Ce aş fi spus astăzi în Parlament în discursul de învestitură al guvernului: „Dacă vreţi să faceţ

Doamnelor şi domnilor,

Suntem vinovaţi, suntem responsabili

Vin astăzi în faţa dvs nu ca să vă conving, nu ca să implor şi nu ca să argumentez de ce avem nevoie de un guvern după şase luni de instabilitate.

Vin astăzi în faţa dvs să vă spun doar atât: poporul român ne-a trimis sub această cupolă să ne facem datoria. Datoria noastră este astăzi să formăm un guvern. Suntem responsabili.

Suntem responsabili şi suntem vinovaţi, în acelaşi timp. Suntem vinovaţi pentru că astăzi, după 20 de ani de la aderarea la Uniunea Europeană, nu am ştiu să facem destul din ce ne-au mandatat cetăţenii României astfel încât să le fie bine. Nu ne-am îndeplinit misiunea aşa cum ar fi trebuit.

Nu o să vă spun că situaţia economiei româneşti este critică sau dezastruoasă ca să vă conving, pentru că nu este adevărat. Dar sigur este că fiecare zi fără guvern înseamnă un minus în buzunarele tututor cetăţenilor României care v-au trimis în Parlament.

Şi fiecare zi cu un guvern înseamnă un plus, pentru familiile dvs., pentru rudele şi prietenii dvs, pentru alegătorii dvs.

Instalarea unui guvern este însă primul pas. Primul pas spre stabilitate. Apoi începem reconstrucţia. Avem nevoie de recăpătarea încrederii pentru drumul nostru spre dezvoltare. După 20 de ani de la aderarea la UE, este limpede că ţara are nevoie de pasul următor.

Noi, ca funcţionari ai statului, dumneavoastră ca parlamentari aleşi direct de poporul român, trebuie să ne gândim ce să schimbăm. Să ne gândim cum să administrăm această ţară mai bine în folosul oamenilor care ne-au trimis aici.

Suntem vinovaţi că deşi bugetul asigurărilor sociale de sănătate se dublează la fiecare 5 ani, nu suntem în stare să organizăm eficient acest sector astfel încât oamenii să aibă acces la tratament, la medici specialişti sau analize fără cheltuieli suplimentare.

Suntem vinovaţi pentru că deşi am avut zeci de miliarde de euro de la UE, Gara de Nord este o jale, trenurile şi liniile abia acum se modernizează, aeroportul Otopeni nu mai face faţă de mult traficului, abia la sfârşitul acestui an conectăm nordul Moldovei pe autostradă şi abia în 2030 vom trece munţii pe autostradă pe Piteşti -Sibiu, după 25 de ani de la aderarea la UE.

Suntem vinovaţi pentru că şi anul acesta este foarte probabil ca în Bucureşti şi marile oraşe oamenii să îngheţe de frig în case şi să nu aibă apă caldă pentru că abia acum folosim fonduri UE pentru renovarea centralelor şi pentru modernizarea reţelelor.

Suntem vinovaţi că o treime din populaţia României nu are în continuare acces la apă curentă, canalizare şi gaz, elemente de bază pentru un trai decent astăzi, chiar dacă România este în top trei producători de gaz din UE.

Suntem vinovaţi pentru că, deşi România are a doua suprafaţă de păşuni din Europa, importăm de 1 miliard de euro pe an lactate şi brânzeturi şi exportăm doar de 300 milioane de euro, deci avem un deficit de 700 milioane de euro pe an. Ce-a făcut această ţară cu banii de la UE pentru agricultură, unde s-au dus? Cum am ajutat micul producător, fermierul cu 3,4 sau 5 vaci ca să crească şi să se modernizeze şi să ajungă precum fermierul austriac, francez sau olandez să exporte în toată lumea?

Suntem vinovaţi că deşi PIB-ul României este astăzi la 400 miliarde de euro, iar salariul mediu net este la 1.100 de euro, dublu în şapte ani, nu avem astăzi nici un campus şcolar modern făcut din banii statului, ca orice şcoală normală din Germania sau Franţa, cu program de la 9 AM la 4 PM, unde copiii să aibă sală de sport, de muzică, de pictură, să ia prânzul şi să meargă cu drag la şcoală.

Doamnelor şi domnilor,

Politica înseamnă economie.

Să nu credeţi că ceea ce am trăit în acest an şi ceea ce se întâmplă în România din noiembrie 2024 încoace nu are legătură cu economia.

Totul are legătură cu economia. Nemulţumirea oamenilor este în creştere pentru că ei nu simt că ţara merge într-o direcţie bună. Toţi vrem să ne fie mai bine, toţi vrem progres. Dar oamenii ştiu cel mai bine dacă le e mai bine, dacă avem acest progres.

