem să avem câte un vin potriv

„Eu cred că mai bine bei mai puţin, dar mai bun (Drink less, but drink better – engl.).” Cu această deviză întâmpină Didier Mariotti, Chef de Caves la Maison Veuve Clicquot, noua realitate, în care consumatorii de şampanie mai taie, din când în când, câte un pahar din meniu, în vremuri în care cheltuielile cresc.

Chiar şi cei mai înstăriţi dintre consumatori resimt scumpirile şi, deşi impactul nu este colosal, vânzările se reduc şi atunci când vine vorba despre un răsfăţ ca şampania.

„Da, vedem şi noi impactul situaţiei economice asupra consumului, dar poate că este mai bine să consumăm băuturi mai rar şi de calitate”, a spus Didier Mariotti într-un interviu acordat la câteva zile după încheierea vizitei sale în România, la începutul lunii octombrie.

El este cel care coordonează procesul de creare a şampaniei Maison Veuve Clicquot şi care ştie, practic, tot parcursul, de la vie la pahar. Mariotti a fost la Bucureşti cu ocazia aniversării a 11 ani de la deschiderea restaurantului Poesia, motiv pentru a prezenta şi două piese de colecţie din gama Maison Veuve Clicquot – La Grande Dame Blanc 2018 şi La Grande Dame Rosé 2018.

„Am vrut să deschidem noi uşi şi să arătăm că există numeroase modalităţi de a ne bucura de o băutură cum este şampania.”

Când vine vorba de şampanie, gândul zboară, cel mai adesea, la evenimente cu fast, elegante, cu clinchete de pahare din cristal pe fundal, lumini strălucitoare şi zumzet de conversaţii în surdină. De fapt, ce vrea Didier Mariotti să transmită este că nu trebuie să fie totdeauna aşa. Poţi bea şampanie când sărbătoreşti special ceva, desigur. Dar motivul sărbătorii poate fi însăşi viaţa. Şi atât.

„Şampania este, înainte de toate, vin. Şi poţi găsi oricând un vin de care să te bucuri într-un anumit moment. Diferenţa este că, atunci când consumăm şampanie, o facem din acele pahare speciale, numite flûtes. La vin, putem folosi diferite tipuri de pahare. Vinul poate fi ieftin sau scump, dar poţi găsi mereu ceva de calitate.”

Este, însă, o băutură mai complexă şi mai greu de înţeles decât spirtoasele, de pildă, necesitând puţină educaţie anterioară. Dar este cea mai bună metodă de a încuraja socializarea, indiferent de context.

„Niciodată nu deschizi o sticlă de vin doar pentru tine; mereu vei vrea s-o împarţi cu altcineva.”

Şampania o poţi bea la orice oră din zi şi din noapte. Sau la ceas de seară, cum s-a întâmplat la evenimentul Poesia, unde Didier Mariotti a vorbit despre importanţa originii strugurilor şi a muncii din vie, despre importanţa terroir-ului, explicând cum acestea se reflectă în identitatea şampaniei.

„Eu aleg să beau şampanie când vreau să creez un moment special cu prietenii sau să transform un moment prost în unul bun.”

Povestea casei Veuve Clicquot o are ca sursă pe Madame Clicquot, rămasă văduvă la doar 27 de ani, când a trebuit să preia conducerea afacerii, într-o perioadă în care accesul femeilor la viaţa economică şi la poziţii de conducere era profund limitat. Brandul „Veuve Clicquot” – în traducere, „văduva Clicquot” – poartă încă în el spiritul care continuă să inspire casa.

Barbe-Nicole Ponsardin, cunoscută mai târziu ca Madame Clicquot, a devenit una dintre cele mai influente figuri din industria şampaniei după ce a transformat afacerea aflată în dificultate într-un imperiu al eleganţei şi rafinamentului. Astăzi, Veuve Clicquot este unul dintre cele mai renumite branduri de şampanie din lume.

