[analyse_image type=”featured” src=”https://vol.monitorulsv.ro/articole/2026/10/19/7275a1a2-a04d-41ee-82f9-91812482d9eb-vgfow1920h2641.jpg”]
Fustă. ”M-am gândit la Dumneavoastră şi la tot ce ar fi putut să se întâmple în noaptea de joi… dacă nu v-aţi fi împotrivit. Mai bine de o oră în mintea mea s-au derulat scenele noastre cele mai intime, cu o asemenea precizie încât a trebuit să mă scol ca să nu-mi pierd minţile. Am înţeles dependenţa mea senzuală de Dumneavoastră în toată claritatea ei abia după ce v-am mărturisit la telefon că aş vrea să-mi îngrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastră. Ce mortale pot fi anumite lucruri. Aţi fost oarecum speriată când v-am vorbit de o înclinaţie „perversă” pe care mi-o stârneşte trupul Dumneavoastră.” (Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma, 2005).
Reorientare (conjugală). Maria se hotărăște – după lungi ezitări – să-i spună lui Ion că ea vrea să divorțeze. Vine Ion acasă. Maria: – Ioane, am o veste proastă să-ți spun. Ion: – Iar eu am o veste bună. Maria: – Atunci, spune tu primul. Ion: – Am câștigat la Loto o grămadă de bani” Maria: – Am ars cârnații…
Femeile de altădată. ”Luptau cu lunga fustă înaltele lor tocuri,/Aşa că, după locuri şi vânt, din când în când,/Vedeam întotdeauna piciorul luminând/Şi cât iubeam aceste-nşelătoare jocuri!” (Paul Verlaine).
Detalii. Un soț sună la biroul șerifului pentru a raporta dispariția soției. – Soția mea este a fost la cumpărături ieri și nu s-a mai întors acasă! – Înălțimea? – Nu sunt sigur. Puțin peste un metru și jumătate. – Greutatea? Păiii… nu e slabă, dar nici chiar grasă. – Culoarea ochilor? – Un fel de căprui, cred. – Culoarea părului? – Se schimbă de câteva ori pe an. Cred că acum e roșu închis. – Ce purta? – Probabil pantaloni, sau poate o fustă? Nu-mi amintesc exact. – Cu ce fel de mașină a plecat ? – Cu camioneta mea. – Ce fel de camionetă era? – Un Ram Limited 4X4 alb perlat din 2016 cu motor V8 de 6,4 litri, comandat cu opțiunea de bară și frigider Ram Box, iluminare LED, cameră video pentru marșarier și față, scaune încălzite din piele, aer condiționat cu control climatic. Are o husă personalizată albă asortată pentru benă, covorașe Weather Tech. Pachet de remorcare cu cârlig auriu, trapă, DVD cu navigație GPS completă, radio prin satelit cu 40 de canale, șase suporturi pentru pahare, 3 porturi USB și 4 prize. I-am adăugat jante speciale din aliaj și anvelope Toyota off-road. Are și scări retractabile personalizate. Șeriful: – Stai liniștit, domnule, sigur vă vom găsi camioneta!
