[analyse_image type=”featured” src=”https://vol.monitorulsv.ro/articole/2026/10/19/73e798d7-483c-4e60-88fa-47686663446e-vrnbw1920h2561.jpg”]
Șase zile de mers, peste 250.000 de pași și o călătorie de 171 de kilometri pe Camino de Santiago, în Spania, călătorie în care credința, recunoștința și întâlnirea cu sine au cântărit mai mult decât distanța.
Este pe scurt povestea Laurei Blanaru, din Fălticeni, președinta Clubului Sportiv Alessia Athletic, care vrea să împărtășească copiilor de care se ocupă la club lecțiile învățate pe drumul spre Santiago de Compostela.
Unele călătorii încep cu mult înainte de plecare, dintr-un gând care prinde rădăcini și rămâne ani la rând în suflet. Pentru Laura Blanaru, drumul spre Santiago de Compostela a început în urmă cu aproximativ zece ani, când a auzit pentru prima dată despre celebrul pelerinaj de la profesoara sa de limba spaniolă, în perioada studenției, în Italia.
Povestea Camino a fascinat-o încă de atunci, iar dorința de a parcurge acest traseu a însoțit-o de-a lungul anilor. Un moment important l-a reprezentat expediția din Africa, unde a cunoscut-o pe Roxana Chiriac. După întoarcerea acasă, aceasta a pornit la rândul ei pe Camino de Santiago și a scris cartea „Cu Dumnezeu până la Capătul Pământului”. Lectura cărții a reaprins dorința Laurei de a trăi propria experiență.
A urmat însă și timpul așteptării, până când a simțit că momentul potrivit sosise. „Pe Camino nu mergi când vrei tu, ci când te cheamă Camino”, spune o vorbă a pelerinilor care i-a rămas în minte. Pentru Laura, chemarea a devenit tot mai puternică, până când gândul călătoriei a transformat visul într-o decizie concretă.
- Șase zile, 171 de kilometri și peste 250.000 de pași
Laura a ales traseul Camino Portughez, pe varianta de coastă, cu plecare din Baiona și destinația Santiago de Compostela. A pornit singură, dorindu-și să descopere frumusețea oceanului, satele și pădurile Galiciei, dar mai ales să trăiască pelerinajul în liniște, departe de agitația cotidiană.
În șase zile, a parcurs 171 de kilometri, iar ceasul său a înregistrat peste 250.000 de pași. Dincolo de efortul fizic, fiecare zi a însemnat timp pentru rugăciune, reflecție și gânduri pe care ritmul obișnuit al vieții nu îi oferea întotdeauna răgazul să le asculte.
A plecat cu un scop simplu și profund: să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a primit. Pentru familia sa, pentru copii, pentru oamenii dragi și pentru viața pe care o are.
Pe parcurs, a descoperit că drumul îi oferea mult mai mult decât ocazia de a ajunge la o destinație. Orele petrecute singură, pe poteci, prin păduri și sate, au devenit momente de liniște și apropiere de sine și de Dumnezeu. În același timp, întâlnirile cu ceilalți pelerini i-au arătat cât de repede se pot lega prietenii și cât de mult pot însemna câteva cuvinte de încurajare atunci când oboseala își spune cuvântul.
- Lecțiile unui drum care seamănă cu viața
Pentru Laura Blanaru, Camino a fost și o lecție despre lucrurile cu adevărat importante. Cu fiecare kilometru, a înțeles cât de puțin este necesar pentru a găsi bucurie, cât de mult contează răbdarea și cât de important este să nu judeci oamenii fără să le cunoști povestea.
Fiecare pelerin își poartă propriul bagaj, iar acesta nu este întotdeauna cel din spate. Uneori, greutățile cele mai mari sunt cele pe care ceilalți nu le văd. Tot astfel, oamenii care apar pe drum pot avea un rost chiar dacă merg alături de noi doar pentru o scurtă perioadă.
Experiența a învățat-o și că nu este nevoie să cunoști întregul drum pentru a putea merge înainte. Uneori, este suficient să vezi următoarea săgeată galbenă, simbolul care îi călăuzește pe pelerini, și să ai curajul de a face încă un pas.
„Pe Camino, ca în viață, nu vezi tot drumul de la început. Vezi doar următoarea săgeată galbenă și uneori este suficient să știi doar care este următorul pas”, este una dintre reflecțiile sale.
Drumul i-a oferit și momente dificile, urcușuri care păreau nesfârșite, oboseală și clipe în care a trebuit să-și regăsească puterea de a continua. Dar tocmai aceste momente au făcut-o să înțeleagă că nici urcușurile, nici coborâșurile nu durează pentru totdeauna și că unele dintre cele mai frumoase priveliști apar după cele mai grele porțiuni.