Născută pe 16 decembrie 1777 în Reims, Franţa, Barbe-Nicole Ponsardin provenea dintr-o familie prosperă. Tatăl său, Ponce Jean Nicolas Philippe Ponsardin, era un negustor de textile de succes şi un influent politician, ceea ce i-a oferit tinerei Barbe-Nicole acces la o educaţie solidă şi la o reţea de contacte de înaltă clasă. Pentru a consolida influenţa economică a familiei, părinţii ei au aranjat căsătoria cu François Clicquot, fiul unui producător de vinuri din Reims. Astfel, în 1798, la vârsta de 21 de ani, Barbe-Nicole a devenit parte a Maison Clicquot, o casă de vinuri cu ambiţii mari, dar încă departe de a fi o forţă dominantă pe piaţa şampaniei. François Clicquot voia să transforme compania sa într-un nume recunoscut internaţional.

În 1805 însă, la doar 30 de ani, François a murit subit, lăsând-o pe soţia sa văduvă la 27 de ani, cu un copil mic şi un viitor incert. În Franţa începutului de secol XIX, Codul civil napoleonian restricţiona drepturile femeilor, interzicându-le să administreze afaceri fără consimţământul unui tutore masculin. Singura excepţie o făceau văduvele. Barbe-Nicole l-a convins pe socrul său să-i permită să conducă afacerea familiei, iar în 1810 şi-a înregistrat oficial compania sub numele Veuve Clicquot-Ponsardin („Văduva Clicquot-Ponsardin”), scrie Business Magazin.

În 1810, a creat prima şampanie vintage din lume, selecţionând doar strugurii dintr-un singur an excepţional, în loc să amestece recolte din mai mulţi ani. Iar dacă până la începutul secolului XIX şampania era tulbure, conţinând sedimente de drojdie care afectau claritatea băuturii, Madame Clicquot a inventat metoda remuage (riddling), care permitea îndepărtarea acestor impurităţi prin rotirea şi înclinarea sticlelor într-o poziţie controlată.

În 1818, Madame Clicquot a creat prima şampanie rosé blended, amestecând vin roşu cu vin alb – o tehnică revoluţionară care este utilizată de majoritatea producătorilor de şampanie şi astăzi.

„Dorinţa noastră este să avem câte un vin potrivit pentru fiecare colţ al lumii, pentru că fiecare piaţă are propria tradiţie a consumului, propriile preferinţe. Pentru noi, este foarte important să ştim de la început ce aşteptări trebuie să avem. Eu, de exemplu, nu am un singur vin preferat. În funcţie de momentul zilei sau de starea mea de spirit, alegerile variază”, mărturiseşte Didier Mariotti.

Oricine ştie că, aşa cum înţelepciunea vine odată cu vârsta, profunzimea şi complexitatea unui vin le aduce „maturizarea” sa. La Maison Veuve Clicquot, de pildă, cel mai tânăr vin din gama Cave Privée datează din 1998. Cel mai vechi este din 1919.

Una dintre şampaniile cele mai apreciate însă, care a fost vedetă şi la evenimentul din Bucureşti, este asamblajul La Grande Dame Blanc 2018, dominat de 90% Pinot Noir, unul dintre soiurile preferate de Madame Clicquot.

La Grande Dame Rosé 2018, dezvăluită în primăvara anului 2026, continuă această abordare, reunind profunzimea Pinot Noir, prospeţimea Chardonnay şi aportul vinului roşu provenit din parcela Clos Colin, situată în satul Grand Cru Bouzy. Caracterul său se exprimă prin note de fructe roşii, accente fine de condimente şi un final catifelat.

Recolta 2018 are şi o semnificaţie istorică, marcând două secole de la momentul în care Madame Clicquot a creat, în 1818, prima şampanie rosé de asamblaj cunoscută.

„Cam în doi ani de acum încolo vom mai veni cu o lansare”, promite Didier Mariotti, lăsând loc pentru o nouă ocazie de a deschide o şampanie şi de a auzi clinchete de flûtes.