De ce dai voie vântului? ”De ce dai voie vântului să umble/Prin părul tău şi să ţi-l răvăşească?/E mângâierea lui, făcută-n tumbe,/Mai caldă, mai suavă, mai cerească?/Sunt degetele lui fâlfâitoare/Mai meştere în joc, mai fără număr/Când te cuprind din cap până-n picioare,/Când îţi dau jos buchetul de pe umăr?/De ce laşi vântul ca să-şi pună palma/Oriunde vrea şi, -ncolăcindu-ţi sânul,/Prin fustele subţiri ce zbor de-a valma,/Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?/De ce, când te pândeşte-ascuns prin iarbă/Şi vrea să-ţi sărute gura-n voie,/- În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă –/Pe el îl laşi… iar mie, nu-mi dai voie…” (Radu Stanca)
Apus. ” Doamnei de odinioară,/Care-o făcea pe augusta,/Numai vântul, într-o doară,/Dacă-i mai ridică fusta!” (Anda Andrieş)
Milostivenie. „Aflând că învinuitele de curvie mărturisită au fost închise în beciurile Mitropoliei de la Sfântul Gheorghe, unde erau ţinute ”de mureau de foame, în întuneric, rămânând ca vai de ele, goale, fără măcar o fustă pe ele”, Doamnei Catrina, soţia Mavrocordatului, i se înmuie inima de milă şi se hotărî să facă ceva pentru bietele femei lovite de crunta reformă ”moravicească” a lui Vodă. Îşi luă o interpretă, căci nu se deprinsese prea bine cu limba ţării, şi coborî, cu voia soţului, în întunecatele beciuri de la Mitropolie. Ceea ce văzu o îngrozi. Nu se poate aşa ceva, îşi zise, după ce zăbovi acolo câteva ceasuri bune, stând de vorbă cu bietele femei. Le-a încurajat cât a putut, ”trimiţându-le apoi pâine şi lumină, ca să nu şadă pe întuneric, şi câte un caier-două de in, ca să nu stea degeaba”. Dar nu-i de-ajuns, îşi mai spuse miloasa Doamnă. După ce obţinu încuviinţarea domnitorului, dădu sfoară prin ţară cum că oricare din acele femei nenorocite, închise din vina lor în beciurile Mitropoliei, va fi slobozită dacă se va găsi un suflet bun de bărbat care să le ceară de nevastă. Pretendenţi s-au găsit îndată. Mai ales că Doamna Catrina nu a omis să specifice în depeşele trimise înspre toate colţurile Moldovei că fiecare mireasă ieşită din beciurile de la Sfântul Gheorghe va primi, ca zestre, pe seama vistieriei domneşti, veșminte, câte o pungă cu zece galbeni, o vacă cu viţel, cinci oi gata a făta şi câte zece găini ouătoare cu cocoşul de trebuinţă… Aşadar, reformele lui Nicolae Mavrocordat s-au soldat cu rezultatele scontate. O vreme, se scrie în cronici, nu a mai fost vorba, cică, de popi beţivi şi fustangii şi nici de femei învinuite de curvie mărturisită. Câtă vreme anume nu se spune. Cronicarii au tăcut mâlc din acest punct de vedere.” (Grigore Toloacă).
Motto. (Comercial). Vorba bunicului: ”Tot ce are sâni sau roți/ Îți mănăncă banii, toți!”.
Net. În carantină: – Mamă, ce are de merge netu’ așa greu? – Ori tac-tu descarcă filme porno, ori sor-ta încarcă!
Educație (sexuală). În timpul unui consiliu profesoral, directorul liceului întreabă: – Cum merge noul nostru curs de educaţie sexuală? – Merge perfect! Elevii participă cu atât entuziasm, încât, până la finele anului şcolar va trebui să deschidem, de urgenţă, o creşă!
Ziar. Bărbatul este asemenea unui ziar: – De la 20 la 30 de ani este cotidian. – De la 30 la 40 de ani este săptămânal. – De la 40 la 50 este bilunar. – De la 50 la 60 este lunar. – De la 60 la 70 de ani apare doar în ediție specială.
Însurat. Iarnă…viscol…Un tip zgribulit, tremurând de frig, intră într-o brutărie. Vânzătorul îl privește cu milă și-l întreabă: – Sunteți căsătorit? – Normal. Crezi că mama m-ar fi trimis după pâine pe o vreme ca asta!?
Paradoxul planificării. Planificarea realizării unei întâlniri intime cu o femeie îți ia mult mai mult timp decât cel afectat contactului propriu-zis. (Murphy).
Veșnic nemulțumiți(Ion Fercu). Pe vremuri, erați scandalizați că Băsescu bea… Acum, poftim, Nicușor e treaz. Mulțumiți?
Film. Scarlett O’Hara: “After all, tomorrow is another day”. Translate into romanian: “Nu e dracul chiar aşa de negru”!