- Emoția întâlnirii cu destinația
După șase zile de mers, Laura a ajuns în fața Catedralei din Santiago de Compostela, locul spre care își îndreptase pașii în fiecare zi. Sosirea a fost încărcată de emoție, însă unul dintre cele mai puternice momente a fost cel al vizitei la mormântul Sfântului Apostol Iacob.
Acolo, a fost impresionată de numărul mare de pelerini care își trăiau emoțiile fără rezerve. Oameni de toate vârstele, veniți din diferite colțuri ale lumii, ajunseseră la aceeași destinație purtând fiecare propria poveste, propriile încercări și propriile rugăciuni.
Pentru Laura, imaginea acestor oameni a fost dovada că Camino înseamnă mult mai mult decât kilometri parcurși. Este o experiență despre credință, întâlniri, vulnerabilitate și recunoștință, în care fiecare ajunge cu propriile motive și pleacă, poate, cu o altă perspectivă asupra vieții.
- O experiență pe care vrea să o ducă mai departe
Laura Blanaru a adunat amintiri, emoții și lecții pe care își dorește să le împărtășească. Gândul ei se îndreaptă în special către copiii de la ACS Alessia Athletic și către cei de la Laura Blanaru Academy, alături de care vrea să vorbească despre experiența trăită pe Camino.
Pentru ea, mesajul acestui drum se leagă firesc de valorile pe care încearcă să le cultive și în activitatea sportivă: perseverența, curajul de a încerca lucruri care par dificile, bunătatea, respectul față de ceilalți și încrederea în propriile forțe.
După zece ani în care a purtat acest vis în suflet, Laura Blanaru a ajuns la Santiago de Compostela și s-a întors cu sentimentul că a primit mai mult decât a căutat. A plecat pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce are și a revenit cu și mai multe motive de recunoștință.
Iar poate că aceasta este cea mai importantă lecție a călătoriei sale: uneori, drumul pe care îl parcurgem pentru a ajunge undeva ne ajută să înțelegem mai bine ceea ce avem deja.
„Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Nu putem noi mulțumi cât poate El dărui!”, mărturisește Laura Blanaru, la capătul unei călătorii pe care a visat-o timp de zece ani și ale cărei învățăminte își dorește acum să le ducă mai departe.
Șase zile de mers, peste 250.000 de pași și o călătorie de 171 de kilometri pe Camino de Santiago, în Spania, călătorie în care credința, recunoștința și întâlnirea cu sine au cântărit mai mult decât distanța.
Este pe scurt povestea Laurei Blanaru, din Fălticeni, președinta Clubului Sportiv Alessia Athletic, care vrea să împărtășească copiilor de care se ocupă la club lecțiile învățate pe drumul spre Santiago de Compostela.
Unele călătorii încep cu mult înainte de plecare, dintr-un gând care prinde rădăcini și rămâne ani la rând în suflet. Pentru Laura Blanaru, drumul spre Santiago de Compostela a început în urmă cu aproximativ zece ani, când a auzit pentru prima dată despre celebrul pelerinaj de la profesoara sa de limba spaniolă, în perioada studenției, în Italia.
Povestea Camino a fascinat-o încă de atunci, iar dorința de a parcurge acest traseu a însoțit-o de-a lungul anilor. Un moment important l-a reprezentat expediția din Africa, unde a cunoscut-o pe Roxana Chiriac. După întoarcerea acasă, aceasta a pornit la rândul ei pe Camino de Santiago și a scris cartea „Cu Dumnezeu până la Capătul Pământului”. Lectura cărții a reaprins dorința Laurei de a trăi propria experiență.
A urmat însă și timpul așteptării, până când a simțit că momentul potrivit sosise. „Pe Camino nu mergi când vrei tu, ci când te cheamă Camino”, spune o vorbă a pelerinilor care i-a rămas în minte. Pentru Laura, chemarea a devenit tot mai puternică, până când gândul călătoriei a transformat visul într-o decizie concretă.
- Șase zile, 171 de kilometri și peste 250.000 de pași
Laura a ales traseul Camino Portughez, pe varianta de coastă, cu plecare din Baiona și destinația Santiago de Compostela. A pornit singură, dorindu-și să descopere frumusețea oceanului, satele și pădurile Galiciei, dar mai ales să trăiască pelerinajul în liniște, departe de agitația cotidiană.
În șase zile, a parcurs 171 de kilometri, iar ceasul său a înregistrat peste 250.000 de pași. Dincolo de efortul fizic, fiecare zi a însemnat timp pentru rugăciune, reflecție și gânduri pe care ritmul obișnuit al vieții nu îi oferea întotdeauna răgazul să le asculte.