Economia României este în ultimii ani ca un motor care a rămas fără benzină. A încetinit, a încetinit, s-a oprit iar acum chiar a început să alunece înapoi. Am înjumătăţit succesiv creşterea economică anuală de la 5% în 2022 la 2,4% în 2023, la 1,1% în 2024, la 0,8% în 2025 iar acum suntem pe primele şase luni la -0,6% PIB. Foarte probabil vom fi pe minus pe 2026.

Şi aceasta cu toate că am aruncat cu bani enorm în deficite în aceşti ani. Stocul de datoria publică a crescut de la 600 miliarde de lei în 2022, adică 48% din PIB, la 1.200 de miliarde de lei astăzi, adică 60% din PIB.

Unde s-au dus aceşti bani? De ce nu se văd în creşterea economică?

Nu se văd pentru că avem nevoie de un alt model de creştere economică. Cei mai buni economişti ai României s-au pus de acord: avem nevoie să trecem de la un model al economiei bazate pe IMPORT ŞI CONSUM LA EXPORT ŞI PRODUCŢIE.

Când te bazezi pe import şi consum, orice ban suplimentar aruncat în economie prin aceste deficite bugetare care ne-au dat peste cap – deficit bugetar de 5,7% din PIB în 2023, recordul de 8,7% din PIB în 2024, 7,6% din PIB în 2025 şi în sfârşit doar 2,9% din PIB la opt luni 2026 – orice ban suplimentar se duce în importuri.

Nu vom putea trece mâine la un model. Nu vom rezolva în 2027 deficitul comercial pe lactate şi brânzeturi, pe carne de porc sau alte produse alimentare, pe produse chimice sau pe produse metalurgice. Nu. Dar şi eu şi dumneavoastră şi cetăţenii acestei ţări vom avea de câştigat din fiecare euro adus în plus la producţie şi scăzut de la import.

Cu efort, cu susţinere, cu viziune, se poate. Deficitul bugetar se hrăneşte din deficitul comercial extern şi deficitul extern se hrăneşte din deficitul bugetar când economia este o economie de consum.

Am corectat parţial acest parcurs. În august 2026, exporturile au crescut cu 12% faţă de august anul trecut, triplu faţă de creşterea de 4% din primele şapte luni ale anului, iar importurile sunt doar la 3% creştere pe primele opt luni.

Deficitul bugetar este şi el stăpânit. Avem şanse să terminăm cu 6% din PIB, conform angajamentelor. Dar de acum urmează greul. La anul trebuie să mai scădem 1% sau 2% din deficit ceea ce înseamnă, având în vedere că nivelul cheltuielilor cu dobânzile a ajuns la 3% din PIB, că ne apropiem de situaţia că va trebui să facem excedent primar. Va trebui adică să avem cheltuieli bugetare mai mici decât venituri bugetare, situaţia prin care România nu a trecut niciodată după 1990. Va fi greu. Dar cu încredere în noi, cu încredere în viitor, vom traversa şi această vale a încercărilor.

Suntem pe un nou traseu . Economia se corectează. Consumul este în scădere cu 1% pe primele şase luni, iar investiţiile au crescut cu 12%. Anul agricol a fost bun, la şase luni avem 4% faţă de anul trecut, probabil pe tot anul se va menţine.

Industria în schimb este la -3% an la an, din cauza încetinirii cererii din zona euro, unde merg două treimi din exporturile României. Dar Germania îşi revine, ne vom agăţa de ei ca şi până acum. O veste bună este preluarea Şantierului Naval Mangalia de către Rheinmettal. Să sperăm că nu va face doar nave de război acolo.

O notă importantă aici. Avem nevoie de o gândire pentru sprijinirea producţiei industriale. România era în 2016 la 24% din PIB ponderea industriei, astăzi este la 16%. Nu e bine.

Avem nevoie de programe speciale pentru industria navală, pentru industria farma, unde importăm de 6 miliarde de euro pe an şi exportăm doar de 800 milioane de euro, pentru industria materialelor de construcţii ca să nu mai importăm bitum. Nu se poate să importăm 70% din elementele de construcţie pentru autostrăzi.

Construcţiile sunt plus 13% la şase luni. Aceşti ani de investiţii în infrastuctură au creat jucători puternici locali. În sfârşit avem firme româneşti capabile să treacă munţii, să facă stadioane, spitale, linii de tramvai, cu afaceri de miliarde de euro. Trebuie sprijinite să iasă în străinătate, să fie puternice şi la nivel european.

Să nu uităm de IT& C. România este pe locul 3 în UE la ponderea IT&C în PIB, după Irlanda şi Estonia, dar pentru prima dată acest sector este în scădere la şase luni în 2026, cu 4%. Suntem o forţă aici, vom găsi resurse de creştere.