Fustă. ”M-am gândit la Dumneavoastră şi la tot ce ar fi putut să se întâmple în noaptea de joi… dacă nu v-aţi fi împotrivit. Mai bine de o oră în mintea mea s-au derulat scenele noastre cele mai intime, cu o asemenea precizie încât a trebuit să mă scol ca să nu-mi pierd minţile. Am înţeles dependenţa mea senzuală de Dumneavoastră în toată claritatea ei abia după ce v-am mărturisit la telefon că aş vrea să-mi îngrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastră. Ce mortale pot fi anumite lucruri. Aţi fost oarecum speriată când v-am vorbit de o înclinaţie „perversă” pe care mi-o stârneşte trupul Dumneavoastră.” (Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma, 2005).
Reorientare (conjugală). Maria se hotărăște – după lungi ezitări – să-i spună lui Ion că ea vrea să divorțeze. Vine Ion acasă. Maria: – Ioane, am o veste proastă să-ți spun. Ion: – Iar eu am o veste bună. Maria: – Atunci, spune tu primul. Ion: – Am câștigat la Loto o grămadă de bani” Maria: – Am ars cârnații…
Femeile de altădată. ”Luptau cu lunga fustă înaltele lor tocuri,/Aşa că, după locuri şi vânt, din când în când,/Vedeam întotdeauna piciorul luminând/Şi cât iubeam aceste-nşelătoare jocuri!” (Paul Verlaine).
Detalii. Un soț sună la biroul șerifului pentru a raporta dispariția soției. – Soția mea este a fost la cumpărături ieri și nu s-a mai întors acasă! – Înălțimea? – Nu sunt sigur. Puțin peste un metru și jumătate. – Greutatea? Păiii… nu e slabă, dar nici chiar grasă. – Culoarea ochilor? – Un fel de căprui, cred. – Culoarea părului? – Se schimbă de câteva ori pe an. Cred că acum e roșu închis. – Ce purta? – Probabil pantaloni, sau poate o fustă? Nu-mi amintesc exact. – Cu ce fel de mașină a plecat ? – Cu camioneta mea. – Ce fel de camionetă era? – Un Ram Limited 4X4 alb perlat din 2016 cu motor V8 de 6,4 litri, comandat cu opțiunea de bară și frigider Ram Box, iluminare LED, cameră video pentru marșarier și față, scaune încălzite din piele, aer condiționat cu control climatic. Are o husă personalizată albă asortată pentru benă, covorașe Weather Tech. Pachet de remorcare cu cârlig auriu, trapă, DVD cu navigație GPS completă, radio prin satelit cu 40 de canale, șase suporturi pentru pahare, 3 porturi USB și 4 prize. I-am adăugat jante speciale din aliaj și anvelope Toyota off-road. Are și scări retractabile personalizate. Șeriful: – Stai liniștit, domnule, sigur vă vom găsi camioneta!