A plecat cu un scop simplu și profund: să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a primit. Pentru familia sa, pentru copii, pentru oamenii dragi și pentru viața pe care o are.
Pe parcurs, a descoperit că drumul îi oferea mult mai mult decât ocazia de a ajunge la o destinație. Orele petrecute singură, pe poteci, prin păduri și sate, au devenit momente de liniște și apropiere de sine și de Dumnezeu. În același timp, întâlnirile cu ceilalți pelerini i-au arătat cât de repede se pot lega prietenii și cât de mult pot însemna câteva cuvinte de încurajare atunci când oboseala își spune cuvântul.
- Lecțiile unui drum care seamănă cu viața
Pentru Laura Blanaru, Camino a fost și o lecție despre lucrurile cu adevărat importante. Cu fiecare kilometru, a înțeles cât de puțin este necesar pentru a găsi bucurie, cât de mult contează răbdarea și cât de important este să nu judeci oamenii fără să le cunoști povestea.
Fiecare pelerin își poartă propriul bagaj, iar acesta nu este întotdeauna cel din spate. Uneori, greutățile cele mai mari sunt cele pe care ceilalți nu le văd. Tot astfel, oamenii care apar pe drum pot avea un rost chiar dacă merg alături de noi doar pentru o scurtă perioadă.
Experiența a învățat-o și că nu este nevoie să cunoști întregul drum pentru a putea merge înainte. Uneori, este suficient să vezi următoarea săgeată galbenă, simbolul care îi călăuzește pe pelerini, și să ai curajul de a face încă un pas.
„Pe Camino, ca în viață, nu vezi tot drumul de la început. Vezi doar următoarea săgeată galbenă și uneori este suficient să știi doar care este următorul pas”, este una dintre reflecțiile sale.
Drumul i-a oferit și momente dificile, urcușuri care păreau nesfârșite, oboseală și clipe în care a trebuit să-și regăsească puterea de a continua. Dar tocmai aceste momente au făcut-o să înțeleagă că nici urcușurile, nici coborâșurile nu durează pentru totdeauna și că unele dintre cele mai frumoase priveliști apar după cele mai grele porțiuni.
- Emoția întâlnirii cu destinația
După șase zile de mers, Laura a ajuns în fața Catedralei din Santiago de Compostela, locul spre care își îndreptase pașii în fiecare zi. Sosirea a fost încărcată de emoție, însă unul dintre cele mai puternice momente a fost cel al vizitei la mormântul Sfântului Apostol Iacob.
Acolo, a fost impresionată de numărul mare de pelerini care își trăiau emoțiile fără rezerve. Oameni de toate vârstele, veniți din diferite colțuri ale lumii, ajunseseră la aceeași destinație purtând fiecare propria poveste, propriile încercări și propriile rugăciuni.
Pentru Laura, imaginea acestor oameni a fost dovada că Camino înseamnă mult mai mult decât kilometri parcurși. Este o experiență despre credință, întâlniri, vulnerabilitate și recunoștință, în care fiecare ajunge cu propriile motive și pleacă, poate, cu o altă perspectivă asupra vieții.
- O experiență pe care vrea să o ducă mai departe
Laura Blanaru a adunat amintiri, emoții și lecții pe care își dorește să le împărtășească. Gândul ei se îndreaptă în special către copiii de la ACS Alessia Athletic și către cei de la Laura Blanaru Academy, alături de care vrea să vorbească despre experiența trăită pe Camino.
Pentru ea, mesajul acestui drum se leagă firesc de valorile pe care încearcă să le cultive și în activitatea sportivă: perseverența, curajul de a încerca lucruri care par dificile, bunătatea, respectul față de ceilalți și încrederea în propriile forțe.
După zece ani în care a purtat acest vis în suflet, Laura Blanaru a ajuns la Santiago de Compostela și s-a întors cu sentimentul că a primit mai mult decât a căutat. A plecat pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce are și a revenit cu și mai multe motive de recunoștință.
Iar poate că aceasta este cea mai importantă lecție a călătoriei sale: uneori, drumul pe care îl parcurgem pentru a ajunge undeva ne ajută să înțelegem mai bine ceea ce avem deja.
„Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Nu putem noi mulțumi cât poate El dărui!”, mărturisește Laura Blanaru, la capătul unei călătorii pe care a visat-o timp de zece ani și ale cărei învățăminte își dorește acum să le ducă mai departe.
[analyse_source url=”https://www.monitorulsv.ro/zece-ani-cu-un-vis-in-suflet-povestea-laurei-blanaru-pe-camino-de-santiago_3d7bec/”]