Dar altceva este important aici: cum putem folosi această pricepere a românilor la IT pentru modernizarea statului şi pentru creşterea capitalului privat românesc? Dragi IT-işti români, aveţi mailul meu, uşa mea e deschisă, dacă voi ajunge premier veţi fi primii pe care îi voi invita să-mi daţi soluţii pentru a moderniza statul şi pentru a accelera creşterea economică. Dacă economia este o armată, atunci IT-ştii sunt cercetaşii, echipele din faţă care trasează hărţile de înaintare ca să vină din urmă industria, agricultura, transporturile şi restul.

Doamnelor şi domnilor,

Suntem vinovaţi şi suntem responsabili

Suntem vinovaţi că nu am făcut destul şi suntem responsabili să facem de acum înainte.

Suntem responsabili să găsim soluţii să crească numărul de angajaţi din România. Cea mai mare dramă a României de după 1990 este scăderea numărului de salariaţi. România are doar 5 milioane salariaţi la o populaţie de 19 milioane de locuitori, în condiţiile în care Cehia sau Ungaria au tot 5 milioane de salariaţi dar la 10 milioane de locuitori.

Orice mie de salariaţi în plus e aur. Orice investiţie, străină sau cu capital autohoton, care creează 100 de locuri de muncă trebuie oprimită cu covorul roşu. Sunt diplomat, am fost ambasador. Voi fi foarte foarte atent la cum vom încuraja atragerea de investitori străini. Voi fi foarte atent la cum vom încuraja exporturile şi investiţiile româneşti în străinătate.

Doamnelor şi domnilor,

Trecutul e trecut. Important este ce vom face în 2027! Avem nevoie de creştere! Investiţiile vor începe să-şi facă simţite efectele. Avem trei motive pentru care suntem condamnaţi să creştem

Primul, infrastructura.

În cinci ani România va avea autostrăzi complete de la Est la Vest şi de la Nord la Sud. Acesta va fi un factor de creştere extraordinar. Ceea ce vedem astăzi pe autostrada Bucureşti-Piteşti, unde pe jumătate din distanţă avem fabrici, centre logistice, avem business, trebuie să se întâmple în toată ţara. Apoi vom trece la infrastructura de cale ferată.

Al doilea, aderarea la OECD. Este un pas istoric pentru România şi pentru economia românească în special. Este un vis pentru România să adere la clubul celor mai dezvoltate ţări ale lumii. În primul şi în primul rând ai acces la cele mai bune practici din toată lumea pe orice sector. Afli ce fac japonezii, americanii sau taiwanezii de sunt atât de competitivi. Este cel mai important accelerator pentru competitivitatea de care are nevoie economia românească. Ca să trecem de la 20.000 de euro PIB/capita la 40.000 euro PIB per capita în următorii 20 de ani avem nevoie de bani şi de ştiinţă. OECD ne dă ştiinţa.

Al treilea sunt banii din România. Capitalul privat românesc a devenit o forţă. Companiile din România, româneşti, străine şi de stat, au afaceri totale de 600 miliarde de euro pe an. Statul mai deţine doar 4% din această cifră de afaceri, dar este nevoie de o evaluare strânsă a ceea ce face. Multinaţionalele şi capitalul privat românesc îşi împart restul, în proporţii egale. Firmele private autohtone au afaceri de aproape 300 miliarde de euro pe an, ceea ce la o rată a profitului de 10% înseamnă 30 miliarde de euro pe an. Aceşti bani trebuie puşi la treabă.

Pe piaţa de capital sunt şi acolo zeci de miliarde de euro. Fondurile de pensii private pilon 2 stau azi pe 10% din PIB, adică 40 miliarde de euro. Fondurile mutuale, alte fonduri, vin şi ele la masă cu 10-20 miliarde de euro.

Doamnelor şi domnilor,

Avem infrastructură şi vom avea, avem acces la know-how -mondial, avem bani. Ce ne lipseşte este încrederea că vom reuşi! Dar vom reuşi. Nu vă cer să mă votaţi azi! Vă cer doar să fiţi responsabili cu viitorul nostru şi al generaţiilor următoare. Cu dumneavoastrră sau fără dumneavoastră, economia şi ţara nu stau în loc. Dacă vreţi să faceţi parte din soluţia pentru progres, pentru modernizare, pentru creştere şi pentru un viitor mai bun, atunci decideţi. Altfel, fiţi sigur că veţi fi daţi la o parte. Ţara, lumea, oamenii nu stau în loc.

Să ne facem datoria faţă de poporul român, faţă de cei care ne-au trimis aici, să ne facem datoria faţă de înaintaşii noştri, să ne facem datoria faţă de urmaşii noştri!

Vă mulţumesc!