De la simbol al modernizării Chinei la suspect arestat: povestea spectaculoasă a primarului Huang Qifan și…

Puține simboluri ale Chinei moderne au captivat imaginația occidentală la fel de mult ca megalopolisul Chongqing. Acum două decenii, orașul, odinioară renumit doar pentru ceața sa, pentru amplasarea sa spectaculoasă pe o insulă situată la o bifurcație a fluviului Yangtze și drept capitală a Chinei în timpul războiului, era notoriu de sumbru. Blocurile de locuințe dărăpănate din epoca sovietică se profilau pe fundalul cerului poluat, sărăcia era omniprezentă, iar șobolanii alergau nestingheriți prin restaurantele care serveau tocănițe picante din Sichuan, scrie The Times.

De atunci, orașul s-a transformat într-un model de succes, un fel de Hong Kong al interiorului. Blocuri moderne, iluminate cu neon, se întind pe versanții dealurilor. Aici se produc mai multe mașini și laptopuri decât în orice alt oraș din lume.

Cea mai cunoscută fotografie a orașului este cea în care linia de metrou traversează un bloc de locuințe, intrând pe o parte și ieșind pe cealaltă.

Totuși, nici măcar acest succes nu protejează un oraș împotriva forței de neoprit reprezentate de epurarea funcționarilor Partidului Comunist inițiată de președintele Xi. Primarul de lungă durată, acum pensionat, care a condus renașterea orașului Chongqing, a „dispărut” și a fost arestat și pus sub anchetă. El urmează unei serii de alte personalități de seamă ale orașului.

Primarul, Huang Qifan, în vârstă de 74 de ani, era considerat până acum unul dintre marii supraviețuitori ai politicii provinciale chineze.

În sistemul administrativ chinez, primarii și guvernatorii se ocupă de administrarea de zi cu zi a orașelor și provinciilor. Cel mai înalt funcționar este secretarul Partidului Comunist, care se ocupă de aspectele politice.,

În practică, cei doi colaborează strâns, ceea ce a însemnat că, atunci când doi dintre secretarii de partid ai lui Huang au fost epurați și condamnați la închisoare pe viață, libertatea și influența sa au continuat să iasă în evidență.

Primul secretar de partid care a fost îndepărtat a reprezentat, fără îndoială, un caz neobișnuit. Bo Xilai era o stea în ascensiune a Biroului Politic al Chinei când a condus Chongqing între 2007 și 2012 și a folosit orașul ca trambulină pentru a-l provoca pe Xi, vicepreședinte la acea vreme, pentru funcția supremă.

Bo a fost implicat într-un scandal care a dus la arestarea și condamnarea soției sale, Gu Kailai, pentru uciderea omului de afaceri britanic Neil Haywood, și a fost închis pentru corupție.

Căderea celui de-al doilea succesor al lui Bo, Sun Zhengcai, a fost mult mai convențională, implicând nereguli financiare, căutarea de rente și un stil de viață excesiv de luxos.

Numeroși funcționari de partid din Chongqing au fost puși sub semnul întrebării în același timp — dar nu și Huang, care, după 15 ani în funcția de viceprimar și apoi de primar, a acceptat în schimb un post de semi-pensionar în cadrul parlamentului chinez, Congresul Național al Poporului. De atunci, și-a petrecut anii scriind, ținând prelegeri și oferindu-și opiniile cu privire la modul în care China ar trebui să continue reformarea economiei.

Este posibil ca acest lucru să nu fi fost neapărat pe placul lui Xi. Însă rămâne neclar de ce, dacă Huang era considerat suspect, a mai fost nevoie de încă un deceniu pentru ca autoritățile să ia măsuri împotriva lui.

Este posibil ca acest lucru să aibă legătură cu fiul său, Huang Ranfei, care a fost și el arestat. Acesta conduce un fond de investiții – o carieră obișnuită pentru cei ai căror tați ocupă funcții înalte.

Însă jurnaliștii financiari chinezi indică două seturi specifice de circumstanțe care nu par a fi coincidențe. În ultimele luni, o serie de persoane implicate în gestionarea sistemului financiar din Chongqing au dispărut sau au fost arestate, printre care și o avocată proeminentă, Peng Jing, care se întâmplă să fie fiica unui fost viceprimar al orașului, acum decedat.

În urma perchezițiilor efectuate la apartamentul acesteia, anchetatorii au găsit un portofel de criptomonede pe numele lui Luo Lin, un alt fost funcționar căzut în dizgrație.

De asemenea, luna trecută au fost puși sub anchetă doi finanțiști, Xie Wenhui și Wu Jian, care au deținut funcții importante în cadrul vehiculului de investiții de stat Yufu, înființat de Huang Qifan pentru a supraveghea finanțarea dezvoltării orașului Chongqing.

O a treia personalitate din mediul financiar din Chongqing, Liao Qingxuan, care împreună cu Wu Jian a condus o firmă de investiții înglobată în Yufu, dar care acum este pensionat, ar fi suferit, potrivit Caixin, cea mai importantă revistă de afaceri din China, „un incident brusc, nespecificat”.

A doua circumstanță care pare să facă legătura între aceste arestări este modelul de dezvoltare al orașului Chongqing, considerat, de altfel, unul de mare succes.

La începutul carierei sale, Huang fusese funcționar în Shanghai, făcând parte dintr-o echipă care dezvolta centrul financiar al orașului, Pudong. El a adus cu sine la Chongqing, cu încurajarea lui Bo, același model de dezvoltare economică condusă de stat, folosind vehicule de investiții de stat precum Yufu, care fuseseră implementate acolo în anii 1990.

Acest lucru a făcut ca Chongqing să contrasteze cu cealaltă zonă în plină expansiune a industriei chineze, Guangdong, situată în sud-est, în vecinătatea Hong Kongului, renumită pentru întreprinderile sale private cu o mare libertate de acțiune.

În timp ce îl provoca pe Xi, Bo se lăuda că supraveghea un adevărat „capitalism roșu” patriotic în timpul mandatului său la Chongqing, ceea ce era potrivit, având în vedere că era fiul unui vechi lider de renume al Partidului, Bo Yibo, un veteran al Marșului Lung alături de Mao Zedong.

Ceea ce pare să sugereze căderea atâtor persoane asociate cu acest model de-a lungul anilor este că acest model „roșu”, cu mecanismele sale complexe de finanțare gestionate de stat, ascundea oportunități vaste de îmbogățire ilegală a funcționarilor.

În China, acest lucru nu surprinde pe nimeni. Dar, în contextul în care Xi se confruntă cu dificultăți economice și pe fondul nemulțumirii generalizate față de șomajul în rândul tinerilor, promovarea puritanismului nu strică niciodată.Totuși, acest lucru provoacă nervozitate în rândul unei întregi mulțimi de alți funcționari pensionați de mult timp. Dacă chiar și marele supraviețuitor poate fi doborât, cine urmează?