De ce dai voie vântului? ”De ce dai voie vântului să umble/Prin părul tău şi să ţi-l răvăşească?/E mângâierea lui, făcută-n tumbe,/Mai caldă, mai suavă, mai cerească?/Sunt degetele lui fâlfâitoare/Mai meştere în joc, mai fără număr/Când te cuprind din cap până-n picioare,/Când îţi dau jos buchetul de pe umăr?/De ce laşi vântul ca să-şi pună palma/Oriunde vrea şi, -ncolăcindu-ţi sânul,/Prin fustele subţiri ce zbor de-a valma,/Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?/De ce, când te pândeşte-ascuns prin iarbă/Şi vrea să-ţi sărute gura-n voie,/- În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă –/Pe el îl laşi… iar mie, nu-mi dai voie…” (Radu Stanca)
Apus. ” Doamnei de odinioară,/Care-o făcea pe augusta,/Numai vântul, într-o doară,/Dacă-i mai ridică fusta!” (Anda Andrieş)
Milostivenie. „Aflând că învinuitele de curvie mărturisită au fost închise în beciurile Mitropoliei de la Sfântul Gheorghe, unde erau ţinute ”de mureau de foame, în întuneric, rămânând ca vai de ele, goale, fără măcar o fustă pe ele”, Doamnei Catrina, soţia Mavrocordatului, i se înmuie inima de milă şi se hotărî să facă ceva pentru bietele femei lovite de crunta reformă ”moravicească” a lui Vodă. Îşi luă o interpretă, căci nu se deprinsese prea bine cu limba ţării, şi coborî, cu voia soţului, în întunecatele beciuri de la Mitropolie. Ceea ce văzu o îngrozi. Nu se poate aşa ceva, îşi zise, după ce zăbovi acolo câteva ceasuri bune, stând de vorbă cu bietele femei. Le-a încurajat cât a putut, ”trimiţându-le apoi pâine şi lumină, ca să nu şadă pe întuneric, şi câte un caier-două de in, ca să nu stea degeaba”. Dar nu-i de-ajuns, îşi mai spuse miloasa Doamnă. După ce obţinu încuviinţarea domnitorului, dădu sfoară prin ţară cum că oricare din acele femei nenorocite, închise din vina lor în beciurile Mitropoliei, va fi slobozită dacă se va găsi un suflet bun de bărbat care să le ceară de nevastă. Pretendenţi s-au găsit îndată. Mai ales că Doamna Catrina nu a omis să specifice în depeşele trimise înspre toate colţurile Moldovei că fiecare mireasă ieşită din beciurile de la Sfântul Gheorghe va primi, ca zestre, pe seama vistieriei domneşti, veșminte, câte o pungă cu zece galbeni, o vacă cu viţel, cinci oi gata a făta şi câte zece găini ouătoare cu cocoşul de trebuinţă… Aşadar, reformele lui Nicolae Mavrocordat s-au soldat cu rezultatele scontate. O vreme, se scrie în cronici, nu a mai fost vorba, cică, de popi beţivi şi fustangii şi nici de femei învinuite de curvie mărturisită. Câtă vreme anume nu se spune. Cronicarii au tăcut mâlc din acest punct de vedere.” (Grigore Toloacă).
Motto. (Comercial). Vorba bunicului: ”Tot ce are sâni sau roți/ Îți mănăncă banii, toți!”.
Net. În carantină: – Mamă, ce are de merge netu’ așa greu? – Ori tac-tu descarcă filme porno, ori sor-ta încarcă!
Educație (sexuală). În timpul unui consiliu profesoral, directorul liceului întreabă: – Cum merge noul nostru curs de educaţie sexuală? – Merge perfect! Elevii participă cu atât entuziasm, încât, până la finele anului şcolar va trebui să deschidem, de urgenţă, o creşă!
Ziar. Bărbatul este asemenea unui ziar: – De la 20 la 30 de ani este cotidian. – De la 30 la 40 de ani este săptămânal. – De la 40 la 50 este bilunar. – De la 50 la 60 este lunar. – De la 60 la 70 de ani apare doar în ediție specială.
Însurat. Iarnă…viscol…Un tip zgribulit, tremurând de frig, intră într-o brutărie. Vânzătorul îl privește cu milă și-l întreabă: – Sunteți căsătorit? – Normal. Crezi că mama m-ar fi trimis după pâine pe o vreme ca asta!?
Paradoxul planificării. Planificarea realizării unei întâlniri intime cu o femeie îți ia mult mai mult timp decât cel afectat contactului propriu-zis. (Murphy).
Veșnic nemulțumiți(Ion Fercu). Pe vremuri, erați scandalizați că Băsescu bea… Acum, poftim, Nicușor e treaz. Mulțumiți?
Film. Scarlett O’Hara: “After all, tomorrow is another day”. Translate into romanian: “Nu e dracul chiar aşa de negru”!
[analyse_source url=”https://www.monitorulsv.ro/cockteil-cu-amor-umor-si-poezie-fuste-2/”]